Osteomalacia: cauze, simptome, tratament

Osteomalacia este o afecţiune a oaselor similară rahitismului, cauzată în principal de deficitul de vitamina D, care constă în înmuierea oaselor. Persoanele care suferă de osteomalacie nu pot asimila şi folosi vitamina D pentru a absorbi calciul şi fosforul, minerale esenţiale pentru creşterea şi dezvoltarea oaselor, astfel că prezintă un risc mult mai mare de fracturi osoase. Însă trebuie reţinut că osteomalacia este diferită de osteoporoză: prima este un defect al procesului de creştere a oaselor, în timp ce a doua este slăbirea oaselor deja formate.

Simptome

Principalul simptom al osteomalaciei este fracturarea osoasă frecventă, fără o cauză anume. O altă manifestare a osteomalaciei constă în slăbiciunea musculară, însoţită de dificultăţi la mers sau tulburări de echilibru.

Durerile de şold puternice, care se lasă pe coapse sau pe picioare, dar şi durerile lombare sunt, de asemenea, posibile simptome ale osteomalaciei.

De asemenea, nivelul redus de calciu, survenit pe fondul malabsorbţiei de vitamina D, se poate manifesta prin: senzaţie de amorţeală la nivelul feţei, braţelor, picioarelor, crampe musculare şi bătăi neregulate ale inimii.

Osteomalacia: cauze

Deficitul de vitamina D este principala cauză a osteomalaciei. Vitamina D este esenţială pentru absorbţia calciului din alimente, un mineral care ajută la menţinerea sănătăţii oaselor. De asemenea, vitamina D ajută la asimilarea fosforului din alimentaţie, care ajută la dezvoltarea armonioasă a oaselor.

Vitamina D se asimilează cel mai bine prin expunerea controlată la razele soarelui, dar poate fi absorbită şi din alimente precum lactatele sau peştele.

Anumite afecţiuni pot împiedica absorbţia de vitamina D, printre care:

• Boala celiacă
• Bolile de ficat sau de rinichi
• Diverse forme de cancer

De asemenea, tratamentele pe bază de fentoină sau fenobarbital, medicamente utilizate în tratamentul epilepsiei, pot interfera cu absorbţia fosforului, ducând la apariţia osteomalaciei.

Diagnostic

Un simplu test de sânge poate arăta dacă simptomele pot fi atribuite osteomalaciei. Dacă analizele sanguine indică un nivel redus de vitamina D, calciu şi fosfor, medicul poate suspecta existenţa acestei afecţiuni. Opţional, se poate recurge la testarea fosfatazei alcaline-izoenzime – dacă analiza indică un nivel crescut al acestor enzime, cel mai probabil diagnosticul va fi de osteomalacie.

Un alt test care poate fi recomandat este măsurarea nivelului hormonului paratiroidian. Nivelul crescut al acestui hormon sugerează un aport insuficient de vitamina D în organism, dar şi alte afecţiuni asociate.

Testele imagistice pot identifica mici fisuri la nivelul oaselor, ca urmare a deficitului de calciu, numite „zone Looser”. În aceste zone este cel mai probabil să aibă loc o fractură osoasă, chiar în urma unor evenimente traumatice minore, precum lovirea de un scaun.

Biopsia osoasă este rareori utilizată pentru diagnosticarea osteomalaciei, testele imagistice şi analizele sanguine fiind, de regulă, suficiente.

Osteomalacia: tratament

Depistată în stadiu incipient, osteomalacia se poate trata cu suplimente alimentare pe bază de vitamina D, calciu şi fosfor. De asemenea, se recomandă o dietă bogată în aceste substanţe nutritive, precum şi expunerea la soare, cel puţin 15-20 de minute pe zi.

Dacă osteomalacia are la bază o altă afecţiune, cum ar fi boala celiacă, afecţiunile renale, ciroza sau cancerul, se va viza tratamentul bolii de bază. Ulterior, simptomele osteomalaciei se vor îmbunătăţi, pe măsură ce afecţiunea respectivă este tratată corespunzător.

În lipsa unui tratament corect, osteomalacia poate duce la deformarea severă a oaselor şi la fracturi osoase.

Autor: Paula Rotaru

Sursa: healthline.com