Pericardita: simptome, cauze, tratament

Pericardita este o afecţiune care constă în inflamarea pericardului, membrana subţire care acoperă inima. Durerea în piept şi problemele respiratorii sunt principalele simptome care definesc această afecţiune, iar printre cauzele care pot duce la apariţia acesteia se numără infecţiile virale, bacteriene, fungice, bolile autoimune, infarctul, dar şi anumite medicamente. Sunt însă şi situaţii când cauza rămâne necunoscută.

Tipuri de pericardită: acută și cronică

În majoritatea cazurilor, pericardita se tratează cu medicamente, rareori chirurgical şi numai dacă se asociază cu alte afecţiuni care pot creşte riscul de complicaţii. Diagnosticul precoce şi tratamentul corect pot reduce însă acest risc.

Pericardita poate fi de două tipuri: acută (simptomele apar brusc şi nu sunt de lungă durată) sau cronică (se dezvoltă progresiv, iar simptomele, când apar, sunt mai severe şi mai dificil de tratat). Ambele forme de pericardită afectează funcţia inimii, dar sunt uşor de tratat, iar uneori simptomele pot trece de la sine, în decursul a câteva zile sau săptămâni.

Pericardita: simptome

În funcţie de tip – acută sau cronică –, pericardita poate prezenta simptome precum:

• Durere în piept ascuţită, care se simte ca un junghi şi care poate radia spre umărul stâng sau gât (se intensifică în momentul în care tuşeşti, stai întins sau respiri adânc)
• Palpitaţii
• Senzaţie de slăbiciune, oboseală
• Tuse uscată
• Umflarea abdomenului sau/şi a picioarelor
• Dureri musculare
• Sughiţ excesiv
• Febră moderată
• Frisoane
• Anxietate

Durerile în piept apărute din senin, puternice – principalul simptom al pericarditei – pot semnala şi afecţiuni mai grave, precum un infarct. Aşadar, dacă observi acest simptom, nu ezita să apelezi numărul unic de urgenţă.

Deşi sunt rare astfel de cazuri, există riscul ca unele persoane care suferă de pericardită să dezvolte o complicaţie numită pericardită constrictivă, care constă în îngroşarea, cicatrizarea şi contractarea pericardului, cauzând funcţionarea incorectă a inimii. De asemenea, acumularea de lichid în exces în spaţiul intrapericardic poate duce la apariţia tamponadei cardiace, o condiţie patologică ameninţătoare de viaţă, care se manifestă prin scăderea bruscă şi dramatică a tensiunii arteriale.

Cauze pericardită: de ce apare inflamarea pericardului

Deşi cauzele nu sunt întotdeauna cunoscute, statisticile arată că bărbaţii cu vârste între 20 şi 50 de ani sunt mai predispuşi la apariţia acestei afecţiuni în comparaţie cu femeile. În majoritatea cazurilor este suspectată o infecţie virală, dar sunt şi alte posibile cauze care pot duce la inflamarea pericardului, cum ar fi:

• Pneumonia
• Infecţiiile bacteriene
• Infecţiile fungice
• Leucemia
• Bolile autoimune (lupus, artrita reumatoidă, sclerodermia)
• Infecţia cu HIV
• SIDA
• Hipotiroidia
• Insuficienţa renală
• Febra reumatică
• Tuberculoza
• Infarctul
• Operaţiile pe inimă
• Radioterapia
• Anumite medicamente (chimioterapice, antiepileptice, anticoagulante, antiaritmice)
• Loviturile puternice în zona inimii sau a plămânilor

Diagnostic pericardită

Pentru diagnosticarea pericarditei, medicul cardiolog va evalua starea generală de sănătate a pacientului, istoricul medical şi simptomele pe care le prezintă. Din examenul clinic nu va lipsi auscultaţia cordului cu un stetoscop, care poate depista sunetele anormale ale inimii.

În completarea acestuia, medicul poate solicita:

• analize de sânge (anticorpi antinucleari – ANA –, hemoleucograma completă – CBC –, proteina C reactivă, testul HIV, nivelul seric al factorului reumatoid etc.)
• teste cutanate (în special IDR la tuberculină)
• efectuarea electrocardiogramei
• anumite teste imagistice (radiografie toracică, ecocardiogramă, computer tomograf, IRM – imagistică prin rezonanţă magnetică)

Pericardita: tratament

Tratamentul pericarditei diferă în funcţie de cauza descoperită în urma analizelor, dar şi de severitatea simptomelor resimţite. Cazurile uşoare, care nu prezintă complicaţiii, pot fi tratate cu analgezice şi antiinflamatoare, precum ibuprofen sau aspirină, medicamente care conţin colchinină (o substanţă care reduce inflamaţia pericardului, dar care este contraindicată în cazul persoanelor cu afecţiuni cronice preexistente, precum boli hepatice sau renale), diuretice (pentru diminuarea lichidului în exces acumulat la nivelul pericardului) sau corticosteroizi (în cazul în care analgezicele nu îşi fac efectul sau sunt contraindicate). De asemenea, se recomandă odihna şi evitarea activităţilor solicitante din punct de vedere fizic.

În cazul în care pericardita este cauzată de infecţii bacteriene sau fungice, se va recomanda administrarea antibioticelor sau a antifungicelor.

Dacă apar complicaţii, precum tamponadă cardiacă, de exemplu, este necesară drenarea lichidului în exces prin intermediul procedurii numite pericardiocenteză (puncţie pericardică) – aceasta constă în introducerea unui tub subţire în cavitatea pericardică şi extragerea sistematică a lichidului acumulat în spaţiul intrapericardic.

Pericardita constrictivă, o altă complicaţie a pericarditei, poate necesita o pericardiectomie, adică eliminarea chirugicală a stratului îngroşat, fibrozat sau calcifiat care pune presiune pe inimă.

Surse: aafp.org, medlineplus.gov, cardiosmart.org, mayoclinic.org, heart.org

Autor: Paula Rotaru

Articol actualizat în 2022