Craniofaringiomul: cauze, simptome, tratament

Craniofaringiomul: definiţie

Craniofaringiomul este o formă rară de tumoră cerebrală benignă, deci noncancerigenă, localizată în apropierea glandei pituitare – aceasta are rolul de a regla producţia mai multor hormoni care îndeplinesc diverse funcţii importante în organism. De regulă, craniofaringiomul se dezvoltă lent şi poate cauza apariţia unor simptome precum tulburările de vedere, oboseala, durerile de cap, întârzieri în dezvoltarea fizică sau urinarea excesivă.

Deşi poate apărea la orice vârstă, craniofaringiomul apare cu precădere la copiii cu vârsta între 5 şi 10 ani şi vârstnici. Chiar dacă tumora nu este canceroasă, creşterea în volum a acesteia poate pune presiune pe anumite zone din creier, cauzând astfel diverse manifestări.

Cauza craniofaringiomului nu este pe deplin cunoscută, însă cercetătorii cred că există posibilitatea ca tumora să se dezvolte încă din stadiile embrionare, creşterea sa în volum fiind declanşată de anumiţi factori de risc.

Tratamentul craniofaringiomului diferă în funcţie de dimensiunea tumorii şi de simptomele cauzate. Prognosticul este, de asemenea, influenţat de situaţia medicală a fiecărui pacient, precum şi de opţiunea de tratament.

Craniofaringiomul: simptome

Simptomele craniofaringiomului sunt determinate în general de presiunea crescută la nivelul creierului (hipertensiune intracraniană) – ca urmare a creşterii în dimensiuni a tumorii –, care poate afecta funcţionarea nervului optic şi a glandei pituitare. Manifestările variază în funcţie de fiecare individ, de localizarea tumorii şi de presiunea pe care aceasta o exercită asupra structurilor adiacente.

Deoarece craniofaringiomul se dezvoltă lent, este foarte posibil ca şi simptomele să apară gradual şi să se intensifice pe măsură ce tumora creşte în dimensiuni. De regulă, intervalul dintre apariţia simptomelor şi diagnosticul propriu-zis de craniofaringiom este de 1-2 ani. Manifestările pot include:

• Dureri de cap
• Hidrocefalie (acumulare anormală de lichid cefalorahidian în cavităţile creierului)
• Senzaţie de greaţă
• Vărsături (în special dimineaţa)
• Tulburări de echilibru
• Sete şi urinare excesivă
• Insomnie
• Pubertate întârziată
• Creştere nejustificată în greutate
• Oboseală excesivă
• Intoleranţă la frig
• Constipaţie
• Letargie
• Nivel scăzut al zahărului din sânge (hipoglicemie)
• Depresie
• Anxietate
• Tulburări de vedere
• Libido redus
• Impotenţă
• Amenoree (lipsa sau întârzierea menstruaţiei menstruaţiei)
• Aritmii
• Hipotensiune ortostatică

Cauze

Cauza apariţiei craniofaringiomului nu este cunoscută la momentul actual. Specialiştii susţin că sexul, rasa şi moştenirea genetică nu favorizează dezvoltarea acestor tipuri de tumori, însă anumite anomalii celulare din stadiul embrionar pot creşte riscul acestei afecţiuni.

Diagnostic

Diagnosticul de craniofaringiom se stabileşte pe baza mai multor teste şi analize imagistice, dar, în primul rând, se iau în considerare simptomele resimţite de pacient, precum şi rezultatele obţinute în urma examenului neurologic (test de auz, echilibru, coordonare, reflexe etc.).

Analizele de sânge pot depista dezechilibrele hormonale ce pot fi cauzate de o tumoră la nivelul glandei pituitare, iar radiografia, imagistica prin rezonanţă magnetică şi tomografia computerizată pot fi recomandate pentru vizualizarea structurilor cerebrale.

Craniofaringiomul: tratament

Există două variante de tratament pentru craniofaringiom: rezecţia totală a tumorii sau rezecţia parţială a acesteia, urmată de şedinţe de radioterapie. În cazul ambelor proceduri există anumite riscuri, cum ar fi complicaţiile endocrine, vasculare, neurologice sau vizuale.

De asemenea, trebuie menţionat că riscul de recidivă este ridicat. Craniofaringioamele tind să se dezvolte din nou la cel mult 3 ani de la intervenţia chirurgicală. În cazul rezecţiei totale a tumorii, riscul de recidivă este de până la 17%, dar în cel al rezecţiei parţiale urmată de radioterapie, rata de recidivă poate creşte până la 63%.

Din acest motiv, intervenţia chirurgicală nu este întotdeauna prima opţiune, deoarece poate face mai mult rău decât bine în anumite situaţii.

De asemenea, poate fi utilizată terapia hormonală de substituţie, dar studiile privind noi metode de tratament pentru craniofaringiom sunt încă în desfăşurare.

Autor: Paula Rotaru

Surse: mayoclinic.org, rarediseases.info.nih.gov