Malnutriţia: simptome, cauze, tratament

Ce este malnutriţia

Conform OMS, malnutriţia este o tulburare cronică a stării de nutriţie datorată dezechilibrului între apo rtulnutritiv (caloric si/sau proteic) şi necesitatile organismului pentru asigurarea cresterii şi dezvoltariiarmonioase şi indeplinirea functiilor specifice.

Alături de deficitele majore în nutrimente apar şi carenţe în vitamine şi săruri minerale,determinând anemie carenţială, rahitism, avitaminozele. Malnutriţia este principala cauză de morbiditate şi mortalitate în ţările în curs de dezvoltare.

Malnutriţia este direct responsabilă de decesul a 300.000 copii/an cu vârsta sub 5 ani şi indirect responsabilă pentru decesele a 50% din copii. Se constată o tendinţă de creştere a incidenţei şi în ţările dezvoltate (ex. SUA) la copiii plurispitalizaţi sau cu boli cronice.
Deprimarea imunităţii celulare produsă de malnutriţie favorizează sensibilitatea crescută la infecţii, care agravează deficitul iniţial, infecţia fiind adesea cea care produce decesul.

Nutriţioniştii includ în termenul de malnutriţie şi stările de obezitate, nu numai subnutriţia. Pediatrii prin termenul de malnutriţie (anglo-saxon) sau distrofie (francez) definesc stările de subnutriţie prin aport deficitar alimentar calitativ şi/sau cantitativ.

Acest fapt face necesară specificarea şi departajarea următoare:
– malnutriţie protein-calorică (MPC);
– malnutriţie proteică (MP).

Care sunt cauzele malnutriţiei

Clasificarea OMS a malnutriţiei
– Malnutriţia primară
– Malnutriţia secundară

Malnutriţia primară prezintă următoarele caracteristici:

•  se produce sub un aport alimentar corect;
•  prognostic sever datorită ritmului de creştere perturbat care nu poate fi influenţat terapeutic şi/sau asocierii frecvente cu deficitul mental;
• se asociază frecvent cu malnutriţie fetală – greutate mică la naştere asociată uneori şi cu talie mică.

Cauzele malnutriţiei primare: organice (malformaţii grave renale, digestive, cardiace), boli condiţionate genetic (cromozomiale, metabolice), infecţii fetale (toxoplasmoză, lues, citomegalovirus).

Malnutriţia secundară (exogenă) se datorează deficitului de aport alimentar calitativ sau cantitativ, are prognostic în general bun prin corectarea cauzei şi aportului alimentar şi nu există, de regulă, deficite mentale.

Factori favorizanţi: greutate mică la naştere (prematuritate, dismaturitate), vârstă mică de debut (sub 4 luni), condiţii nefavorabile de mediu social (venit scăzut, familii dezorganizate, asistenţă medico-sanitară nesatisfăcătoare).

Malnutriţia: simptome

În cazul malnutriţiei protein-calorică (MPC) privarea de aport nutriţional este bine suportată de organism un oarecare timp, astfelîncât în formele uşoare şi medii duce la apariţia unor fenomene reversibile de slăbire.

În formele severe în care deficitul nutriţional depăşeşte o anumită limită, consecinţele sunt severe:

•  regresarea tuturor activităţilor metabolice (scăderea metabolismului bazal, scăderea rezervelor intracelulare de apă, scăderea posibilităţilor de a reţine apa şi sarea);
• scăderea toleranţei digestive (scăderea activităţii dizaharidazice, a secreţiei pancreatice, a acizilor biliari);
• pierderea capacităţii de apărare la infecţii.

Toleranţa digestivă foarte scăzută şi aportul exogen care nu poate acoperi nevoile energetice de întreţinere duc la procese de autofagie (metabolism de inaniţie). Astfel, lipsa severă de aport caloric şi proteic → hipoglicemie, scăderea aminoacizilor în ser →
reacţie pancreatică → hipoinsulinism (principala modificare endocrină în inaniţie) → scăderea insulinei periferice şi apariţia reacţiilor adaptative.

Consecinţele clinice ale malnutriţiei sunt:

• diminuarea proceselor de creştere şi dezvoltare până la oprirea multiplicărilor celulare cu topirea ţesutului adipos şi a maselor musculare şi apoi a creşterii scheletice;
• topirea timusului, a foliculilor limfatici (din ganglioni) diminuarea corpilor Malpighi din splină, cu afectare gravă a imunităţii mediate celular;
• încetinirea circulaţiei;
• apariţia bradicardiei;
• tendinţă de colaps;
• prăbuşirea toleranţei digestive .

Malnutriţia: tratament

Prevenirea malnutriţiei:

• alimentaţia naturală – primele 4-6 luni;
• alimentaţia artificială – tipul de lapte, diluţia, zahararea, îmbogăţirea cu mucilagiu de orez;
• respectarea calendarului imunizărilor, tratarea corectă a infecţiilor;
• asanarea condiţiilor necorespunzătoare de mediu şi sociale.

Obiectivele tratamentului malnutriţiei sunt:

• aprecierea corectă a formei şi gradului malnutriţiei;
• evidenţierea principalelor carenţe (proteice, lipidice, glucidice, hidro-electrolitice, minerale şivitaminice), a statusului imun şi eventualitatea unei infecţii concomitente;
• depistarea cauzei care a produs malnutriţia;
•  întocmirea şi aplicarea unui plan individualizat de recuperare cât mai rapidă a deficitului nutriţional.

Practic, recuperarea MPC parcurge trei etape:

I. Faza iniţială

• – reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică;
• – tratamentul complicaţiilor infecţioase.

II. Faza de recuperare

• – terapie dietetică;
• – corectarea sindromului carenţial (anemie, rahitism, hipovitaminoze etc).

III. Convalescenţa

• – restabilirea compoziţiei corporale;
• – consolidarea vindecării.

Sursa: Tratat de pediatrie, coord. Constantin N. Iordache, Editura „Gr. T. Popa” , U.M.F. Iaşi, 2011

Foto: 123rf.com