Ototoxicitatea: simptome, tratament

Ototoxicitatea este o afecţiune indusă medicamentos, care poate deteriora nervii vestibulocohleari de la nivelul urechii interne. Aceasta poate determina apariţia unor tulburări de auz sau/şi de echilibru, în funcţie de doza de medicamente administrată, de perioadă şi de reacţia organismului la acestea. Simptomele pot fi temporare sau permanente şi constau în pierderea parţială sau totală a auzului, dar şi în tulburări de echilibru sau de vorbire.

Cele mai expuse categorii sunt persoanele vârstnice care urmează tratament pentru cancer sau infecţii, cele au un istoric familial de ototoxicitate şi probleme de auz preexistente. Cu cât afecţiunea este descoperită mai devreme, cu atât tratamentul este mai eficient, iar riscul de complicaţii este mai redus.

Ototoxicitatea: simptome

Ototoxicitatea poate prezenta simptome uşoare, moderate sau severe, în funcţie de fiecare persoană şi de perioada de administrare a anumitor medicamente. Cele mai frecvente manifestări ale ototoxicităţii sunt:

• Pierderea auzului la o ureche sau la ambele
• Ţiuitul constant sau periodic în ureche (tinitusul)
• Vertijul
• Vărsăturile
• Nistagmus – o tulburare a poziţiei ochilor caracterizată prin mişcări involuntare oculare anormale (în sens ozirontal, vertical, rotator sau mixt), rapide şi ritmice, care împiedică fixarea obiectelor cu privire)
• Dureri de cap
• Senzaţie de presiune în urechi
• Tulburări de echilibru şi la mers
• Vedere în ceaţă
• Ameţeală
• Oboseală pronunţată
• Dezorientare
• Tulburări cardiace
• Diaree

Ototoxicitatea: cauze

Există numeroase categorii de medicamente care prezintă ca reacţie adversă ototoxicitate, inclusiv cele eliberate fără reţetă medicală, însă riscul este foarte mic şi organismul fiecărei persoane reacţionează diferit.

Există peste 100 de clase de medicamente ototoxice, însă enumerarea acestora în lista de mai jos nu trebuie să vă determine să întrerupeţi un tratament cu un astfel de medicament recomandat de către medic. Dacă sunteţi îngrijorat în privinţa acestui aspect, discutaţi cu medicul care este cea mai bună opţiune terapeutică.

Deseori, potenţialele riscuri ale acestor medicamente sunt cu mult mai mici decât beneficiile aduse de ele.

Iată care sunt medicamentele cu potenţial de a produce reacţii toxice la nivelul urechii interne:

• Acid acetilsalicilic (aspirina)
• Quinina
• Diuretice (torsemidă, furosemid, piretanid, bumetanidă, ozolinonă etc.)
• Antibiotice (eritromicină, claritromicină, azitromicină, vancomicină)
• Aminoglicozide (gentamicină, streptomicină, kanamicină, tobramicină, neomicină, dihidrostreptomicina, netilmicină, amicacină etc.)
• Antineoplazice (cisplatină, carboplatină)

De asemenea, ototoxicitatea ar putea fi cauzată şi de expunerea la diverse substanţe chimice, precum: mercur, monoxid de carbon, hexan, toluen, plumb, stiren, sulfură de carbon, nitrit de butil, xilen, mangan, tricloretilenă etc.

Diagnostic

Diagnosticul de ototoxicitate se stabileşte pe baza simptomelor pacientului, a istoricului medical al acestuia, dar şi pe rezultatele anumitor teste:

• Testul vestibular
• Testul de acuitate vizuală dinamică
• Electronistagmografie
• Posturografie computerizată dinamică
• Electrocohleografie
• Evaluarea emisiei otoacustice
• Test de răspuns auditiv automat al trumchiului cerebral
• Audiometrie tonală
• Evaluarea echilibrului

Tratament

Tratamentul ototoxicităţii constă, deseori, în schimbarea medicamentelor care au determinat această reacţie toxică la nivelul urechii interne sau reglarea dozelor acestora. Dacă auzul este grav afectat, pacientul ar putea fi nevoit să poarte un aparat auditiv pentru amplificarea sunetelor sau să îi fie sugerat un implant cohlear.

Tulburările de echilibru cauzate de ototoxicitate pot fi ameliorate cu ajutorul fiziokinetoterapiei, care constă în practicarea de exerciţii care au scopul de a întări abilităţile de echilibru şi coordonare.

Prevenţie

Pentru a preveni ototoxicitatea, trebuie evitată, pe cât posibil, adminstrarea medicamentelor mai sus enumerate, mai ales dacă acestea nu sunt absolut necesare, şi respectarea cu stricteţe a dozelor recomandate de medic. De asemenea, este indicat să se evite administrarea simultană a mai multor clase de medicamente cu potenţial ototoxic, precum şi expunerea la chimicale periculoase.

Autor: Paula Rotaru