Limfedem: simptome, tratament

Un limfedem sau obstrucţia limfatică este o afecţiune caracterizată prin acumularea în exces de lichide la nivelul ţesuturilor şi edemul (umflarea) acestora. Sistemul limfatic este o parte esenţială a sistemului circulator şi este vital pentru funcţionarea corectă a sistemului imunitar. În momentul în care vasele limfatice sunt obstruate, toxinele, proteinele, lipidele şi alte reziduuri conţinute de acestea se reîntorc în fluxul sangvin şi provoacă tumefierea ţesuturilor.

De cele mai multe ori, limfedemul afectează mâinile sau picioarele, însă unii pacienţi pot experimenta edem la nivelul capului, al organelor genitale sau al pieptului. Tulburările limfatice pot fi ereditare (limfedem primar) sau dobândite (limfedem secundar) , iar simptomele şi metodele de ameliorare a acestora diferă în funcţie de acest aspect.

Deşi este incurabil, limfedemul poate fi ţinut sub control, iar simptomele pot fi ameliorate, cu ajutorul mai multor tehnici. Este foarte important ca aceste măsuri să fie puse în aplicare, pentru a preveni apariţia complicaţiilor.

Principala cauză de limfedem la nivel mondial este infecţia cu parazitul filaria, urmată de intervenţia chirurgicală în cazul cancerului de sân şi radioterapie.

Cauze

Sistemul limfatic este foarte important pentru funcţionarea întregului organism. Prin vasele limfatice circulă limfa – o combinaţie de bacterii, virusuri şi alte reziduuri produse de organism –, care ajunge la nodulii limfatici şi este filtrată prin intermediul limfocitelor (celulele albe care luptă cu infecţiile din corp), apoi toxinele sunt eliminate din corp.

Dacă vasele limfatice nu sunt capabile să dreneze eficient limfa, aceasta se acumulează în ţesuturi şi cauzează edem, de obicei la nivelul mâinilor sau picioarelor.

Limfedemul poate avea cauze ereditare sau dobândite, însă cele din urmă sunt mai frecvente.

Cauze ale limfedemului primar (ereditar)

Limfedemul primar este o consecinţă a unei afecţiuni congenitale la nivelul sistemului limfatic şi poate fi prezent încă de la naştere, deşi simptomele pot apărea mai târziu în viaţă. În funcţie de momentul la care apar simptomele, cauzele limfedemului primar sunt:

• Boala Milroy (limfedem congenital) – este o boală care apare frecvent la sugari, în special la fetiţe, şi se caracterizează prin dezvoltarea anormală a nodulilor limfatici. Totalizează între 10% şi 25% din cazurile de limfedem primar.
• Boala Meige (limfedem praecox) – este o boală ale cărei simptome apar de regulă la pubertate sau în timpul sarcinii. Este cea mai frecventă formă de limfedem primar, iar femeile prezintă un risc de patru ori mai crescut de a avea această boală, în comparaţie cu bărbaţii.
• Limfedem tarda – este rar întâlnit, iar simptomele apar de obicei după vârsta de 35 de ani

Cauze ale limfedemului secundar (dobândit)

Limfedemul secundar este cauzat de blocarea vaselor limfatice, ca urmare a anumitor afecţiuni sau intervenţii. Cea mai frecventă cauză a limfedemului secundar este combinaţia operaţia-radioterapie utilizată în cazul cancerului mamar, însă orice intervenţie chirurgicală care prespune eliminarea nodulilor limfatici sau lezarea vaselor limfatice poate creşte riscul acestei afecţiuni.

Exemple de astfel de proceduri asociate cu apariţia limfedemului includ: lipectomia (operaţia prin care se îndepărtează excesul de grăsime şi piele de la nivelul abdomenului), vein stripping (operaţia de smulgere a varicelor), excizia cicatricelor hipertrofice (de exemplu, cicatricele cauzate de arsuri) sau operaţiile de refacere a circulaţiei sângelui în cazul bolii arteriale periferice. Alte cauze ale apariţiei limfedemului secundar sunt: traumele, arsurile, radiaţiile, infecţiile sau tumorile.

Infecţia cu parazitul filaria (Wuchecheria bancrofti) – filarioza – este însă o cauză majoră a instalării limfedemului. Acest parazit infestează nodulii limfatici şi determină funcţionarea incorectă a acestora. Infecţia se transmite prin intermediul înţepăturii de ţântar şi afectează milioane de persoane din Africa, Asia şi America Centrală şi Sudică.

Pe lângă cauzele mai sus menţionate, există câţiva factori care pot creşte riscul de limfedem secundar, precum: vârsta înaintată, obezitatea sau excesul ponderal, artrita psoriazică sau reumatoidă.

În lipsa unui tratament de ameliorare a simptomelor, limfedemul poate favoriza apariţia unor complicaţii precum: infecţii ale pielii (celulită), infecţii ale vaselor limfatice (limfangită), limfangiosarcom (o formă rară de cancer care se manifestă prin pete roşii-albăstrii sau violet pe piele).

Limfedem: simptome

Principalul simptom al limfedemului constă în umflarea mâinilor sau/şi a picioarelor. De asemenea, pot apărea manifestări precum:

• Senzaţie de căldură, roşeaţă sau mâncărime la nivelul edemului
• Înţepături sau senzaţie de arsură
• Febră sau/şi frisoane
• Flexibilitate redusă la nivelul articulaţiilor
• Durere sau presiune la locul edemului
• Iritaţii şi infecţii care recidivează
• Senzaţie de greutate sau de „piele care ţine”
• Îngroşarea tegumentelor (fibroză)

Diagnostic

Diagnosticul de limfedem se stabileşte pe baza simptomelor, a istoricului medical şi a analizelor imagistice recomandate de medic. În primul rând, specialistul va examina fizic pacientul şi îi va solicita acestuia istoricul medical, pentru a exclude cauze precum insuficienţă cardiacă ori renală, cheaguri de sânge sau alte afecţiuni asociate cu apariţia limfedemului. De asemenea, medicul îl va întreba pe pacient dacă a urmat un tratament pentru cancer sau dacă a fost supus recent vreunei intervenţii chirurgicale. De asemenea, medicul va lua în calcul factorii de risc asociaţi, precum vârsta înaintată, greutatea corporală, sexul şi alte afecţiuni care pot determina apariţia limfedemului.

Dacă, în urma acestei anamneze, medicul nu poate stabili cu certitudine diagnosticul de limfedem, e posibil să recomande următoarele teste imagistice:

• CT sau IRM – analize care pot identifica eventuale tumori sau anomalii la nivelul nodulilor limfatici
• Limfoscintigrafia cu substanţă de contrast – o analiză care poate depista blocaje în vasele limfatice
• Ultrasonografia Doppler – evaluează fluxul sangvin şi ajută la identificarea eventualelor cheaguri de sânge care pot obstrua circulaţia venoasă şi limfatică.

Limfedem: tratament

Din păcate, nu există un tratament care să vindece limfedemul, dar anumite măsuri pot ameliora simptomele, în principal edemul şi durerea specific acestei afecţiuni. Iată câteva metode ce pot ameliora disconfortul cauzat de limfedem:

• Masaj pentru drenaj limfatic – este efectuat de o persoană certificată, dar nu este recomandat persoanelor care suferă de infecţii ale pielii sau care prezintă cheaguri de sânge. Acest tip de masaj poate fi efectuat şi acasă, de pacient sau de aparţinător, dar numai după învăţarea tehnicii corecte.
• Compresie externă – se face cu bandaje, manşete sau mănuşi elastice de compresie. Este importantă alegerea mărimii potrivite a acestora şi reevaluarea periodică prin măsurători, de către personalul specializat, deoarece dimensiunile membrului afectat se pot modifica de-a lungul timpului. De asemenea, compresia poate fi realizată cu ajutorul pompei pneumatice. Aceste măsuri încurajează circulaţia limfatică şi ameliorează simptomele.
• Exerciţii fizice – acestea ajută la menţinerea mobilităţii şi stimulează circulaţia limfatică. Exemple de astfel de exerciţii sunt: rotirea umerilor, strângerea şi desfacerea pumnului,  flexia şi entensia gleznei, întinderea şi flexarea genunchilor, ridicarea de greutăţi etc. De asemenea, sunt recomandate exerciţiile în apă şi înotul.
• Terapie complete decongestivă – constă în masaj manual de drenaj limfatic, pentru facilitarea circulaţiei, urmat de bandajare compresivă pentru reducerea edemului. Această terapie nu este recomandată persoanelor cu diabet, hipertensiune arterială, paralizie, insuficienţă cardiacă, infecţii acute sau cu cheaguri de sânge.

În cazurile severe, medicul poate considera necesară intervenţia chirurgicală pentru eliminarea ţesutului excesiv şi reducerea edemului. În prezent există alternative eficiente la operaţie, precum anastomoza veno-limfatică sau transplantul de noduli limfatici.

Prevenţie

Există câteva măsuri pe care le puteţi lua pentru a reduce riscul de limfedem (este vorba de limfedemul secundar, nu de cel primar) sau de complicaţii provocate de această afecţiune. Acestea constau în:

• Evitarea hainelor strâmte, a băilor fierbinţi şi a expunerii la solar
• Purtarea de încălţăminte confortabilă, care nu strânge
• Evitarea mersului cu picioarele goale – există riscul să vă înţepaţi sau să vă tăiaţi şi, astfel, poate apărea infecţia
• Menţinerea exemplară a igienei corporale şi, în special, a membrului afectat (aplicarea de creme hidratante fără lanolină sau cu factor de protecţie, dezinfectarea unghierei, tratamentul tăieturilor sau zgârieturilor cu antiseptic, epilarea cu un aparat electric, nu cu lama sau cu ceară etc.)
• Evitarea activităţilor obositoare şi a statului picior peste picior
• Evitarea compreselor calde sau foarte reci pe membrul afectat
• Folosirea spray-urilor sau cremelor repelente
• Evitarea călătoriilor cu avionul sau a drumeţiilor la munte (edemul se înrăutăţeşte din cauza presiunii atmosferice scăzute)
• Practicarea gimnasticii zilnice – mişcarea moderată este esenţială pentru menţinerea mobilităţii şi prevenirea edemului
• Ridicarea picioarelor la aproximativ 45 de grade faţă de restul corpului – acest lucru favorizează circulaţia sangvină
• Scăderea în greutate – reducerea excesului ponderal ajută la prevenirea şi ameliorarea simptomelor limfedemului. De aceea, persoanele afectate de limfedem trebuie să adopte o dietă echilibrată și să facă mișcare.

În cazul în care apar semne de inflamaţie sau infecţie, precum roşeaţă, durere, umflarea zonei afectate, căldură locală sau febră, mergeţi urgent la medic!

Surse: webmd.com, mayoclinic.org, medicinenet.com, emedicine.medscape.com, medicalnewstoday.com, healthline.com

Articol actualizat în 2022.