Răceala la copii – simptome, tratament şi îngrijire, prevenire

Răceala la copii este o denumire generică a tuturor afecțiunilor ale căilor respiratorii superioare care apar la copii. Este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care micuții vizitează medicul

Ponderea cea mai mare (peste 90%) o reprezintă infecţiile respiratorii de cauză virală, infecţia bacteriană fiind prezentă uneori ca o complicaţie a acestor infecţii. Adulţii pot prezenta anul două până la cinci infecţii, în timp ce copiii pot avea între şase şi zece răceli pe an (ajungând până la douăsprezece răceli pentru copiii de vârstă şcolară).

Cauzele răcelii la copii

Responsabile de producerea acestor manifestări sunt peste 200 tulpini de virusuri, cele mai frecvente fiind tulpinile de rhinovirusuri, coronavirusuri, adenovirusuri si enterovirusuri (echo şi coxsackie).
Incidenţa maximă a acestei afecţiuni este atinsă în intervalul septembrie – aprilie, cunoscut ca sezonul racelilor si gripelor, cauzele favorizante find reprezentate de scăderea temperaturilor mediului, reducerea imunităţii, aglomerările din colectivităţile de copii, boli cronice ale copilului sau de un contact prelungit cu persoane bolnave cu afecţiuni respiratorii.

Pe fondul scăderii imunităţii secundar unor stări virale (dupa raceli comune), creşte riscul suprainfecţiei cu diferite tulpini bacteriene patogene (stafilococ, streptococ, pneumococ) care pot agrava starea virală necesitand tratament antibiotic.

Cum se transmite răceala la copii

Răceala se transmite prin intermediul secreţiilor respiratorii cu încărcătură virală care sunt eliminate în aerul atmosferic prin strănut sau tuse sub forma unor mici particule, (picaturile lui Flugge) particule de saliva foarte mici (1–10 μm în diametru), uscate, care pot rămâne în aer pentru perioade lungi de timp, contribuind astfel la transmiterea unor boli infecţioase de la un individ la altul prin intermediul aerului., vorbit, cântat, strigat şi apoi sunt inhalate.

Contaminarea se poate face si prin contact direct cu mâinile contaminate ale persoanei bolnave sau indirect cu obiecte contaminate de către persoanele bolnave si apoi autoinocularea la nivelul mucoaselor nazale sau bucale, calea principala de transmisie.

Studiile epidemiologice au arătat că perioada când secreţiile bolnavului au cea mai mare încărcătură virală este reprezentată de zilele a doua şi a patra de la momentul infectării, deci în aceste zile riscul de a transmite boala şi altcuiva este cel mai ridicat.

Simptome de răceală la copii

Simptomele unei răceli sunt tipice şi includ: congestie nazală (hiperemie, edem) ce determina ingustarea cailor respiratorii la nivelul nasului (nas infundat) sau secreţii nazale (rinoree), lăcrimare abundentă, tuse, strănut  şi durere  în zona gâtului cu dificultăţi la înghiţire, tuse sau febră.

Simptomele unei răceli apar după o perioadă de incubaţie a virusului de până la 2-3 zile de la momentul infecţiei.

Secretiile nazale pot fi abundente la început şi sunt apoase şi clare. Mai târziu ele diminuează ca şi cantitate şi devin opace, de culoare verde-gălbuie (prin interventia celuleor imunitare si atacul asupra virusurilor sau mai rau, prin suprainfectie bacteriana cand sunt franc mucopurulente).

Uneori, manifestările sunt însoţite de durere musculară uşoară (mialgie), dureri moderate la nivelul articulaţiilor (artralgii), senzaţie de oboseală, cefalee (durere de cap) şi scăderea poftei de mâncare a copilului. Pofta de mancare este redusa si datorita durerilor la nivelul nasului si gatului, cu dificultati la inghitire.

Aceste simptome pot persista până la 14 zile, media fiind de 7 zile cu excepţia tusei care poate să persiste încă o săptămână – două.

Complicații are răcelii la copii

Uneori o răceală se poate complica cu o infecţie bacteriană ce afectează urechea, faringele, laringele sau traheea sau sinusurile. Simptomele suprainfectării sunt febra ridicată şi sputa sau expectoraţia, respectiv eliminarea de secreţii produse în căile respiratorii.

Aceste complicaţii (faringita, traheo-bronsita acuta) necesită o atenţie deosebită consult medical de specialitate si de regula, tratament antibiotic.

Analize și teste medicale în cazul răcelii la copii

Fiind o boală comună şi, de cele mai multe ori, fără a fi urmată de apariţia complicaţiilor, răceala nu necesită investigaţii de laborator sau imagistice, acestea fiind rezervate doar pentru situaţii speciale cu evoluţie trenantă sau când se asociază unor boli cronice preexistente.

In anumite situatii (expunere la bacteria in comunitatea de copii, in familie) este recomandata testarea prezentei in zona nas gat a streptococului beta – hemolitic sau a pneumococului, prin exudat nazal si faringian. Exudatul faringian se realizeaza simplu, prin aducerea unui betisor de prelevare in contact cu mucoasa nazala si bacteriana ce se plaseaza in mediu steril.

Atentie, controlul exudatului nazal, faringian se face numai inainte de orice tratament antibiotic. Testarea streptococului beta hemolitic prin exudat faringian se face si preventiv in comunitatile de copii precaute, datorita agresivitatii si recidivei acestuia la nivel faringian (amigdalite purulente) cat si a complicatiilor pe care boala le poate genera pe termen lung (reumatism articular acut la copii, glomerulonefrita post streptococica, stenoza mitrala).

Diagnosticul răcelii

Dacă vorbim despre copii mari, simptomele descrise sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul de răceală. O atenţie specială trebuie acordată copiilor mici şi sugarilor pentru care simptomele nu pot fi descrise de către aceştia, dar prezenţa indispoziţiei, lipsa poftei de mâncare şi chiar refuzul acesteia, poate conduce la suspiciunea unei răceli. În cazul în care apare febra ridicată, dureri severe de cap şi dureri in piept, este posibil să nu fie o simplă răceală şi este necesar un consult medical de specialitate.

Diagnosticul diferenţial se face cu gripa când febra este ridicată şi este asociată cu dureri de cap, dureri musculare şi articulare intense, fotofobie (reprezintă o sensibilitatea exagerată a ochilor la lumină, interpretată ca o manifestare neplăcută şi deranjantă).

Un diagnostic diferenţial poate fi făcut şi cu faringita, amigdalita acută eritematoasă sau eritemato-pultacee (când durerile în gât percepute ca o dificultate la înghiţirea alimentelor devin persistente)  sau cu bronşita acută reprezentând un tablou clinic dominat de tuse persistentă şi chinuitoare.

Tratamentul pentru răceală la copii

Din start trebuie să atragem atenţia asupra unui principiu de bază în tratamentul răcelii – antibioticele sunt ineficiente împotriva răcelii commune (fiind infectie virala). Acestea sunt rezervate numai atunci când sunt semne clare ale unei infecţii bacteriene, cum ar fi tusea persitentă cu expectoraţia mucoasă sau muco-purulentă sau explorari de laborator ce dovedesc acest lucru. Mai mult, administrarea lor fără discernamânt şi indicaţie este dăunătoare şi poate conduce la efecte negative pe termen lung, respective rezistenta la antibiotic a bacteriilor.

Ameliorarea simptomelor în cazul răcelii la copii

În general tratamentele sunt îndreptate numai spre ameliorarea simptomelor. Indicaţiile pentru îngrijirea copiilor răciţi sunt reprezentate de repaus la pat, într-o atmosferă caldă şi umedă, de consumul unor cantităţi mari de lichide (în special ceai îndulcit cu miere de albine şi cu lămâie), tratamentul febrei cu reducerea usoara a temperaturii mediului, imbracaminte lejera, comprese sau impachetari reci (variante comprese/frectii cu otet) ibuprofen (antiinflamator, antialgic, antipiretic), si acetaminophen sau metamizol (antialgice, antipiretice) cand acestea nu reusesc sa controleze febra, administrate în funcţie de instrucţiunile de pe cutia medicamentului sau la indicaţia medicului).

Cum să eviți deshidratarea copilului răcit

În timpul răcelii copilul se poate deshidrata foarte uşor. Pentru sugarii sub 4 luni, hidratarea se va face cu lapte de sân sau formula potrivită vârstei lui. După 4 luni, bebeluşului i se poate da şi apă sau suc de fructe ca supliment de lichide.

Tratamentul pentru bebeluși raciți

Alăptarea la sân  este extrem de importantă în dezvoltare, datorită efectelor benefice pe care le are laptele de mamă asupra copilului. Chiar dacă nu reprezintă o barieră împotriva infectiilor, copiii alimentaţi natural la sân au dezvoltat mult mai greu răceli, decât cei care au primit o formulă de lapte praf din primele luni de viaţă. Laptele de mamă contine o cantitate semnificativă de anticorpi din categoria Imunoglobulinelor G, care protejează copilul în primii ani de viaţă faţă de mulţi germeni.

Reguli importante în cazul răcelii la copil

Sunt câteva reguli importante pe care trebuie să le știe fiecare mămică. Astfel că atunci când copilul este bolnav următoarele aspecte sunt importante:

Nu administrați aspirină copilului

Atenţie la administrarea aspirinei la copii – aceasta nu se administrează datorită riscului de apariţie a sindromului Reye – o afecţiune bruscă, uneori fatală, reprezentată de hepatită fulminantă şi edem cerebral, apărută la copii între 4 – 12 ani după varicela sau gripă.

Din categoria AINS se administreaza Ibuprofen.

Copilul să stea în atmosferă umedă și caldă

Atmosfera din camera copilului trebuie să fie umedă pentru a face aerul mai uşor de respirat. Dezobstructia cailor aeriene superioare (ser fiziologic, apa de mare, ser efedrinat, picaturi cu cortizonice, expulzia sau aspirarea secretiilor nazale (suflarea nasului, cu pompa sau batista bebelusului) este foarte importanta pentru a evita propagarea infectiei la ureche (otita), sinusuri (sinuzita) sau traheo bronsic sau chiar pulmonar (pneumonia).

Curățarea nasului prin aspirație

Curăţarea nasului de secreţiile care împiedică o respiraţie normală se face prin aspiraţie pentru a îndepărta secreţiile, la copiii mici folosindu-se o pompă de aspiraţie din cauciuc; copiii mai mari îşi pot sufla nasul, dar o suflare forţată a nasului poate transmite secreţiile in tubul auditiv producând otita sau spre sinusuri favorizînd apariţia sinuzitei, de aceea se prefera de multe ori aspirarea.

Picăturile nazale cu apă salină pentru copii

Pentru fluidificarea mucusului prezent în fosele nazale se folosesc picături nazale cu apă salină sau diferite medicamente decongestionante nazale sub formă de picături sau pufuri (atenţie la folosirea acestor din urmă pentru cele cu nafazolina, ele pot da rezultate bune la început, însă pot da dependenţă, cu congestii nazale repetate după folosirea lor).

Aplicarea cremei hidratante pe nas

Pentru a evita iritaţiile odată cu suflarea nasului, se poate aplica cremă la exteriorul nărilor sau picaturi cu acid hialuronic. Igiena orala are o mare importanta in tratamentul si preventia infectiilor la acest nivel, de la banala spalare a dintilor, gargara cu apa salina sau solutii antiseptic pana la spray-uri cu efect local ca Tantum verde sau Hexoral. Pastile antiseptice locale (de supt) este de preferat sa contina extracte naturale ca propolis, vitamina C, Echinacea, galbenele, musetel, oregano, etc.

Prevenirea răcelii

Modalităţi eficiente care pot reduce răspândirea virusurilor răspunzătoare de răceală sunt regulile de igienă reprezentate de spălarea cu regularitate a mâinilor şi folosirea măştilor de protectie în preajma persoanelor cu simptome de răceală, de aerisirea adecvată a spaţiilor de locuit, evitarea unor spaţii umede şi răcoroase, utilizarea de serveţele pentru a acoperi nasul şi gura în caz de strănut sau tuse, cu aruncarea imediată a serveţelelor şi evitarea refolosirii lor precum şi spălarea mâinilor după utilizarea acestor şerveţele. Persoanele adulte sursa trebuie sa poarte masti de protectie.

În cazul unui contact direct cu persoane bolnave de afecţiuni respiratorii, trebuie evitată atingerea ochilor, nasului sau a gurii cu mâini contaminate cu secreţiile infectate. Strănutul si tusea fără a acoperii gura pot răspândi infecţia celor din apropiere.
Se recomandă întărirea sistemului imunitar printr-o dietă sănătoasă şi echilibrată, în special cu alimente sub formă lichidă, cu aport suficient de vitamine (în special vitamina C) şi minerale (seleniu şi zinc).

Evoluţia şi complicaţiile răcelii

Evoluţia răcelii este autolimitată, cu remisia completă, de cele mai multe ori, într-un interval de maxim 7 – 10 zile. Prognosticul este favorabil în marea majoritate a cazurilor.

Complicatiile sunt în general extreme de rare şi includ infecţii bacteriene (de exemplu otite, sinuzite), atacuri de astm la persoanele care suferă de astm şi chiar infecţii pulmonare (bronşite, pneumonii). Aceste complicaţii se produc de cele mai multe ori la copii cu deficienţe imunitare şi necesită consult, diagnostic şi tratament de specialitate.

Recomandări medicale în cazul răcelii la copii

Dacă un copil cu răceală are oricare din următoarele simptome, trebuie consultat medicul:

• dureri la nivelul urechii, descrise de copiii mai mari sau interpretate la sugari şi copiii mici pe baza semnelor de agitaţie, refuzul alimentaţiei, plâns necontrolat, ducerea mânuţei la urechea dureroasă, durere vie manifestată prin ţipăt la apăsarea zonei dinaintea urechii.
• dureri la nivelul punctelor sinusale care persistă mai mult de o săptămână
• tuse productivă cu o durată mai mare de o săptămână
• dificultăţi de respiraţie
•  febră mai mare de 38.5 – 39C
• agravarea simptomelor răcelii care durează mai mult de 10 zile

Ce să reținem în cazul răcelii la copil

Racelile prin infectii virale sunt aproape inevitabile la copilul prescolar si scolar, datorita expunerii la agentii patogeni din mediul comunitar.

Igiena mainilor copiilor este masura cea mai buna de preventie a racelii comune.

O alimentație echilibrata si sanatoasa, bogata in vitamine si minerale, probiotice din produse lactate sau suplimentare, activitatea fizica, hidratarea corecta a organismului, un stil de viata fizic active, anuminte suplimente ce sustin sau stimuleaza sistemul imunitar, de origine naturala, din plante sau apicole sau preparate derivate din fractii bacteriene, pot reduce frecventa, amplitudinea sau complicatia racelilor comune aparute cel mai frecvent din cause virale (ce nu necesita antibioterapie).