Nefrocalcinoza: cauze, simptome, tratament

Nefrocalcinoza, cunoscută şi sub denumirile calcinoza Albright sau sindromul renal Anderson-Carr, este o afecţiune caracterizată prin excesul de calciu (sub forma oxalaţilor sau fosfaţilor de calciu) la nivelul rinichilor şi este specifică bebeluşilor născuţi prematur, ca urmare a hiperparatiroidismului sau a altor probleme de sănătate.

Această tulburare poate duce la afecţiuni renale severe, cum este insuficienţa renală, de aceea este important să fie depistată cât mai devreme şi tratată în consecinţă. O radiografie abdominală este, de regulă, suficientă pentru stabilirea diagnosticului de nefrocalcinoză.

Nefrocalcinoza: simptome

În stadiile iniţiale, nefrocalcinoza nu prezintă simptome. Ulterior, pot apărea manifestări precum:

• Sânge în urină
• Urinare frecventă (poliurie), în special în timpul nopţii
• Sete exagerată (polidispia)
• Febră şi/sau frisoane
• Greaţă
• Vărsături
• Dureri abdominale puternice în zona ombilicului
• Dureri de spate în flancuri
• Dureri în zona pelvină sau în regiunea organelor de reproducere

Pe termen lung, nefrocalcinoza poate duce la complicaţii precum insuficienţa renală acută sau cronică, pietre la rinichi şi uropatie obstructivă cronică sau acută, unilaterală sau bilaterală.

Cauze

Nefrocalcinoza afectează, de obicei, ambii rinichi şi este cauzată de diverse afecţiuni care favorizează acumularea calciului în rinichi. Trebuie ţinut cont însă că nefrocalcinoza nu este acelaşi lucru cu pietrele la rinichi. Cele două afecţiuni sunt similare, dar cauzele sunt diferite. În cazul nefrocalcinozei, cele mai frecvente cauze sunt:

• Sindromul Alport
• Sindromul Bartter
• Glomerulonefrita cronică
• Hipermagnezemia ereditară
• Rinichi spongios medular (sindromul Cacchi-Richi)
• Hiperoxaluria primară
• Rejetul de transplant renal
• Acidoza renală tubulară
• Necroza corticală renală
• Intoxicaţia cu etilenglicol (antigel)
• Hipercalcemia cauzată de hiperparatiroidism
• Anumite medicamente (în special diuretice)
• Sarcoidoza
• Infecţia HIV
• Excesul de vitamina D
• Tuberculoza renală
• Mielomul multiplu
• Betatalasemia

Diagnostic

Nefrocalcinoza este diagnosticată destul de tardiv, ca urmare a lipsei simptomelor până în stadiile avansate ale bolii. De regulă, manifestările apar când survin complicaţii de tipul insuficienţei renale, uropatiei obstructive sau pietrelor la rinichi.

Pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului de nefrocalcinoză se recomandă efectuarea unei radiografii abdominale, a unei tomografii computerizate (CT) abdominale sau a unei ecografii cu ultrasunete.

Alte analize care pot ajuta la diagnostic şi la stabilirea evoluţiei afecţiunii de bază sunt testele de sânge şi cele de urină.

Nefrocalcinoza: tratament

Eficienţa tratamentului nefrocalcinozei depinde de momentul la care s-a descoperit cauza şi de severitatea acesteia. Majoritatea cazurilor de nefrocalcinoză nu progresează până în punctul stadiului final al insuficienţei renale, dar, dacă nu se iau măsuri, pot apărea complicaţii renale severe, care pot pune în pericol viaţa pacientului.

Scopul tratamentul nefrocalcinozei este de a reduce şi ameliora simptomatologia şi de a preveni acumularea calcului în rinichi. Acesta constă, de regulă, în administrarea unor suplimente sau medicamente, dar şi în schimbarea regimului alimentar. Pacienţii sunt sfătuiţi să consume cât mai multe lichide, să evite consumul de proteine animale şi sarea în exces.

Autor: Paula Rotaru

Sursa: medlineplus.gov