Impetigo: simptome, tratament

Descriere generala

Impetigo este o infectie acuta, foarte contagioasa, de cauza bacteriana, intalnita mai ales la varstele mici. Vizeaza straturile superficiale ale pielii (ale epidermului). 

Cauzele apariţiei leziunilor de impetigo

Vinovati de aparitia leziunilor de impetigo sunt stafilococul si streptococul. Forma nonbuloasa de impetigo poate fi produsa de amandoua tipurile de bacterii, in timp ce forma buloasa este produsa exclusiv de toxinele stafilococice.

Pielea este in general rezistenta la colonizarea sau infectia cu astfel de bacterii, insa interventia unor factori precum caldura si umiditatea locala, varsta frageda, ruperea barierei cutanate in urma unor traumatisme sau altor afectiuni (herpes, varicela) creeaza conditii favorabile infectiei.
Impetigo este mai frecvent in randul populatiei foarte tinere (2-5 ani), in colectivitate, mai ales acolo unde nu se respecta cu strictete regulile de igiena, in zonele cu clima umeda si calda. Interactiunile directe, practicarea sportului (fotbal, lupte, balet) cresc sansele de a contacta infectia

Simptome de impetigo

Forma nonbuloasa de boala si cea mai frecvent intalnita apare la nivel cutanat sub forma unor pete rosii care dezvolta rapid vezicule ce se rup ulterior. Continutul acestora se usuca, lasand cruste de culoarea mierii in suprafata. Daca le indepartam, suprafata apare umeda si rosie.
Leziunile nu depasesc 2 cm si se distribuie grupat fie la nivelul fetei (peribucal, perinazal), fie pe membre (mai putin palme, talpi). Pot fi pruriginoase si pot determina marirea ganglionilor din apropiere. Unele leziuni pot conflua, extinzandu-se in acelasi timp periferic.

Forma buloasa de impetigo afecteaza populatia foarte tanara, pana in doi ani. Este caracterizata de leziuni mai mari, in jur de 3 cm, de bule cu continut clar sau galbui care se rup mai greu (in 1-3 zile) dispuse pe zona de pliu inghinal, axilar, gat, dar si pe fata, pe zona de scutec sau chiar de mucoasa bucala.
Bulele rupte lasa o suprafata cu aspect circinat, cu o „bordura” de cruste uscate in margine, de culoare maro; pielea din jurul leziunilor este intacta. Impetigo bulos este mai putin contagios.

Diagnostic si analize de laborator

Diagnosticul se poate pune pe baza istoricului si aspectului clinic. Nu trebuie ignorata  identificarea agentului cauzator si antibiograma asociata pentru un tratament corespunzator. Hemoleucograma poate sa evidentieze leucocitoza cu neutrofilie.
Uneori trebuie evaluata functia renala pentru eventualele complicatii ale infectiei streptococice; de asemenea, in anumite cazuri, este necesar un examen micologic pentru a exclude dermatofitia.

Tratamentul pentru impetigo

Zona afectata trebuie curatata cu apa calduta si sapun pentru a indeparta crustele, apoi stearsa cu betadina, rivanol, apa oxigenata, etc.
Tratamentul local antibiotic (acid fusidic, neomicina) este recomandat in majoritatea cazurilor; in formele extinse se merge pe medicatia sistemica. Atentie la tulpinile de bacterii foarte rezistente la antibiotice.

In forma buloasa, care merge cu leziuni extinse, este necesara punerea sub supraveghere a pacientului.

Evolutie, complicatii, preventie

Tratate corect, leziunile de impetigo se remit in 7-10 zile. Fara tratament insa, apare riscul de raspandire a infectiei in alte zone ale corpului sau la alte persoane si de agravare a leziunilor.

Daca nu apare raspunsul rapid la terapie, sunt necesare culturi bacteriene insotite de antibiograma pentru a identifica agentul implicat si tratamentul potrivit. Leziunile de impetigo se vindeca fara a lasa cicatrice, putand determina modificari de pigmentare locala.

Leziunile severe pot antrena celulita, limfangita (imflamatie pe traiectul vaselor limfatice). In forma buloasa, la copiii foarte mici, toxinele stafilococice pot da afectare generalizata a tegumentului.
In cazul prezentei streptococului in infectie, foarte rar, impetigo se poate complica cu afectare renala –  glomerulonefrita acuta.

Tinand cont de contagiozitatea crescuta a leziunilor, trebuie limitata atingerea leziunilor si contactul cu alte persoane; copiii se pot reintoarce in colectivitate la 1-2 zile dupa initierea terapiei. Leziunile trebuie curatate cu mare grija, fara a atinge alte zone. Trebuie eliminat riscul de traumatisme locale. Bacteriile se pot raspandi si prin intermediul obiectelor de igiena, jucariilor etc.

FOTO: 123rf.com