Herniile peretelui abdominal: cauze, simptome, tratament

Ce sunt herniile peretelui abdominal

Herniile peretelui abdominal apar atunci când straturile peretelui abdominal sunt slăbite sau se rup, cauzând astfel împingerea conţinutului abdominal în această zonă şi apariţia unei umflături (gâlme) sub piele. De cele mai multe ori, această umflătură este sesizată doar persoana respectivă ridică greutăţi sau când tuşeşte puternic, dar nu cauzează durere. Cu toate acestea, o hernie strangulată poate determina simptome neplăcute, precum durere, sensibilitate la atingere, greaţă şi vărsături.

Aceste hernii sunt specifice bărbaţilor, dar şi femeile se pot confrunta cu astfel de probleme. Herniile abdominale pot fi congenitale sau dobândite, cele mai frecvente fiind cele din ultima categorie. Principala cauză a herniilor peretelui abdominal dobândite o constituie ridicarea de greutăţi, urmată de sarcină, vârsta înaintată sau tusea cronică.

Tratamentul herniilor abdominale este exclusiv chirurgical, excepţie făcând cazurile în care persoana respectivă prezintă comorbidităţi şi contraindicaţii pentru operaţie, caz în care se impune tratamentul conservator cu centuri sau bandaje care menţin sacul herniar în interiorul abdomenului.

Herniile peretelui abdominal: tipuri şi simptome

Simptomele herniilor peretelui abdominal diferă în funcţie de tipul herniei. Există mai multe tipuri de hernie abdominală, în funcţie de zona afectată:

Hernia inghinală – apare cu precădere în rândul bărbaţilor, în pliul inghinal sau în scrot, dar şi la copii. În funcţie de locul exact în care se formează, pot fi de două feluri: directe şi indirecte. Herniile inghinale reprezintă cele mai frecvente tipuri de hernie, apărând în 80-90% dintre cazuri.

Hernie ombilicală – apare în jurul ombilicului (buricului) şi este specifică bebeluşilor, dar şi adulţilor, ca urmare a obezităţii, sarcinii, tusei cronice, constipaţiei sau excesului de lichid în abdomen (ascită). Deoarece au tendinţa să crească în volum, herniile ombilicale se tratează exclusiv chirurgical. În lipsa tratamentului, o porţiune din intestin se blochează în hernie şi astfel apare hernia încarcerată sau strangulată, ceea ce înseamnă că sângele nu mai ajunge la ţesuturi. Hernia strangulată este o urgenţă medicală deoarece gangrena duce la ruptura peretelui intestinal şi la peritonită, o afecţiune care poate provoca decesul pacientului!

Hernie epigastrică – apare deasupra buricului, de-a lungul liniei mediane a abdomenului, în partea inferioară a cutiei toracice. Durerea uşoară şi disconfortul sunt singurele simptome ce pot fi experimentate de pacienţii cu o astfel de hernie.

Hernie incizională (eventraţie) – se formează ca urmare a unor intervenţii chirurgicale, uneori chiar la distanţă de câţiva ani, prin penetrarea anselor intestinale la nivelul unei cicatrici din peretele abdominal. Acest tip de hernie apare în apropierea zonei operate, are dimensiuni crescute şi poate provoca durere. În timp, o astfel de hernie se poate dezvolta într-o hernie gigantă.

Hernie spigeliană – apare de-a lungul fasciei spigeliene, adică de-a lungul musculaturii abdominale. Aceste hernii tind să aibă dimensiuni mici şi pot trece neobservate ani de-a rândul, dar riscul ca acestea să fie încarcerate sau strangulate este mai ridicat.

Hernia femurală – apare cu precădere în rândul femeilor şi este localizată sub pliul inghinal, în mijlocul coapsei, unde artera şi vena femurală părăsesc abdomenul pentru a-şi urma cursul la nivelul piciorului.

Aşadar, printre simptomele herniilor abdominale amintim:

• Umflătura (gâlma) apărută într-o anumită zonă a abdomenului
• Durere uşoară la locul proeminenţei sau disconfort, în special la efort (ridicarea unor sacoşe grele)
• Creşterea în dimensiune a umflăturii
• Crampe abdominale, creşterea circumferinţei abdominale, vărsături, greaţă, durere severă, înroşirea pielii în zona umflăturii  – simptome specifice herniei încarcerate sau strangulate

Herniile peretelui abdominal: cauze

Herniile peretelui abdominal pot apărea la orice vârstă, inclusiv la bebeluşi şi copii. Cu toate acestea, majoritatea cazurilor sunt semnalate în rândul adulţilor, iar riscul creşte odată cu înaintarea în vârstă. O serie de factori pot cauza slăbirea peretelui abdominal:

• Vârsta înaintată
• Tusea cronică
• Ridicarea de greutăţi
• Defectele congenitale
• Istoricul de hernie abdominală
• Operaţii sau traumatisme la nivel abdominal
• Infecţii postoperatorii
• Obezitatea
• Sarcina
• Constipaţia
• Colagenozele (bolile de colagen vasculare)

Herniile peretelui abdominal: diagnostic

În majoritatea cazurilor, medicul poate diagnostica hernia abdominală doar examinând clinic pacientul. Prezenţa umflăturii şi palparea zonei respective sunt, de regulă, edificatoare pentru stabilirea diagnosticului de hernie abdominală. Cu toate acestea, medicul poate recomanda şi efectuarea unor teste suplimentare, precum ecografia abdominală, CT, RMN (IRM), care pot depista o eventuală gaură în peretele musculaturii abdominale şi permit vizualizarea ţesutului care iese în afara acestuia.

Astfel de investigaţii pot fi recomandate şi pentru a exclude alte posibile cauze ale proeminenţei de la nivelul abdomenului, cum ar fi inflamarea ganglionilor limfatici, varicocel sau spermatocel.

Herniile peretelui abdominal: tratament

Herniile abdominale se tratează chirurgical, pentru a preveni apariţia complicaţiilor şi pentru că astfel de afecţiuni nu trec de la sine. Chirurgul poate opta fie pentru operaţie deschisă, dacă hernia este mare, fie pentru operaţie minim invazivă, laparoscopică, dacă dimensiunile herniei sunt reduse.

Chirurgia deschisă presupune efectuarea unei incizii la nivelul abdomenului, aşezarea ţesutului proeminent la locul său şi întărirea peretelui abdominal cu ajutorul unei plase speciale,  care împiedică împingerea ţesutului. Pe de altă parte, chirurgia laparoscopică nu presupune incizii de mari dimensiuni, ci 3-4 incizii mici, de 0,5-1 cm, care permit introducerea unor instrumente chirurgicale şi finalizarea procedurii.

Ambele proceduri se realizează sub anestezie generală şi prezintă avantaje şi dezavantaje, pe care medicul chirurg le va aduce la cunoştinţa pacientului. În cazul operaţiei laparoscopice, durata de spitalizare este mai redusă, durerile postoperatorii sunt mai uşor de suportat, cicatricile sunt mai mici, iar refacerea este mai rapidă.

Pentru a reduce riscul de hernie abdominală se recomandă scăderea în greutate, evitarea ridicării de greutăţi, hidratarea cu minimum 2 litri de apă zilnic, regimul alimentar sănătos, bogat în fibre (acestea ajută la prevenirea constipaţiei) şi mişcarea zilnică.

Autor: Paula Rotaru

Surse: jamanetwork.com, msdmanuals.com, uofmhealth.org