Mediastinita: simptome, cauze, tratament, prevenţie

Mediastinita reprezintă o inflamaţie a ţesuturilor din mediastin, adică zona medie a toracelui, care include inima, timusul, anumiţi noduli limfatici, o parte din esofag, aorta, tiroida şi glandele paratidoide. În lipsa unui tratament rapid, această afecţiune este mortală.

Principalele cauze ale mediastinitei sunt infecţiile cauzate de o intervenţie chirurgicală cardiacă.

Simptomele pot debuta brusc şi sunt severe (mediastinită acută) sau se pot manifesta subtil (mediastinită cronică sau fibrozantă), întârziind astfel diagnosticul şi tratamentul. Manifestările variază în funcţie de localizarea şi gradul de răspândire a infecţiei.

Mediastinita: simptome

Mediastinita se manifestă diferit, în funcţie de cauză. De exemplu, dacă mediastinita este cauzată de o infecţie orofaringiană, simptomele pot include:

• durere locală
• umflături la nivelul gâtului
• febră
• frisoane
• dificultăţi de respiraţie
• senzaţie de presiune pe piept

În cazul unei inflamaţiei mediastinului ca urmare a unei intervenţiei chirurgicale cardiace, simptomele pot apărea la 1-2 săptămâni distanţă şi sunt iniţial subtile, constând în febră uşoară şi dureri în piept, urmate de supurare la locul operaţiei, roşeaţă, celulită sau eritem.

În ceea ce priveşte mediastinita cronică, simptomele sunt destul de vagi şi afecţiunea este descoperă întâmplător, cu ocazia unui examen imagistic de rutină. Uneori pot fi semnalate simptome precum durere în piept, dispnee şi hemoptizie (expectoraţie cu sânge).

Cauze

Principala cauză a mediastinitei este infecţia cauzată de perforaţia esofagiană, apărută ca urmare a endoscopiei, a vărsăturilor puternice (sindromul Boerhaave) sau a leziunilor severe la nivelul pieptului sau esofagului, sau de sternotomia mediană, o procedură utilizată în transplantul de inimă, intervenţia de înlocuire a valvei aortice sau operaţia de bypass coronarian.

Mediastinita cauzată de perforaţia esofagiană implică infecţia cu bacterii anaerobe şi gram-negative precum:

• peptostreptococi
• actinomicete
• lactobacilli
• eubacterii
• Veillonella
• Prevotella
• Porphyromonas
• fusobacterii
• streptococci (inclusiv streptococul beta-hemolitic şi grupul S. viridans)
• Candida albicans
• corinebacterii
• Moraxella
• enterobacterii
• Eikenella corrodens
• Pseudomonas

În cazul infecţiei cauzate de sternotomie, principalele bacterii implicate sunt cele gram-pozitive, precum: stafilococii (Staphylococcus aureus), Propionibacterium acnes, enterococi, şi mai rar cele gram-negative, precum Escherichia coli, enterobacterii, Klebsiella, Pseudomonas, sau fungice (Candida albicans).

Alte cauze ale mediastinitei sunt:

• Infecţiile fungice (histoplasmoza)
• Radioterapia
• Inflamarea nodulilor limfatici, a plămânilor, ficatului, ochilor, pielii sau a altor ţesuturi (sarcoidoza)
• Infecţia cu bacilul Koch (virusul tuberculozei)
• Infecţia cu bacilul Anthracis (virusul antraxului)
• Cancerul

În apariţia mediastinitei sunt implicaţi şi diverşi factori de risc, precum:

• Afecţiunile preexistente la nivelul esofagului
• Diabetul gestaţional
• Tulburările tractului gastrointestinal superior
• Sistemul imunitar slăbit
• Intervenţiile chirurgicale recente la nivelul pieptului
• Endoscopia
• Indicele de masă corporală ridicat (obezitate)
• Nivelul crescut de creatinină
• Administrarea preoperatorie de corticosteroizi
• Hiperglicemia postoperatorie
• Boala vasculară periferică
• Ciroza
• Vârsta înaintată
• Insuficienţa renală
• Fumatul
• Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)

Diagnostic

Diagnosticul precoce şi tratamentul corect sunt vitale pentru ameliorarea simptomelor şi prevenirea complicaţiilor mediastinitei. În vederea stabilirii unui diagnostic precis, este important, în primul rând, ca medicul să excludă alte afecţiuni care se pot manifesta similar cu mediastinita (în special prin febră şi dureri în piept), precum: pneumonia postoperatorie, infarctul miocardiac acut, infecţiile urinare, embolismul pulmonar sau fibroza retroperitoneală idiopatică.

Medicul va examina semnele vitale ale pacientului şi va nota dacă acesta prezintă tahicardie, dureri toracice, febră, supuraţie sau eritem la locul operaţiei ori hipotensiune arterială. De asemenea, va asculta bătăile inimii cu un stetoscop şi va nota dacă există zgomote cardiace ciudate.

Pentru confirmarea suspiciunii de mediastinită, pot fi luate în calcul următoarele analize:

• Hemoleucogramă
• Tomografie CT, radiografie sau IRM toracică
• Teste cu ultrasunete
• Biopsie aspirativă cu ac fin

Întârzierea diagnosticului de mediastinită creşte semnificativ riscul de morbiditate şi mortalitate, aşa că este foarte important ca acesta să fie stabilit cât mai rapid şi precis, pentru a fi instituit tratamentul corect.

Mediastinita: tratament

Principala metodă de tratament în cazul mediastinitei este administrarea de antibiotice, dar numai după efectuarea antibiogramei, care poate confirma tipul de infecţie. Uneori poate fi necesară intervenţia chirurgicală de drenare a lichidului infectat la nivel toracic sau de reparare a perforaţiei esofagiene, sau ambele.

Antibioterapia poate fi necesară pe termen mediu sau lung, în funcţie de răspunsul organismului pacientului (de obicei, 4-6 săptămâni). De asemenea, este indicată dieta antiinflamatorie, bogată în acizi graşi Omega 3 şi arginină, compuşi despre care s-a dovedit că au efect benefic în cazul pacienţilor care au suferit infecţii severe.

Septicemia este una dintre complicaţiile majore ale mediastinitei şi se manifestă prin tahicardie, hipotensiune, retenţie urinară. De asemnea, pneumotoraxul şi hipertensiunea pulmonară sunt complicaţii care pot apărea ca urmare a întârzierii sau lipsei tratamentului mediastinitei.

Prevenţie

Mediastinita şi complicaţiile acesteia pot fi prevenite prin adoptarea unor măsuri precum:

• Îngrijirea şi igiena corectă a rănilor după operaţie
• Tratarea tuberculozei, sarcoidozei sau a altor afecţiuni asociate cu mediastinita
• Tratarea eventualelor infecţii înainte de efectuarea unei intervenţii chirurgicale
• Evitarea fumatului
• Administrarea de antibiotice înainte de o intervenţie chirurgicală
• Înlăturarea părului corporal din zona care urmează a fi supusă unei intervenţii chirurgicale
• Controlul glicemiei pre- şi postoperator
• Decolonizarea nazală preoperatorie (pentru eliminarea infecţiei cu stafilococul auriu)
• Spălarea corectă a mâinilor personalului medical
• Dezinfectarea instrumentarului medical

Surse: emedicine.medscape.com, infectiousdiseaseadvisor.com, msdmanuals.com, medlineplus.gov

Autor: Paula Rotaru