Hipotiroidia: simptome, cauze, tratament şi prevenţie

Atunci când glanda tiroidă nu secretă suficienţi hormoni, apare hipotiroidia sau tiroidă „leneşă”. Glanda tiroidă, situată în regiunea inferioară a gâtului şi având forma unui fluture, are un rol deosebit de important în menţinerea echilibrului hormonal. Hormonii tiroidieni ajută la reglarea temperaturii corporale şi menţin buna funcţionare a inimii, creierului şi a altor organe importante.

Hipotiroidia este o afecţiune endocrină des întânită, în special în rândul persoanelor cu vârste peste 60 de ani, dar poate fi întâlnită la orice vârstă. Femeile sunt mai predispuse la apariţia acestei afecţiuni, dar asta nu înseamnă că bărbaţii sunt feriţi de problemele cu tiroida.

Carenţa de iod, bolile autoimune şi radioterapia se numără printre cele mai frecvente cauze ale hipotiroidiei. În fazele incipiente, hipotiroidia nu prezintă simptome, dar, odată cu trecerea timpului şi în lipsa tratamentului adecvat, această afecţiune endocrină poate duce la numeroase probleme de sănătate, precum obezitate, dureri articulare, infertilitate sau boli de inimă.

Din fericire, diagnosticul hipotiroidiei este uşor de stabilit, iar tratamentul este eficient şi nu prezintă reacţii adverse, dacă se respectă dozele recomandate.

Hipotiroidia: simptome

Simptomele hipotiroidiei diferă în funcţie de fiecare individ, de vârsta acestuia, dar şi de evoluţia bolii. Majoritatea simptomelor se manifestă treptat, progresiv, astfel încât nu dau de gândit bolnavilor că este ceva în neregulă. Printre primele manifestări ale hipotiroidiei se numără creşterea în greutate şi oboseala, simptome adesea puse pe seama stilului de viaţă actual, dar şi pe seama îmbătrânirii.

Pe măsură ce tiroida secretă din ce în ce mai puţini hormoni, simptomele devin mai pregnante şi mai diverse. Iată câteva dintre cel mai des întâlnite simptome ale hipotiroidiei:

• Constipaţie
• Oboseală persistentă
• Depresie
• Senzaţia permanentă de frig
• Pielea foarte uscată
• Creşterea în greutate
• Slăbiciunea musculară
• Absenţa sau diminuarea transpiraţiei
• Bradicardie (bătăi de inimă încetinite)
• Creşterea nivelului de colesterol din sânge
• Durere sau articulaţii înţepenite
• Păr uscat, fragil, casant
• Pierderi de memorie
• Dificultăţi în obţinerea unei sarcini
• Răguşeală
• Umflarea feţei, în special la nivelul pleoapelor
• Dificultăţi de concentrare
• Ciclu menstrual neregulat
• Menstruaţie abundentă, dureroasă
• Crampe musculare
• Lipsa poftei de mâncare
• Tulburări de somn, de vedere sau de auz
• Dureri în gât şi umflarea acestuia
• Reducerea libidoului
• Statură mică
• Creşterea întârziată a dinţilor

Complicaţii

În lipsa unui tratament adecvat, hipotiroidia poate duce la numeroase complicaţii. De exemplu, o gravidă cu hipotiroidie care nu se tratează poate da naştere unui copil cu malformaţii congenitale, cu tulburări de dezvoltare fizică şi mintală severe. Apariţia guşei tiroidiene este o altă complicaţie care poate apărea în lipsa unui tratament. Umflarea tiroidei de la nivelul gâtului poate cauza probleme de respiraţie şi deglutiţie.

O tiroidă „leneşă” netratată favorizează dezvoltarea afecţiunilor inimii, ca urmare a creşterii nivelului colesterolului în sânge. Excesul de colesterol se depune pe pereţii vaselor de sânge, iar asta creşte riscul de infarct şi accident vascular cerebral.

Dacă tiroida nu funcţionează corect, şi funcţia reproducătoare poate avea de suferit. Numărul redus al hormonilor tiroidieni poate afecta ovulaţia, proces esenţial în obţinerea unei sarcini.

Şi sănătatea mintală are de suferit din cauza hipotiroidiei. Studiile arată că, în lipsa tratamentului, hipotiroidia poate creşte semnificativ riscul de depresie, anxietate şi boala Alzheimer. Alte afecţiuni care se pot dezvolta pe fondul hipotiroidiei netratate sunt: boala celiacă, diabetul, apneea de somn obstructivă. Cea mai severă complicaţie a hipotiroidismului netratat este mixedemul, afecţiune care duce la încetinirea metabolismului până în punctul în care pacientul poate ajunge în comă.

Cauze şi factori de risc

Hipotiroidia poate fi cauzată de mai multe afecţiuni, dar şi de anumite medicamente sau intervenţii chirurgicale. Aceste cauze includ:

• Bolile autoimune – tiroidita Hashimoto, tiroidita atrofică
• Tratamentul pentru hipertiroidie
• Înlăturarea chirugicală a tiroidei, parţial sau integral, ca urmare a unei afecţiuni tiroidiene preexistente (boala Graves, noduli tiroidieni etc.)
• Radioterapia (utilizată în tratamentul cancerului tiroidian, al limfomului, al cancerelor cerebrale sau la nivelul gâtului, al bolii Hodgkin)
• Medicamentele care conţin litiu (recomandate în caz de afecţiuni psihiatrice), interferon alfa, interleukina-2
• Insuficienţa hipofizară congenitală
• Carenţa de iod (alimentaţia săracă în sare iodată) sau excesul de iod (consumul de alimente bogate în sare)
• Prezenţa unei afecţiuni rare, care poate tulbura activitatea tiroidei (amiloidoza, sarcoidoza, hemocromatoza)

Printre factorii care pot creşte riscul hipotiroidiei amintim: vârsta şi sexul (femeile peste 60 de ani sunt mai expuse riscului de hipotiroidie), prezenţa unei afecţiuni autoimune (de ex: artrita reumatoidă, lupus etc.) şi istoricul familial de hipotiroidie.

Hipotiroidia: diagnostic

Hipotiroidia este uşor de diagnosticat, cu ajutorul unui test simplu de sânge. Desigur, sunt luaţi în considerare şi alţi factori, precum simptomele resimţite, istoricul familial sau starea generală de sănătate.

Cel mai des utilizat test de sânge utilizat pentru depistarea hipotiroidiei este TSH, care determină nivelul hormonului de stimulare tiroidiană. Uneori este indicată, în completarea diagnosticului, şi analiza de sânge T4 (tiroxina).  Nivelul TSH-ului  >4.0 mU/L şi cel redus al T4 indică funcţionarea anormală a tiroidei.

Pentru că simptomele hipotiroidiei sunt adesea similar cu ale altor afecţiuni, este de preferat ca diagnosticul să se stabilească aproape exclusiv pe baza testelor de sânge mai sus menţionate.

Hipotiroidia: tratament

Tratamentul standard pentru hipotiroidie constă în administrarea de hormoni sintetici de levotiroxină, care restabilesc buna funcţionare a tiroidei şi ameliorează simptomele. De obicei, tratamentul trebuie urmat pe termen lung sau chiar pentru toată viaţa, fiind necesare ajustări ale dozei la anumite intervale de timp. Pentru stabilirea dozei corecte de hormoni sintetici, medicul endocrinolog va solicita efectuarea TSH-ului la 2 sau 3 luni. Dozarea corectă a hormonilor tiroidieni este extrem de importantă, deoarece excesul acestora poate duce la reacţii adverse, precum creşterea exagerată a apetitului, insomnii, palpitaţii, tremurături, nervozitate.

Trebuie reţinut însă că tratamentul nu trebuie întrerupt, chiar dacă simptomele se ameliorează. În lipsa acestuia, manifestările vor reveni în scurt timp.
Dacă pacientul ia şi alte medicamente sau suplimente, este bine să înştiinţeze medicul în această privinţă, deoarece pot împiedica absorbţia hormonilor tiroidieni.

La fel de important ca tratamentul medicamentos este regimul alimentar în hipotiroidie. Medicii recomandă o alimentaţie echilibrată, bazată pe cereale integrale, leguminoase, fructe şi legume care conţin în mod natural iod (alge marine, peşte, lactate, ouă etc.).

Seleniul şi zincul sunt două minerale care nu trebuie să lipsească din dieta pacienţilor cu hipotiroidie, dar administrarea acestora sub formă de suplimente alimentare este contraindicată fără consultul prealabil şi recomandarea medicului endocrinolog.

Nucile braziliene, tonul, sardinele, fructele de mare, ouăle, legumele, chia, quinoa, carnea de vită şi cea de pui sunt alimente care conţin din belşug seleniu şi zinc.

Este de preferat evitarea sau limitarea consumului de soia şi produse din soia (brânză tofu, lapte de soia, boabe de soia sos de soia etc.), deoarece astfel de alimente pot împiedica acţiunea medicamentelor indicate în hipotiroidie.

De asemenea, se recomandă precauţie în consumul de alimente bogate în fibre care, la fel, pot perturba acţiunea medicamentelor. Asta nu înseamnă că trebuie evitate fibrele, ci doar că trebuie consumate cu moderaţie şi, de preferat, cu câteva ore înainte de administrarea medicamentelor.

Anumite alimente goitrogene sau care conţin gluten trebuie, de asemenea, evitate, cum ar fi: broccoli, conopida, kale, varza de Bruxelles, spanacul, cartofii dulci, piersicile şi căpşunele, pâinea albă, pastele, berea etc. Cafeaua, ceaiul verde şi alcoolul trebuie evitate, deoarece pot irita mucoasa glandei tiroide şi, implicit, funcţionarea sa.

Prevenţie

Din păcate, hipotiroidia nu poate fi prevenită, dar complicaţiile acestei afecţiuni endocrine pot fi evitate, printr-un tratament precoce şi corect. Până în prezent, nu s-a demonstrat că o anumită dietă ar putea preveni hipotiroidia. Cunoscând însă factorii de risc, simptomele şi posibilele cauze ale deficitului de hormoni tiroidieni, pacienţii se pot adresa din timp medicului pentru un diagnostic corect şi un tratament eficient.

Surse: thyroid.org, endocrineweb.com, healthline.com, mayoclinic.org

Autor: Paula Rotaru