Boala numită nanism hipofizar este cauzat în majoritatea cazurilor de lipsa hormonului de creştere, ca urmare a unei afecţiuni a glandei hipofize, congenitală sau dobândită. Se estimează că un sfert din cazurile de nanism au la bază producţia insuficientă de hormon de creştere.
Bărbaţii par să fie mai des afectaţi de această tulburare de creştere în comparaţie cu femeile. Nanismulul este o afecţiune caracterizată prin înălţimea inferioară celei considerate normale pentru o anumită vârstă, care poate avea mai multe cauze – genetice, familiale, malnutriţia, rahitismul, bolile endocrine etc.
Un copil cu nanism hipofizar are o dimensiune normală la naştere, dar începe să prezinte simptome specifice abia după vârsta de 3 ani. Aceste manifestări aparţin afecţiunii de sine stătătoare sau pot semnale şi alte tulburări hormonale:
Trebuie precizat însă că un copil cu nanism hipofizar nu prezintă tulburări de limbaj, iar inteligenţa lor nu este afectată.
Nanismul hipofizar poate avea cauze genetice sau dobândite. În privinţa mutaţiilor genetice, nu se cunosc încă mutaţiile responsabile, dar există studii în desfăşurare care au acest obiectiv. În ceea ce priveşte cauzele dobândite, acestea pot consta în:
Aceste cauze sunt asociate cu deficienţe ale hormonilor care împiedică dezvoltarea corporală (hormoni de creştere), cum ar fi: vasopresina, atropina, gonadotropina, adrenocorticotropina.
Diagnosticul de nanism hipofizar se stabileşte pe baza simptomelor, dar şi a investigaţiilor imagistice, precum radiografiile osoase, care pot scoate la iveală vârsta oaselor – de regulă, un copil cu nanism hipofizar, are o vârstă osoasă mai mică, cu aproximativ 2-3 ani, în comparaţie cu un copil normal. Asta înseamnă, de exemplu, că un copil de 10 ani cu nanism hipofizar va avea oasele dezvoltate la nivelul vârstei de 7-8 ani.
O altă investigaţie necesară este testul de sânge pentru determinarea nivelului de hormon de creştere (HGH) sau a factorului de creştere de tip insulinic (IGF-1).
De asemenea, în cazul în care se supectează prezenţa unei tumori la nivelul galndei hipofize, medicul poate recomanda efectuarea unei tomografii computerizate sau a unui RMN.
Nanismul hipofizar cauzat de deficienţa de hormon de creştere poate fi tratat prin terapie hormonală subtituţională, sub atenta supraveghere a unui medic pediatru endocrinolog.
Trebuie menţionat însă că această terapie de substituţie cu hormon de creştere sintetic are succes doar dacă este pusă în aplicare înainte de fuzionarea completă a oaselor. Aşadar, cu cât se începe mai devreme tratamentul, cu atât rata de succes este mai ridicată. În primul an de tratament, pacientul poate creşte în înălţime cu 10 până la 15 centrimetri.
În cazul în care deficienţa de hormon de creştere este asociată şi cu alte dezechilibre hormonale, medicul va recomanda şi alte terapii.
Nanismul produce schimbări la nivelul spatelui, membrelor superioare și dimensiunii capului care pot duce la complicații precum:
Surse: myvmc.com, healthofchildren.com, webmd.com
Articol revizuit 2022
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.