Inseminarea artificiala

Inseminarea artificiala, pe langa fertilizarea in vitro, este una dintre metodele de reproducere asistata la care cuplurile apeleaza pentru a avea copii.

Ce este inseminarea artificiala si cand e recomandata

Inseminarea artficiala reprezinta modalitatea prin care sperma este introdusa adanc in uter, cat mai aproape de ovocit, facilitand astfel fecundarea.
Procedura de inseminare se face doar atunci cand femeia nu are niciun fel de patologie a trompelor uterine sau uterului.

1 – Inseminarea artficiala este recomandata doar atunci cand partenera sufera de o septare (ingustare) a canalului cervical, lucru ce ingreuneaza sau face imposibila trecerea spermatozoizilor.

2 – Un alt caz in care este recomandata inseminarea artificiala este atunci cand barbatul sufera de o disfunctie a spermatozoizilor. De altfel, factorul masculin reprezinta cauza infertilitatii cuplului in proportie de 40% dintre cupluri.
Spermograma este una dintre cele mai usoare analize in stabilirea diagnosticului de infertilitate maculina. Consta in analiza microscopica a spermei, in care sunt determinate numarul si mobilitatea spermatozoizilor (ce poate fi normala, redusa sau absenta), aspectul si volumul materialului seminal, viabilitatea spermatozoizilor.

In ce consta inseminarea artificiala

Inseminarea artificiala se face in perioada de maxima fertilitate a femeii, fapt ce poate fi determinat in urma examinarilor ecografice si a testelor de ovulatie.

Procedura consta din introducerea unui cateter foarte subtire, prin colul uterin, in uter si injectarea spermatozoizilor pregatiti in laborator, iar fecundarea se produce natural. Este o metoda nedureroasa, se efectueaza cu anestezie, iar pacienta poate pleca acasa in aceeasi zi, reluandu-si activitatea obisnuita.

Rata de succes si riscuri

Rata de reusita variaza de la 8% la 14% si nu neaparat de la prima incercare. Pentru ca inseminarea uterina sa fie un succes, femeia nu trebuie sa aiba niciun fel de afectiuni la nivelul cavitatii uterine, a trompelor uterine sau la nivelul endometrului.

Riscurile acestei metode de reproducere asistata sunt mici si apar foarte rar. Cele mai frecvente complicatii sunt infectiile locale, dar care sunt usor combatute.

Dupa 2-3 de astfel de proceduri nereusite se recomanda inceperea pregatirilor pentru urmatorul pas, fertilizarea in vitro, o procedura complexa. Aceasta presupune mai multe etape de pregatire si este recomandata atunci cand exista afectiuni ale trompelor uterine si uterului ori cand sunt probleme cu endometrul – in cazul femeilor, ori cand exista probleme serioase ale spermei – in cazul barbatilor. Aceasta procedura se poate repeta la distanta de doua cicluri menstruale si se poate realizat atat timp cat exista ovulatie.