Mielodisplazia sau sindromul mielodisplazic este o afecţiune hematologică în care măduva spinării nu produce suficiente celule roşii. În schimb, sunt produse în exces celule sangvine imature şi, pe măsură ce boala evoluează, aceste celule se dezvoltă necontrolat în măduva spinării, eliminându-le pe cele sănătoase. Afecţiunea se poate dezvolta lent sau foarte rapid, iar în cazul anumitor pacienţi se poate instala leucemia acută mieloidă, una dintre cele mai severe forme de cancer de sânge.
Alte consecinţe ale acestui sindrom sunt anemia, infecţiile recurente, hemoragiile etc. Potrivit American Cancer Society, anual se înregistrează 4-5 cazuri de mielodisplazie la suta de mii de locuitori, ceea ce înseamnă aproximativ 13.000 de noi cazuri în fiecare an. Afecţiunea este mai frecventă în rândul bărbaţilor, iar peste 80% din cazuri sunt înregistrate la persoanele cu vârsta peste 60 de ani.
Simptomele mielodisplaziei depind de gradul de severitate a afecţiunii şi de starea generală de sănătate a pacientului. Acestea pot include:
Dacă prezinţi astfel de simptome şi dacă acestea persistă mai mult de 2-3 săptămâni, adresează-te de urgenţă medicului pentru a afla cauza. De multe ori, persoanele cu mielodisplazie nu prezintă deloc simptome şi sunt diagnosticaţi cu această afecţiune întâmplător, cu ocazia efectuării unor analize de sânge de rutină.
Cauza mielodisplaziei este deseori necunoscută, dar există câţiva factori de risc cunoscuţi ce pot favoriza apariţia acestei afecţiuni, cum ar fi:
Mielodisplazia poate fi diagnosticată pe baza mai mult teste şi investigaţii imagistice, precum:
Tratamentul mielodisplaziei depinde de vârsta şi starea generală de sănătate a pacientului, de gradul de evoluţie a bolii, precum şi de momentul diagnosticării. În prezent, singurul tratament curativ al mielodisplaziei este transplantul medular sau de măduvă osoasă cu celule stem, însă acesta prezintă rată de succes crescută doar în cazul copiilor, nu şi al persoanelor vârstnice.
În rest, tratamentul vizează ameliorarea simptomelor şi prevenirea, pe cât posibil, a complicaţiilor şi a progresiei bolii spre leucemie acută mieloidă.
În cazul anemiei, de exemplu, sunt necesare transfuzii sanguine periodice, dar acestea pot favoriza acumularea în exces de fier în organism, situaţie în care se impune terapia cu agenţi chelatori. Pentru pacienţii care prezintă niveluri scăzute de eritropoietină (sub 500 IU/litru de sânge) se recomandă injecţiile cu eritropoietină umană recombinantă, care stimulează producţia de celule roşii.
În cazul hemoragiilor excesive se pot recomanda transfuziile trombocitare, dar şi medicamente (de exemplu, substanţa activă eltrombopag creşte numărul de trombocite din măduva osoasă).
Dacă pacientul se confruntă cu infecţii frecvente cauzate de scăderea nivelului leucocitelor, medicul poate recomanda anumite antibiotice, dar şi injecţii de stimulare a coloniilor granulocitare.
În cazul pacienţilor vârstnici pot fi luate în calcul şi medicamentele imunosupresoare sau chimioterapia. Alteori, cea mai bună soluţie pentru această categorie de pacienţi este înscrierea în studii clinice experimentale, care constau în administrarea unor medicamente ce pot ameliora simptomele şi pot prelungi speranţa de viaţă.
Autor: Paula Rotaru
Surse: www.nhs.uk, labtestsonline.org, cancer.org
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.