Leziunile de menisc: tratamente

Leziunile de menisc: genunchiul este cea mai mare articulaţie a corpului. Prin pozitionare si rolul său în biomecanica statică şi dinamică a membrului inferior şi prin slaba sa acoperire cu ţesuturi moi, genunchiul este deosebit de predispus şi vulnerabil atât la traumatismele directe, cât şi la cele indirecte.

Genunchiul se poate resimţi şi în cazul unor imobilizări impuse de tratamentul anumitor afecţiuni sau traumatisme, iar leziunile de menisc sunt printre cele mai frecvente, ne spune Dr. Ortoped Mihai Râşcu.

Ce sunt leziunile la menisc?

Leziunile de menisc reprezintă ruptura parţială sau totală a meniscului ce apare la o mişcare bruscă de torsiune sau de rotaţie a coapsei, în timp ce piciorul stă pe loc.
Cele două meniscuri (intern şi extern) pot fi lezate uşor printr-o mişcare de rotaţie a genunchiului în timpul unui efort susţinut. Leziunile de menisc pot fi posttraumatice sau degenerative, iar gravitatea unei rupturi depinde de localizare şi extensie.

Cauzele leziunilor la menisc

Orice activitate care determină răsucirea forţată/cu putere a genunchiului, ori rotirea acestuia sau oprirea bruscă şi întoarcerea, poate duce la apariţia unei leziuni de menisc. Acestea apar de multe ori în timpul practicării sportului: jucătorii se pot lăsa pe genunchi şi răsuci, existând astfel riscul să apară leziunea de menisc, iar contactul direct, cum ar fi un atac, poate fi de asemenea cauza apariţiei unor leziuni de menisc.

Cu trecerea anilor, ţesutul se uzează şi este mai predispus la leziuni. Doar o răsucire uşoară la ridicarea de pe scaun poate fi suficientă pentru a provoca o leziune, în cazul în care meniscul este degenerat odată cu înaintarea în vârstă.

Leziunile de menisc: simptome

Principalul simptom în cazul leziunilor de menisc, este durerea. Însă, de cele mai multe ori, aceasta este asociată cu:
• rigiditatea şi umflarea genunchiului;
• blocarea genunchiului;
• senzaţie de instabilitate a genunchiului;
• imposibilitatea de a face o mişcare completă de flexie/extensie.

Când răsucim sau rotim genunchiul, simptomele se agravează şi apar dificultăţi atunci când încercăm să îndreptăm complet piciorul. În cazul în care ridicăm obiecte mai grele putem avea senzaţia de cedare a stabilităţii pe picioare.

Pacienţii pot percepe un zgomot sau un „click” atunci când apare leziunea de menisc, iar cei mai mulţi dintre ei îşi desfăşoară în continuare activitatea de zi cu zi, în ciuda leziunii de menisc. Peste 2 sau 3 zile, genunchiul va deveni treptat mai rigid, mai umflat şi mai dureros.

Fără tratament, o bucată de menisc se poate desprinde şi se poate deplasa în articulaţie. Acest lucru poate duce la apariţia genunchiului blocat (pacientul neputând efectua flexie/extensie completă de genunchi).

Diagnosticul de leziune de menisc

După ce se discută simptomele şi se verifică istoricul medical, medicul va examina genunchiul cu ajutorul următoarelor teste:
Testul McMurray – Unul dintre principalele teste pentru leziunile de menisc. Medicul va flexa genunchiul, apoi va face extensie cu rotaţie internă/externă. Acest lucru pune tensiune pe o ruptură de menisc provocând durere.
Testele imagistice – Deoarece alte afecţiuni ale genunchiului determină simptome similare, medicul poate solicita teste imagistice pentru a-l ajuta la confirmarea diagnosticului.

• Radiografia: Deşi razele X nu arată leziunile de menisc, ele pot arăta alte cauze ale durerilor de genunchi, cum ar fi gonartroza, fracturi ale epifizei tibiale/femurale, tumori;
• Imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN): Acest test poate arăta imagini mult mai concludente ale părţilor moi din articulaţia genunchiului.

Leziunile de menisc: tratament

Tratamentul leziunilor de menisc se face în funcţie de dimensiunea şi localizarea acesteia. O treime din menisc este bogat vascularizată (denumită şi zona roşie a meniscului). O leziune în această zonă, se poate vindeca de la sine, sau poate fi de multe ori reparată prin suturi chirurgicale artroscopice.

Pe de altă parte, două treimi ale meniscului nu sunt alimentate cu sânge (denumită şi zona albă). Fără elementele nutritive din sânge, leziunile din această zonă, nu se pot vindeca singure sau prin sutură chirurgicală. Aceste leziuni complexe sunt de multe ori în partea subţire a cartilajului uzat. Pentru că meniscul din această zonă nu se poate reface, de obicei, este nevoie de eliminarea leziunii.

Tratamentul se adaptează fiecărui pacient în funcţie de tipul de leziune, vârstă, nivelul de activitate etc.

Tratamentul nechirurgical

Dacă leziunea este mică şi este poziţionată pe marginea externă a meniscului, acesta nu necesită intervenţie chirurgicală. Atâta timp cât simptomele nu persistă şi genunchiul este stabil, tratamentul nechirurgical este cea mai bună alternativă.
Protocolul RICE este eficient pentru cele mai multe leziuni legate de sport. RICE reprezintă iniţialele pentru: Rest, Ice, Compression, and Elevation.
• odihnă (Rest) – se va lua o pauză de la activitatea care a cauzat leziunea la menisc. Medicul vă poate recomanda să utilizaţi cârje pentru a evita punerea greutăţii pe picior.
• gheaţă (Ice) – folosiţi comprese reci pentru 20 de minute, de mai multe ori pe zi. Nu se aplică gheaţa direct pe piele.
• compresii (Compression) – pentru a preveni umflarea excesivă a genunchiului, purtaţi un bandaj ce produce uşoară compresie elastică.
• ridicarea piciorului (Elevation) – pentru a reduce umflarea genunchiului, vă întindeţi pe pat şi ridicaţi piciorul mai sus de nivelul inimii.

Medicamentele antiinflamatorii, cum ar fi aspirină şi ibuprofenul ajută la reducerea durerii şi umflăturii.

Tratamentul chirurgical

Dacă simptomele persistă în ciuda tratamentului nechirurgical, medicul vă poate sugera rezolvarea problemei prin chirurgie artroscopică.
Artroscopia genunchiului este una dintre procedurile chirurgicale cele mai frecvent efectuate. O cameră video în miniatură este introdusă în articulaţia genunchiului printr-o incizie mică. Acesta oferă o imagine clară a interiorului genunchiului şi a leziunilor existente. Ortopedul introduce instrumente chirurgicale de mici dimensiuni prin alte mici incizii pentru a trata leziunile depistate.
După operaţie, medicul vă poate pune genunchiul în repaus într-o orteză.

Odată ce vindecarea este completă, medicul vă poate recomanda exerciţii de recuperare. Pentru a restabili mobilitatea genunchiului şi pentru a creşte forţa musculară, se pot recomanda exerciţii fizice regulate.

Pentru recuperarea postoperatorie:

• Este recomandată terapia fizică pentru că întărirea muşchilor din jurul genunchiului şi la nivelul picioarelor, în general, ajută la stabilizarea genunchiului;
• Talonetele pot ajuta pentru a distribui presiunea mai uniform în zona genunchiului;
• Pacientul trebuie să aibă grijă la dietă, o creştere în greutate pune presiune pe genunchi;
• Alimentaţia pentru început este bine să fie lichidă şi treptat putem adăuga solide, conform cu alimentaţia obişnuită pacientului;
• Pansamentul poate fi scos la 3 zile după operaţie şi se aplică un altul pentru a proteja zona;
• Este necesar ca la duş să nu fie udată zona genunchiului operat, acest lucru putând fi posibil după vindecarea inciziilor, cam la 2-3 săptămâni de la operaţie;
• În funcţie de tipul operaţiei se vor folosi cârjele pentru maxim o săptămână;
• Există posibilitatea folosirii unei proteze care să limiteze mobilitatea genunchiului până la 90 de grade, pentru a facilita vindecarea în primele 6 săptămâni după operaţie;
• La început se aplică gheaţă local, câte 30 de minute la fiecare oră timp de câteva zile;
• Firele se vor scoate după 7-10 zile de la intervenţie în cazul în care nu se folosesc cele care se resorb;
• Se recomandă gimnastică medicală, pacientul este îndrumat ce tipuri de exerciţii poate face acasă pentru recuperare.

Complicaţii si Recomandări Medicale

În funcţie de cât de mult este afectat genunchiul, pot fi afectate ligamentele, iar medicul poate identifica şi leziuni ale suprafeţei articulare.
Fără tratament, partea de menisc ruptă se poate deplasa în interiorul articulaţiei, iar acest lucru poate duce la blocarea genunchiului şi dureri puternice.

De asemenea, se poate dezvolta osteoartrita la genunchiul vătămat.
Toate afecţiunile identificate pot fi soluţionate în cadrul aceleiaşi intervenţii chirurgicale.

Recomandări Medicale
Pacientul se poate întoarce la activităţile zilnice în 3 – 5 zile de la intervenţie, folosind cârjele.
Dacă serviciul presupune efort fizic, pacientul poate reveni în 2 până la 6 săptămâni, timp în care nu are voie să îndoaie genunchiul mai mult de 90 de grade.
Sportul poate fi reluat în funcţie de amploarea leziunii, poate fi limitat pentru primele 2-3 luni în funcţie de rapiditatea vindecării organismului şi cât de corect se urmează instrucţiunile pentru recuperare.

Leziunile de menisc sunt leziuni extrem de frecvente. Cu un diagnostic corect, tratament şi recuperare optimă, de cele mai multe ori pacienţii revin la activităţilor lor de zi cu zi, în câteva săptămâni.