Ischemia silenţioasă: tratament

Ce este ischemia silenţioasă?

Ischemia miocardică apare atunci când muşchiul inimii nu primeşte suficient sânge. Această afecţiune apare atunci când o arteră a inimii este îngustată sau complet blocată de depunerile de plăci ateromatoase, depuneri care împiedică sângele bogat în oxigen să irige vasele coronariene.

În cazul în care ischemia este severă poate conduce la infarct (infarctul miocardului) şi poate provoca distrugerea ireversibilă a ţesuturilor inimii. În cele mai multe dintre cazuri, lipsa alimentării cu sânge a inimii provoacă durere sau angină pectorală. Sunt, însă, şi cazuri când această durere nu este resimţită de către pacient. Aceste cazuri poartă denumirea de ischemie silenţioasă.

Această afecţiune poate perturba şi ritmul cardiac, nu numai fluxul de sânge necesar alimentării corespunzătoare a inimii. Tahicardia ventriculară sau fibrilaţia ventriculară (aritmii cardiace) pot interfera cu abilitatea de pompare a inimii, provocând astfel leşin sau moarte cardiacă.

Ischemia silenţioasă este clasificată în:
• Ischemia silenţioasă de tip I – pacienţii sunt asimptomatici, nu experimentează niciodată angina pectorală.
• Ischemia silenţioasă de tip II –  pacienţii au suferit anterior un infarct miocardic acut.
• Ischemia silenţioasă de tip III – pacienţii sunt diagnosticaţi cu angină cronică stabilă sau angină instabilă. Episoadele sunt câteodată dureroase (pacienţii resimt angina), câteodată nedureroase.

Cauzele ischemiei silentioase

Ca în cazul oricărui diagnostic coronarian, factorii de risc major ai ischemiei silenţioase sunt:
• ateroscleroza
• anomalii de origine coronariană
• boala arteriala coronariană
• dislipidemia
• diabetul
• hipertensiune arterială
• obezitatea
• cardiomiopatia
• fumatul
• consumul de alcool si abuzul de substanţe interzise

Simptome pentru ischemia silentioasa

Ischemia silenţioasă nu prezintă simptome, fiind mult mai greu de diagnosticat, dar nu imposibil. În cazul în care pacientul susţine că a resimţit episoade notificabile de angină pectorală, dureri în piept, se poate aduce în discuţie posibila ischemie silenţioasă, urmând să se efectueze o serie de investigaţii concludente.

Ischemia silenţioasă: diagnostic

În momentul în care medicul cardiolog suspectează ischemia silenţioasă, se vor efectua, pe lângă consultaţia cardiologică de rutină (anamneză, electrocardiogramă, ecografie cardiacă) şi analizele de laborator (teste hematologice, teste biochimice, test inflamatorii), şi testul de efort, urmat de montarea unui holter ecg.

Testul de efort monitorizează funcţionalitatea inimii, atât în timpul efortului fizic, cât şi în stare de repaos. Astfel, respiraţia pacientului şi tensiunea arterială vor fi evidenţiate ca răspuns al efortului depus. Rolul holterului ECG este acela de a înregistra activitatea electrică a inimii, timp de 24 de ore (minimum) pentru a evidenţia eventuale episoade de ischemie silenţioasă.

Concluzionarea diagnosticului de ischemie silenţioasă are ca urmare prescrierea unui tratament si conduite terapeutice similare oricărei forme de boală cardiovasculară.
• dieta alimentară
• adoptarea unui stil de viaţă sănătos
• menţinerea sub control a presiunii arteriale, colesterolului şi a diabetului
• limitarea consumului de alcool, renunţare la fumat
• începerea unui program de exercitii pentru menţinerea greutăţii corporale

Ca schemă de tratament, medicul cardiolog poate recomanda betablocante, antiagregante plachetare, aspirina, anticoagulante sau alte tipuri de medicamente care au rolul de a fluidiza sângele în interiorul vaselor, împiedicând astfel formarea de trombi şi reducând incidenţa infarctului miocardic acut.

Evolutie – Complicatii – Profilaxie

Rolul tratamentul este acela de a îmbunătăţi circulaţia sângelui la nivelul inimii. Sunt cazuri ale pacienţilor care nu răspund la tratamentul medicamentos. În aceste situaţii este impunător a se interveni prin metode de diagnosticare precum scintigrama miocardică cu test de efort sau prin procedurile minim invazive precum coronarografia, urmată, în cazul în care se evidenţiază stenoze semnificative (depuneri de plăci ateromatoase), de dilatarea porţiunii stenozate prin implantare de balon sau stent (angioplastie coronariana cu balon sau stent).

Recomandări medicale
Ţinând cont de faptul că această afecţiune nu prezintă simptome importante, mai ales în cazul diabeticilor, şi că, prin această ischemie, pacienţii sunt mult mai expuşi riscului de a suferi un infarct sau de a suferi o dereglare periculoasă a ritmului cardiac care poate conduce la moarte subită, este important ca pacientul să se prezinte la medicul cardiolog pentru evaluarea de rutină, indiferent dacă prezintă simptome sau nu.

Odată cu înaintarea în vârstă, şi mai ales în cazul pacienţilor diabetici sau cu istoric familial de boală cardiovasculară, este necesară evaluarea periodică a sistemului circulator.

Foto: 123rf.com