Hipercalcemia: simptome, tratament

Hipercalcemia este o afecţiune caracterizată prin nivelul crescut de calciu în sânge, care poate slăbi rezistenţa oaselor, favorizează apariţia pietrelor la rinichi şi creşte riscul de probleme cardiace sau neurologice. Calciul este un mineral esenţial pentru buna funcţionare a organismului – în doze echilibrate, acesta sprijină dezvoltarea şi rezistenţa osoasă, menţine echilibrul hormonal, asigură buna funcţionare a nervilor, muşchilor şi a creierului şi ajută la circulaţia sângelui.

Totuşi, excesul de calciu (hipercalcemia) este deosebit de periculos, uneori chiar fatal. Valorile normale ale calciului în sânge sunt între 8,8 mg/dL şi 10,8 mg/dL.
De cele mai multe ori, hipercalcemia este o consecinţă a hiperactivităţii glandelor paratiroide (hiperparatiroidism), dar poate fi şi o complicaţie a cancerului sau a altor afecţiuni, precum şi o urmare a administrării excesive de suplimente cu calciu, vitamina D sau alte medicamente.

Prevalenţa hipercalcemiei în rândul populaţiei generale este de 1-2%, majoritatea cazurilor (90%) fiind înregistrate în rândul pacienţilor cu hiperparatiroidism primar sau care suferă de diverse forme de cancer.

Simptomele acestei afecţiuni pot lipsi complet sau pot fi foarte grave, în funcţie de cauză şi de starea generală de sănătate a pacientului. Prin urmare, tratamentul depinde de aceşti factori şi trebuie instituit cât mai devreme, pentru a reduce riscul de complicaţii.

Hipercalcemie: simptome

Simptomele hipercalcemiei pot varia în intensitate, în funcţie de gradul de evoluţie a afecţiunii. Acestea pot include:

• Dureri de cap
• Oboseală
• Dureri de stomac
• Constipaţie
• Greaţă sau/şi vărsături
• Sete excesivă
• Urinare frecventă
• Dureri de oase
• Slăbiciune musculară
• Depresie
• Confuzie
• Ceaţă cerebrală
• Letargie
• Dificultăţi de concentrare
• Palpitaţii
• Aritmie
• Dureri lombare
• Lipsa poftei de mâncare
• Crampe abdominale
• Iritabilitate
• Pierderi temporare de memorie
• Urină tulbure sau închisă la culoare
• Absenţa transpiraţiei

Cauze

În mod normal, nivelul calciului este menţinut în echilibru de glandele paratiroide. Acestea secretă anumiţi hormoni care, la rândul lor, ajută la absorbţia şi eliberarea calciului în sânge şi sprijină rinichii să elimine surplusul şi să activeze vitamina D, care joacă un rol vital în menţinerea echilibrului calciului.

Atunci când asupra glandelor paratiroide acţionează anumiţi factori, acest proces este întrerupt şi calciul se acumulează în exces. Astfel de factori sunt:

• Hiperparatiroidismul (poate fi cauzat de o tumoră sau de mărirea în volum a uneia dintre glandele paratiroide, care nu îşi mai îndeplineşte funcţia)
• Cancerul – anumite forme de cancer pot creşte riscul de hipercalcemie. Acestea includ: cancerul pulmonar, mamar, leucemie etc.
• Tuberculoza sau sarcoidoza – aceste afecţiuni cresc nivelul de vitamina D din sânge, stimulând astfel tractul digestive să absoarbă mai mult calciu
• Hipercalcemia hipocalciurică familială – este o boală rară ereditară
• Imobilizarea la pat – persoanele care suferă de anumite afecţiuni cronice şi care sunt nevoite să stea mult timp la pat sunt mai expuse riscului de hipercalcemie
• Deshidratarea severă – cu cât nivelul fluidelor din organism este mai redus, cu atât riscul de hipercalcemie este mai crescut
• Anumite medicamente – litiul, în special, utilizat pentru tratamentul tulburării bipolare, poate favoriza producţia excesivă a anumitor hormoni paratiroidieni şi, prin urmare, riscul de hipercalcemie este mai ridicat. Acelaşi risc crescut este atribuit diureticelor.
• Suplimentele cu calciu sau vitamina D – luate în exces şi pe termen lung, astfel de suplimente pot creşte nivelul de calciu în sânge

Alte posibile cauze ale hipercalcemiei sunt: insuficienţa renală, boala Paget, mielomul multiplu, leucemia, metastazele osoase etc.

Hipercalcemia: factori de risc şi complicaţii

Femeile cu vârsta peste 50 de ani sunt cel mai expuse riscului de hipercalcemiei, ca urmare a dezechilibrului hormonal survenit la menopauză. În lipsa unui tratament adecvat, hipercalcemia poate duce la apariţia complicaţiilor, unele dintre ele foarte grave. Acestea includ:

• Osteoporoza
• Fracturi osoase
• Pietrele la rinichi
• Hipertensiune arterială
• Insuficienţa renală
• Demenţa
• Aritmie sau sincopă cardiacă
• Depresie
• Pancreatită
• Ulcer gastric
• Parestezie

Diagnostic

În lipsa unor simptome evidente, hipercalcemia poate trece neobservată mult timp, fiind diagnosticată abia cu ocazia unor analize de sânge sau de urină uzuale. De asemenea, testele de sânge pot indica şi dacă pacientul suferă de hiperparatiroidism.

În cazul în care se suspectează o altă cauză a hipercalcemiei, medicul poate recomanda următoarele investigaţii:

• Radiografie toracică
• Mamografie
• Imagistică prin rezonanţă magnetică
• Computer tomografie
• Testul DEXA (analiză care măsoară densitatea osoasă)

Hipercalcemie: tratament

Tratamentul hipercalcemiei depinde de severitatea afecţiunii şi de cauza care stă la baza ei. În cazurile uşoare, medicul va recomanda consumul de lichide, înlocuirea diureticelor sau a altor medicamente cu unele versiuni care nu dezechilibrează nivelul calciului, stoparea administrării de suplimente cu calciu sau vitamina D, tratamentul cu antiinflamatoare, corticosteroizi sau suplimente cu calcitonină.

În cazul în care nivelul calciului este foarte mare şi tratamentele convenţionale nu dau rezultate, poate fi necesară dializa, pentru a elimina surplusul de calciu şi a preveni complicaţiile renale.

Dacă hipercalcemia este cauzată de hiperparatiroidism, ar putea fi necesară intervenţia chirurgicală pentru înlăturarea glandei paratiroide care nu funcţionează corect. Simptomele hipercalcemiei survenite pe fondul unei tumori cancerigene pot fi ameliorate cu ajutorul bifosfonaţilor şi al perfuziilor lente intravenoase cu fluide.

Prevenţie

Majoritatea cazurilor de hipercalcemie nu pot fi prevenite, însă persoanele la risc, cum sunt femeile cu vârsta peste 50 de ani, pot reduce riscul de a instalare a acestei afecţiuni urmând câteva sfaturi:

• Aportul corect de lichide (minimum 2 litri de apă zilnic)
• Renunţarea la fumat
• Practicarea exerciţiilor fizice zilnice
• Respectarea dozelor şi a modului de administrare în ceea ce priveşte suplimentele cu calciu şi vitamina D
• Limitarea consumului de alimente sărate

Surse: healthline.com, ncbi.nlm.nih.gov, cancer.ca, mayoclinic.org, medlineplus.gov, clevelandclinic.org

Autor: Paula Rotaru