Rinichiul polichistic: simptome, cauze, tratament

Boala polichistică renală sau rinichiul polichistic este o afecţiune moştenită pe cale genetică şi una dintre cauzele principale ale insuficienţei renale.

Afecţiunea determină apariţia unor chisturi benigne la nivelul rinichilor, în care se acumulează lichid ce nu poate fi eliminat, ceea ce duce la mărirea în volum a rinichiului şi la pierderea funcţiilor de bază ale acestuia.

De asemenea, persoanele care suferă de rinichi polichistic pot dezvolta şi chisturi la nivelul ficatului sau alte complicaţii severe, cum este hipertensiunea arterială sau insuficienţa renală.

Chisturile renale pot varia în dimensiune şi formă, însă, cu cât sunt mai multe şi mai mari, cu atât rinichiul este mai afectat. Simptomele rinichiului polichistic pot fi uşoare, moderate sau severe, iar complicaţiile pot fi evitate dacă afecţiunea este tratată precoce şi sunt luate anumite măsuri în ceea ce priveşte stilul de viaţă.

Boala polichistică renală este de două tipuri: autozomal dominantă şi autozomal recesivă. În primul caz, chisturile se dezvoltă doar la nivelul rinichilor şi simptomele apar târziu în viaţă, între 30 şi 50 de ani. În cazul bolii autozomal recesive, chisturile se pot dezvolta în ambii rinichi, dar şi în ficat, iar simptomele apar devreme, încă din primele luni de viaţă sau chiar din stadiul de făt.

Rinichiul polichistic: simptome

Simptomele rinichiului polichistic debutează doar când chisturile cresc în dimensiune şi ating peste 1,3 centimetri. Iniţial, manifestările includ:

• Durere sau sensibilitate la nivelul abdomenului
• Urină cu sânge
• Urinare frecventă
• Durere în flancuri (pe părţile laterale ale trunchiului)
• Infecţii ale tractului urinar
• Durere sau senzaţie de înţepenire la nivel lombar
• Vânătăi care apar cu uşurinţă
• Paloare
• Oboseală
• Dureri articulare
• Modificări ale unghiilor
• Abdomen umflat

Atunci când chisturile se măresc şi rinichii încep să-şi piardă funcţiile, pot apărea complicaţii precum:

• Hipertensiune arterială
• Infarct
• Accident vascular cerebral
• Calculi renali (pietre la rinichi)
• Chisturi în ficat (în cazul femeilor, chisturile tind să crească mai rapid în dimensiune, posibil din cauza dezechilibrelor hormonale), pancreas sau testicule
• Diverticuli în peretele colonului
• Cataractă sau slăbirea vederii
• Anevrism cerebral
• Prolaps de valvă mitrală
• Anemie
• Boli de ficat
• Afecţiuni ale inimii
• Preeclampsie
• Insuficienţă renală – aproape jumătate din pacienţii cu rinichi polichistic dezvoltă insuficienţă renală până la vârsta de 60 de ani

Cauze

Boala polichistică renală este, de cele mai multe ori, moştenită genetic, dar poate fi şi dobândită, mai ales în cazul persoanelor care suferă deja de afecţiuni severe ale rinichilor.

Majoritatea cazurilor de rinichi polichistic – peste 90% – sunt de natură autozomal dominantă. Asta înseamnă că dacă unul dintre părinţi este purtător al genei PKHD1, riscul să o transmită mai departe copilului este de 50%.

Boala polichistică renală autozomal recesivă este mai puţin frecventă şi, de asemenea, se moşteneşte pe cale genetică (copilul are un risc de 25% de a moşteni genele anormale de la ambii părinţi purtători).

Boala polichistică renală dobândită nu se moşteneşte, ci se dezvoltă ca urmare a unor complicaţii precum insuficienţa renală sau dializa efectuată pe termen lung.

Diagnostic

Pentru că boala renală polichistică este, în majoritatea situaţiilor, moştenită genetic, prima întrebare pe care medicul o va adresa pacientului este dacă unul sau ambii părinţi suferă de rinichi polichistic. Cu alte cuvinte, medicul va nota istoricul medical familial al pacientului. După examinarea fizică şi efectuarea anamnezei, pentru confirmarea diagnosticului de rinichi polichistic, medicul poate recomanda:

• Analize de sânge (hemogramă)
• Teste de urină
• Ecografie abdominală
• CT abdominală
• IRM abdominală
• Pielografie intravenoasă

Rinichiul polichistic: tratament

Tratamentul rinichiului polichistic are scopul de a ameliora simptomele şi de a evita apariţia complicaţiilor. Ţinerea sub control a tensiunii arteriale este unul dintre cele mai importante aspecte ale tratamentului. Iată câteva sfaturi pentru a preveni hipertensiunea arterială:

• Administrarea de antihipertensive recomandate de medicul cardiolog
• Evitarea alimentelor foarte sărate
• Menţinerea unei greutăţi corporale normale
• Renunţarea la fumat
• Minimum 30 de minute de mişcare de intensitate moderată, de cel puţin 3 ori pe săptămână
• Limitarea consumului de alcool
• Consumul de fructe, legume, cereale integrale şi carne slabă
• Consumul a minimum 2 litri de apă plată zilnic

Pentru ameliorarea durerilor, a infecţiilor urinare sau a retenţiei de apă în ţesuturi pot fi administrate antiinflamatoare nonsteroidiene (cu excepţia ibuprofenului, deoarece agravează simptomele), antibiotice sau diuretice.

În anumite situaţii, când medicamentele nu dau rezultate, medicul poate recomanda îndepărtarea pe cale chirurgicală a chisturilor renale de mari dimensiuni, intervenţie care poate ameliora simptomele.

În cazurile complicate, severe, când se ajunge la insuficienţă renală, dializa şi transplantul renal sunt singurele soluţii.

Autor: Paula Rotaru

Surse: kidneyfund.org, healthline.com, mayoclinic.org