Home • Boli / Afecțiuni • Afecțiuni ORL • Oreionul: simptome, tratament

Oreionul: simptome, tratament

Cuprins

Manifestări clinice
Oreionul: diagnostic
Evoluţia şi prognosticul
Oreionul: tratament
Cum poate fi prevenit oreionul

Oreionul este o infecţie virală generalizată, produsă de virusul urlian, care afectează predominant şcolarii şi adolescenţii, fiind caracterizat prin tumefacţia nesupurativă a glandelor salivare, mai ales parotide, uni sau bilaterală.

Pe tot globul oreionul este endemic, epidemiile apar la 2-5 ani, cu un vârf de incidenţă între ianuarie şi mai. Epidemiile apar, în special, în colectivităţi închise. Este neobişnuit la sugari, din cauza transferului transplacentar de anticorpi materni. Apare în peste 50% dintre cazuri la copiii în vârstă de 5-9 ani, iar 90% din toate cazurile apar la copiii sub 14 ani.

Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav cu forme manifeste şi forme inaparente. Nu există purtători sănătoşi de virus. Transmiterea naturală se produce prin contact direct aerogen, prin picături de secreţii, care pătrund prin nas şi gură, contact cu obiectele de uz recent contaminate, transplacentar – excepţional.

Durata contagiozităţii: ultimele 2-3 zile de incubaţie şi 9-10 zile de boală. Imunitatea după boală este durabilă, reîmbolnăvirile fiind excepţionale.

Poarta de intrare a virusului urlian este mucoasa nazofaringiană, de unde difuzează în sânge (viremia primară), atinge apoi glandele salivare, în care se multiplică; urmează viremia secundară şi pătrunderea în alte ţesuturi glandulare (pancreas, gonade) şi sistemul nervos central (meningita, meningoencefalita).

Manifestări clinice

Oreionul se caracterizează printr-o perioadă de incubaţie de 11-21 zile, cu extreme de 2-4 săptămâni. Perioada prodromală poate fi urmărită numai în 25-30% din cazuri; are durata de 1-2 zile, cuprinzând febra redusă, anorexie, stare generală modificată, cefalee, dureri în zona retromandibulară.

Perioada de stare: febra urcă la 37-40°C, timp de 3 zile.

Parotidita:

– debutează cu tumefacţia rapidă a unei glande parotide, care progresează în 2-3 zile (unica manifestare la 25% dintre bolnavii cu

afectarea glandelor salivare), acompaniată de senzaţia de tensiune dureroasă în loja parotidiană şi durere otică;

– examenul clinic al bolnavului din spate relevează unghiul mandibulei acoperit de tumefacţie, cu ştergerea şanţului retromaxilar;

– la 1-2 zile apare tumefacţia glandei parotide opuse, rezultând aspectul de „pară” al faciesului (în 10% din cazuri);

– orificiul canalului Stenon este frecvent eritematos şi edemaţiat – simptomul Mourson, cu dureri în momentul stimulării secreţiei

salivare – semnul Trousseau;

– apare trismus cu dificultăţi de masticaţie şi pronunţie;

– pielea supraiacentă tumefacţiei este lucioasă, neinfiltrată, destinsă şi de culoare normală;

– consistenţa parotidei afectate este păstoasă;

– în 7 zile glanda parotidă revine la normal, iar febră, durerea şi tensiunea locală dispar;

Afectarea glandelor submandibulare (submaxilarita) cu tumefacţie, frecvent bilaterală, elastică, păstoasă, nedureroasă însoţită de edem periglandular, uneori cervical.

Afectarea glandelor sublinguale – rar afectate, sunt tumefiate de ambele părţi ale fremului lingual şi asociate cu edemul lingual.

Orhiepididimita este cea mai frecventă manifestare extrasalivară la bărbat, apărând la 20-30% dintre pacienţii infectaţi cu virus urlian, după pubertate şi este bilaterală la 1 din 6 bolnavi cu orhită. Poate fi manifestarea unică sau poate să preceadă afectarea parotidiană.

– apare în prima săptămân a parotiditei (2/3 dintre cazuri) sau în a două săptămână la 1/4 dintre bolnavi;

– debut brutal, cu febră 39-41°C, frisoane, vărsături, cefalee şi dureri vii testiculare. La examenul clinic, testiculul apare net mărit de volum, în tensiune, cu scrotul intens congestionat, iar tegumentele sunt calde. La 85% dintre bolnavi apare epididimita, eventual precedând orhita. Tumefacţia testiculară poate depăşi volumul normal de 3-4 ori. Febra şi simptomatologia sunt paralele cu severitatea bolii;

– în 4-5 zile, febra scade la 84% dintre bolnavi şi odată cu defervescenţa se produce reducerea tumefacţiei, asociată cu dispariţia durerii, dar la peste 20% dintre bolnavi persistă jena locală; la 50% dintre cazuri la luni sau ani de zile după orhită, apare un anumit grad de atrofie;

– sterilitatea este rară, chiar dacă afecţiunea este bilaterală, dar au fost raportate tumori maligne testiculare la 28 cazuri de atrofie postorhită urliană.

Oreionul: diagnostic

Se bazează pe:

– date epidemiologice – contact infectant, epidemie;

– date clinice – tumefacţia parotidiană cu semne clinice medii;

– date de laborator:

VSH normal;
leucopenie uşoară cu limfocitoză relativă;
leucocitoza şi neutrofilia apar în caz de orhită, pancreatită, meningită;
amilazemia crescută apare în meningită, parotidită, pancreatită, în absenţa afectării glandelor salivare cu durata de 2-3 săptămâni;
modificări caracteristice ale LCR în meningită, dar si la 50% dintre bolnavii cu parotidită, şi fără meningita evidentă clinic;
izolarea virusului din secreţia salivară, urină, LCR, edemul scrotal, sânge prin imunofluorescenţă;
teste serologice: prezenţa anticorpilor IgM prin ELISA, creşterea de 4 ori în dinamică a titrului anticorpilor IgM prin RFC, HAI, sau neutralizanţi, în seruri pereche din fază acută şi convalescenţă

Evoluţia şi prognosticul

– în formele glandulare, durata bolii este de 7-10 zile cu vindecare completă;

– în formele cu afectarea SNC boala durează 2-3 săptămâni, evoluţie frecvent benignă, cu excepţia meningoencefalitei, care poate solda cu sechele şi deces;

– în formele asociate, boala are o evoluţie ondulantă, caracterizată prin apariţia similară a formelor clinice prelungind durata bolii.

Oreionul: tratament

Pacienţii trebuie izolaţi până la retrocedarea tumefacţiei parotidiene pentru a evita transmiterea infecţiei la receptivi. Se vor evita alimentele care necesită o forţare a masticaţiei şi cele acide. Nu există tratament antiviral specific, tratamentul oreionului adresându-se simptomatologiei, putându-se folosi analgezice cum ar fi acetaminofen şi ibuprofen pentru cefalee şi disconfort, aplicaţii reci externe.

Cei cu inflamaţia testiculelor necesită repaus la pat timp de 14 zile, iar scrotul trebuie susţinut de o bandă adezivă conectată între coapse; pentru a ameliora durerea se pot aplica comprese cu gheaţă. Dacă pancreatita determină greaţă şi vărsături severe se administrează fluide intravenos, iar alimentaţia pe cale orală trebuie evitată pentru câteva zile. Copii cu meningită sau encefalită pot necesita fluide intravenoase şi acetaminofen sau ibuprofen pentru febră şi cefalee. Dacă se instalează convulsii sunt necesare anticonvulsivante.

Cum poate fi prevenit oreionul

Cea mai bună protecție pe care pot primi copiii împotriva oreionului este vaccinarea. Vaccinul face parte din programul de imunizări care acoperă oreionul, pojarul și rubeola. Prima doză de vaccin se face în jurul vârstei de 12, 13 luni, iar a doua doză se face în jurul vârstei de 3 ani și 4 luni. Vaccinul oferă o protecție de 88 la sută împotriva oreionului.

Surse: Boli infecţioase : diagnostic şi tratament / Carmen Mihaela Dorobăţ, Mihaela Cătălina Luca, Egidia Gabriela Miftode, …. – Iaşi: Editura Gr.T. Popa, 2012

www.nhs.uk

Articol revizuit în 2022.

CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.

Tags: oreion parotidita epidemica

Nicoleta Agheana

Nicoleta Agheană este un jurnalist reputat, cu experienţă în lifestyle şi sănătate, realizând de-a lungul timpului articole şi proiecte atât pentru publicaţii internaţionale, cât şi pentru brandul “Ce se întămplă, doctore?”. Domeniile de interes pe care le acoperă Nicoleta Agheană ...

citește mai mult

Vezi Boli/Afectiuni în ordine alfabetică

Cel mai nou articol Video:

Boala trofoblastică gestațională. Dr. Alice Barbu: „Există cazul în care pacienta vine cu testul pozitiv”