Ocluzia Intestinală – simptome, diagnostic, tratament

Ocluzia Intestinala – descriere generala

Ocluzia intestinala se defineste printr-o stare indusa de blocarea tranzitului prin lumenul intestinal, de catre un obstacol mecanic (ocluzii prin strangulare, prin obstructie sau prin compresie extrinseca) sau functional (ocluzii paralitice sau spastice).

Urmareste culegerea datelor anamnestic, prin prezenta sindromului ocluzional si in urma examenului obiectiv al pacientului. Anameză: debutul simptomatologiei si antecedentele personale fiziologice si patologice (traumatisme abdominale, interventii chirurgicale pe abdomen, etc.).

Ocluzia Intestinala: simptome

Sindromul ocluzional:
– durerea – primul simptom in cazul ocluziilor jejnului si ileonului, are aracter ondulant si este cauzata de prezenta  contractiilor intestinale deasupra leziunii si contractiei mezenterului adiacent; in ocluziile prin leziuni localizate la nivelul colonului, peristaltica este mai moderata, iar durerea are caracter de crampa.

– varsaturile – sunt consecinta reflexului intestinal in amonte de obstacol prin unde antiperistaltice si a reflexelor splahnice puternice ca urmare a distensiei duodenului si stomacului; initial au aspectul continutului gastric, apoi devin bilioase si ulterior fecaloide si cu miros fetid; in ocluziile de la nivelul colonului, varsaturile apar mai tarziu datorita capacitatii mari de distensie a intestinului gras si competentei valvulei ileo – cecale. Implica un risc crescut de pneumonie de aspiratie.

– oprirea tranzitului intestinal – este expresia obstuctiei intestinale, emisia de gaze si materii fecale continuand pana la golirea portiunii de intestin aflata distal de leziune.

– meteorismul abdominal – este consecinta distensiei intestinale si poate fi central (ocluzii ale intestinului subtire), asimetric (ocluzii prin strangulare), generalizat (ocluzii tumorale ale colonului) sau poate lipsi in ocluziile inalte. Pot da restrictie respiratorie importanta.

Examenul obiectiv:

Inspectia poate evidentia stare generala alterata, facies suferind, paloare tegumentara, deshidratare, halena feida, participarea sau nu a abdomenului la miscarile respiratorii, cicatrici, distensie abdominala; palparea abdomenului impreuna cu tuseul rectal si vaginal pot decela eventuale formatiuni tumorale, de asemenea se palpeaza punctele herniare si cicatricile; timpanismul ce poate fi observat prin percutie se coreleaza cu tipul meteorismului abdominal; auscultatia abdomenului poate releva zgomote hidro – aerice puternice (din cauza peristalticii accentuate) sau, dimpotriva – „silentium abdominale” (in ocluziile paralitice).

Investigații radioimagistice si de laborator în cazul ocluziilor intestinale

• examinarea radiologica este foarte importanta in diagnosticul ocluziilor, realizandu-se ideal, in ortostatism; radiografia abdominala simpla („pe gol”) releva imaginea caracteristica de nivel hidro-aeric, data de continutul lichidian si gazos al intestinului aflat in distensie si staza.
• recto – sigmoidoscopia si colonoscopia sunt tehnici tot mai folosite in ultimele decenii pentru ca ofera oportunitatea realizarii biopsiilor tintite, aspiratiei continutului intestinal cu atenuarea distensiei sau devaginari si devolvulari precoce.
• ecografia abdominala poate fi utila in situatii precum ileusul biliar, evidentiind calculul, diagnosticului ascitei de ocluzie sau in vederea diagnosticului diferential.
• examenul Ct abdominopelvin cu substanta de contrast – informatii privind sediul obstacolului si gradul de distensie
• analizele de laborator nu sunt esentiale in stabilirea diagnosticului, ci mai degraba sunt un indicator al severitatii evolutiei dar si unul dintre mijloacele de monitorizare a statusului bio-umoral al organismului.Deshidratarea prin izolarea lichidiana intraluminala, varsaturi sau ascita de ocluzie se asociaza cu hemoconcentratie, hiperproteinemie si insemnate pierderi electrolitice (K+, Cl-, Na+, H+); pot aparea cresteri ale ureei si creatininei din cauza insuficientei renale functionale. Intre timp se instituie antibioterapia cu spectru larg, inclusiv metronidazol contra anaerobilor ce pot traversa bariera intestinala.

Ocluzia Intestinala: tratament

– Este un act complex, medico-chirurgical ce se desfasoara in directia reechilibrarii hidroelectrolitice, metabolico-nutritionale si tratamentului chirurgical al ocluziei. In vederea reechilibrarii, se initiaza urmatoarele gesturi: montarea unei sonde de aspiratie nazo-gastrica (in scop atat terapeutic cat si diagnostic), initierea oxigenoterapiei, minimum doua linii venoase periferice (eventual catater venos central) pentru compensarea deficitelor calorice si hidro-electrolitice dictate de laborator, cateter urinar pentru monitorizarea diurezei; concomitent cu aceste masuri se realizeaza monitorizarea tensiunii arteriale, EKG, puls, saturatie in oxigen, glicemie, ionograma si echilibru acido-bazic pana la oportunitatea deciziei chirurgicale.

Cum se desfășoară tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical se va realiza, ideal, sub anestezie generala cu intubatie oro-traheala (pentru confortul atat al pacientului cat si al chirurgului), pe incizie mediana supra si subombilicala (prelungita, de necesitate, cranial si/sau caudal). Intraoperator, dupa reperarea zonei de obstructie se face un bilant al leziunilor tisulare si al sanselor de reversibilitate a suferintelor trofice si zonelor de ischemie.

-Tratamentul ocluziilor la nivelul intestinului subtire poate fi relativ simplu: sectionare brida, adezioliza, devolvulare, reducerea unei hernii, cu decomprimarea retrograda a intestinului si aspirarea continutului intestinal la nivel gastric. Se acorda o atentie deosebita peristalticii, coloratiei si vascularizatiei locare dupa decomprimare; pentru stimularea microcirculatiei se pot aplica local comprese calde sau se fac infiltratii in mezou cu xilina 1%. Daca se constata leziuni ireversibile, se decide rezectie segmentara pana la tesut sanatos si anastomoza latero-laterala (datorita diferentei calibrului intestinal supra si sublezional).

– Ocluziile de la nivelul intestinului gros sunt in majoritatea cazurilor de cauza tumorala, impunand rezectii in limite oncologice si limfadenectomii regionale. In cazul obstructiilor pe colonul drept se indica hemicolectomie dreapta, iar daca interventia este nefezabila, ileo-transverso-anastomoza latero-laterala pentru ocolirea abstacolului.

– In obstructiile colonului stang, conduita chirurgicala traditionala consta in operatii seriate: colostomie de degajare, urmata la 4 -6 saptamani de operatie radicala si refacerea continuitatii digetive, iar peste 6 – 12 saptamani inchidera colostomei, sau operatia Hartmann – rezectia tumorii cu inchiderea bontului colic distal si exteriorizarea celui proximal in colostomie terminala povizorie, urmata de refacerea continuitatii tubului digestiv cu sau fara colostomie de protectie in amonte de anastomoza. Este posibila si chirurgia intr-un singur timp, rezectie – anastomoza  in cazul obstructiilor colice  stangi , dar cu golirea continutului colic intraoperator.

Postoperator se continua terapia de reechilibrare, monitorizarea, antibioterapia cu spectru larg, se instituie profilaxia complicatiilor tromboembolice si pana la reluarea tranzitului intestinal – aspiratia gastrica.

Actualizat 2022