Osteonecroza (infarctul osos): cauze, simptome, tratament

Osteonecroza (necroza avasculară) reprezintă o afecţiune ce constă în moartea celulelor osoase, ca urmare a întreruperii fluxului sangvin către acestea. Principalele cauze ale acestei boli sunt consumul excesiv de alcool şi administrarea pe termen lung de medicamente cu corticosteroizi. Afecţiunea apare cu precădere în rândul persoanelor cu vârsta între 30 şi 50 de ani şi se manifestă prin durere puternică la nivelul umerilor, mâinilor, picioarelor şi mandibulei, în cazurile severe fiind necesară chiar înlocuirea articulaţiei afectate.

Osteonecroza: simptome

Majoritatea persoanelor nu prezintă simptome în stadiile de debut ale osteonevrozei, însă, pe măsură pe evoluează, afecţiunea poate duce la apariţia unor manifestări precum:

• Dureri articulare moderate sau severe
• Durere la nivelul şoldului, care poate radia în zona pelvină, coapse sau fese
• Durere la nivelul genunchilor
• Durere la mers sau la statul în picioare
• Mers şchiopătat
• Umflarea genunchilor
• Durere la îndoirea genunchilor
• Gingii inflamate şi ulceraţii
• Durere la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare

Cauze

Osteonecroza poate avea numeroase cauze, însă cele mai frecvente sunt excesul de alcool şi corticosteroizi, fracturile sau dislocarea fragmentelor osoase şi lupusul sistemic eritematos.

Alte cauze mai puţin întâlnite ale osteonecrozei şi alţi factori de risc implicaţi sunt:

• Afecţiunile hematologice (anemia cu celule în seceră, lupus anticoagulant, sindromul antifosfolipidic)
• Radioterapia sau/şi chimioterapia
• Transplantul de organe
• Administrarea de bifosfonaţi
• Fumatul
• Pancreatita
• Boala Gaucher
• Cancerul
• Infecţia cu HIV
• Boala Caisson
• Sindromul Cushing
• Hiperlipidemia
• Bolile hepatice

Diagnostic

Diagnosticul de osteonecroză este suspectat în cazul în care o persoană care prezintă unul sau mai mulţi dintre factorii de risc amintiţi mai sus se confruntă cu durere de oase localizată. Pentru confirmarea acestui diagnostic, pacientului i se recomandă radiografia zonei dureroase, precum şi alte investigaţii imagistice, la aprecierea doctorului, în special tomografia computerizată, care poate depista în stadii incipiente osteonecroza.

Osteonecroza: tratament

Tratamentul osteonecrozei depinde de momentul în care a fost descoperită afecţiunea. Cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât riscul de fracturi este mai redus. Iniţial, tratamentul constă în administrarea de antiinflamatoare, anticoagulante, antiosteoporotice sau medicamente pentru reducerea colesterolului – acestea ameliorează durerile, încetinesc progresia bolii, previn formarea cheagurilor de sânge şi reduc nivelul de grăsimi din sânge – şi limitarea activităţii fizice.

În cazul în care osteonecroza este în stadiu avansat, medicul poate lua în considerare intervenţia chirugicală, care poate consta în decompresie (înlăturarea fragmentului osos lezat, care ajută la îmbunătăţirea fluxului sangvin), osteotomie (repoziţionarea osului rămas după eliminarea ţesuturilor afectate), artroplastie (înlocuirea totală a articulaţiei afectate) sau grefa osoasă.

Riscul de osteonecroză poate fi redus urmând aceste sfaturi:

• Evitaţi consumul excesiv de alcool şi fumatul
• Nu luaţi medicamente cu corticosteroizi pe termen lung
• Ţineţi sub control nivelul colesterolului din sânge
• Menţineţi o greutate corporală normală

Autor: Paula Rotaru

Surse: rheumatology.org, rarediseases.org, msdmanuals.com, mayoclinic.org