Hepatita cronica virala C

Descriere generala

Agentul etiologic al hepatitei C este un virus ARN cu tropism hepatic, care infecteaza aproximativ 3% din populatia mondiala, dupa estimarile OMS. Dintre acestia, un numar semnificativ de persoane vor dezvolta ciroza hepatica si hepatocarcinom.

Trasmiterea se face prin sange, si anume prin manevre medicale sau nemedicale (de exemplu tatuaje) cu ace sau instrumente taietoare nesterilizate sau prin trasfuzii de sange cu produse infectate, netestate in prealabil pt virusul C (de exemplu transfuzii primite inainte de anul 1986).

Simptomatologie

Pacientul cu hepatita acuta virala C poate avea manifestari extrahepatice (artralgii, mialgii, prurit), poate fi simptomatic (icter, astenie fizica marcata) sau asimptomatic.

Semnele si simptomele clinice pot fi absente in hepatita cronica, pana la aparitia semnelor de decompensare hepatica – ascita, icter, encefalopatie hepatica. Alteori, pot fi prezente afectiunile asociate, cu semnele clinice specifice pentru crioglobulinemie, purpura trombocitopenica, sindrom Sicca, sindrom Raynaud.

Investigatii radioimagistice si de laborator

In hepatita cronica virala C exista un pattern fluctuant al transaminazelor, fiind posibila afectarea importanta a ficatului, cu inflamatie si fibroza prezente, dar cu enzime hepatice normale sau fluctuante. Din acest motiv, cele mai semnificative investigatii raman viremia si punctia-biopsie hepatica, ce permite cuantificarea histologica a afectiunii prin scoruri. Recent cu fost validate si alte modalitati neinvazive de apreciere a inflamatiei hepatice: Fibroscan, Fibrotest sau Fibromax.

Ecografia abdominala permite diagnosticarea sindromului de hipertensiune portala, stabilirea diagnosticului de ciroza si vizualizarea criteriilor de decompensare – ascita, sau a nodulilor de regenerare/hepatocarcinomului. Endoscopia digestiva superioara poate vizualiza varicele esofagiene, drept consecinta a hipertensiunii portale si a cirozei hepatice.

Diagnostic

Diagnosticul de hepatita cronica virala C se bazeaza pe criterii biochimice si serologice. Viremia si o alta modalitate invaziva (punctie-biopsie hepatica) sau neinvaziva (de exemplu Fibromax) pentru aprecierea fibrozei si inflamatiei hepatice sunt esentiale pentru diagnosticul complet si stabilirea oportunitatii tratamentului antiviral.

Conduita terapeutica

In afara de masurile igieno-dietetice, care includ evitarea bauturilor alcoolice de orice fel, trebuie stabilit in ce masura un anumit pacient indeplineste criteriile specifice pentru a beneficia de tratament etiologic. Astfel, pot primi tratament atat pacientii cu hepatita cronica virala C, cat si cei cu ciroza virala C compensata.

In Romania este aprobata schema de terapie cu peg-interferon si ribavirina, pentru 6 sau 12 luni, ce asigura o rata de raspuns in circa 60%. In cercetare se afla o serie de noi medicamente, iar studiile arata rezultate promitatoare cu regimuri de tratament fara interferon, si cu rata de raspuns excelenta.

Evolutie, Complicatii

Desi s-au facut cercetari in acest sens, nu s-a reusit producerea unui vaccin impotriva virusului hepatitic C, acesta avand variabilitate genomica semnificativa.

Profilaxia se realizeaza printr-o sterilizare adecvata a echipamentelor medicale si prin testarea donatorilor inainte de recoltarea produselor biologice pentru transfuzii (masa eritrocitara, plasma proaspata congelata), dar si prin sterilizarea adecvata a echipamentelor nemedicale (ace pentru acupunctura, pentru tatuaje, truse de manichiura etc).

Recomandari Medicale

Este preferabil ca pacientul cu hepatita cronica virala C sa fie monitorizat de gastroenterolog sau specialistul de boli infectioase, in stransa colaborare cu medicul de familie.