Piciorul diabetic: simptome, tratament

Piciorul diabetic este cea mai frecventă complicaţie a diabetului zaharat, aproximativ 70% dintre bolnavi prezentând această afecţiune. Infecţiile şi ulceraţiile la nivelul membrelor inferioare – cumul de simptome ce definesc piciorul diabetic – apar în principal din cauza neuropatiei diabetice, care constă în pierderea sensibilităţii (la durere, la rece, la fierbinte) la nivelul extremităţilor (aproape jumătate dintre diabetici se confruntă cu această problemă).

Altfel spus, rănile sunt sesizate cu întârziere şi, prin urmare, riscul de complicaţii este crescut, din cauza lipsei tratamentului la timp. O tăietură, o bătătură cauzată de încălţămintea incomodă, unghia încarnată, orice rană deschisă care permite pătrunderea bacteriilor (cel mai des întâlnit agent patogen implicat în apariţia infecţiilor la nivelul picioarelor este stafilococul), coroborate cu faptul că diabetul diminuează circulaţia sângelui şi slăbeşte imunitatea, favorizează apariţia şi extinderea unei infecţii, precum şi îngreunarea vindecării pielii.

Osteomielita (infecţia care se extinde la nivelul oaselor) este cea mai gravă complicaţie a piciorului diabetic şi deseori se poate ajunge chiar la cangrenă, fiind necesară amputarea porţiunii afectate.

Dacă se iau măsuri la timp, infecţiile uşoare pot fi tratate cu succes cu ajutorul antibioticelor, dar pacientul are în continuare cel mai important rol, şi anume acela de a-şi ţine sub control nivelul glicemiei, urmând tratamentul antidiabetic recomandat de medic, şi de a avea o igienă exemplară. De asemenea, renunţarea la fumat, purtarea de încălţăminte adecvată, folosirea instrumentelor de pedichiură (unghieră, forfecuţă etc.) corect sterilizate şi ţinerea sub control a tensiunii arteriale sunt măsuri care pot reduce semnificativ riscul de complicaţii.

Cauze

Diabetul care nu este ţinut sub control duce la apariţia complicaţiilor. Neuropatia diabetică şi boala arterială periferică sunt două dintre principalele cauze ale ulceraţiilor apărute la nivelul picioarelor. Aceste afecţiuni duc la pierderea sensibilităţii la nivelul extremităţilor şi îngreunează circulaţia sangvină. Astfel, pacientul nu sesizează o rană aparent banală, cum ar fi o tăietură, de exemplu, bacteriile se pot acumula în zona afectată, iar circulaţia deficitară împiedică vindecarea acesteia.

De asemenea, în apariţia piciorului diabetic poate fi implicată şi artropatia Charcot, o afecţiune care constă în distrugerea progresivă a oaselor, articulaţiilor şi ţesuturilor moi, de cele mai multe ori de la nivelul gleznei.

Rezumând, principalii factori implicaţi în apariţia ulceraţiilor la nivelul picioarelor, în cazul unui pacient diabetic, sunt:

• Glicemia crescută
• Circulaţia sangvină deficitară
• Deteriorarea terminaţiilor nervoase de la nivelul membrelor inferioare
• Rănile deschise, infectate
• Sistemul imunitar slăbit
• Infecţiile fungice la nivelul unghiilor
• Calusurile, bătăturile sau băşicile cauzate de purtarea de încălţăminte inadecvată
• Pielea foarte uscată, predispusă la crăpare
• Unghiile încarnate
• Negii plantari
• Bolile cardiace sau renale
• Igiena incorectă
• Folosirea de instrumente de pedichiură nesterilizate corespunzător
• Tăierea incorectă a unghiilor de la picioare
• Obezitatea
• Consumul de alcool
• Fumatul
• Vârsta (statisticile arată că bărbaţii cu vârsta peste 60 de ani sunt mai predispuşi la apariţia piciorului diabetic)

Cel mai des întâlnit agent patogen implicat în apariţia ulcerelor la nivelul picioarelor este cel din genul Staphylococcus. În 10-30% din cazuri este implicat stafilococul auriu multidrug rezistent, motiv pentru care deseori tratamentul nu este eficient. De aceea este foarte important să se ţină cont de măsurile de prevenţie şi să se acorde atenţie simptomelor care ar putea sugera o infecţie la nivelul picioarelor.

Piciorul diabetic: simptome

Printre primele simptome ale piciorului diabetic se numără senzaţia de furnicătură şi de durere la nivelul picioarelor, mai ales în timpul nopţii. Însă, dacă este vorba despre o infecţie sau despre ulcere, cel mai probabil astfel de manifestări lipsesc, putând fi prezente alte simptome, precum:

• Umflarea şi înroşirea piciorului
• Ulceraţii
• Sângerări
• Sensibilitate redusă la nivelul piciorului
• Senzaţie de amorţire sau de furnicături
• Discoloraţii ale pielii
• Zona afectată este fierbinte la atingere
• Vezicule sau alte răni care nu provoacă durere
• Miros neplăcut
• Deformarea piciorului
• Febră sau/şi frisoane
• Glicemie crescută
• Tremurături

Aceste simptome nu trebuie ignorate. Dacă observaţi astfel de manifestări, adresaţi-vă de urgenţă medicului!

În lipsa unui tratament rapid şi adecvat, piciorul diabetic poate favoriza apariţia complicaţiilor, cum ar fi ulceraţiile, rănile care nu se vindecă, infecţiile severe ale pielii sau oaselor, fracturile sau deformările piciorului, cangrena şi amputarea membrului afectat.

Diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului de picior diabetic, medicul va lua în considerare anamneza şi examenul fizic amănunţit, precum şi rezultatele anumitor analize.

În primă fază, medicul va purta o discuţie amplă cu pacientul despre istoricul său medical şi al familiei, apoi va efectua un examen fizic (măsurarea temperaturii, a pulsului, a glicemiei, a tensiunii arteriale, evaluarea respiraţiei, examinarea picioarelor etc.) şi va nota simptomele observate.

Ulterior pot fi recomandate teste amănunţite de sânge (hemoleucograma), care ajută la identificarea agentului patogen şi la gradul de severitate a infecţiei, sau radiografii la nivelul picioarelor (pentru a depista gradul de extindere a infecţiei sau cât de afectate sunt oasele) – prezenţa bulelor de gaz în ţesuturile moi pot indica existenţa cangrenei, o infecţie severă şi cu potenţial letal, care duce frecvent la necesitatea de amputare a membrului afectat.

Alte teste recomandate pot fi angiograma şi ecografia Doppler.

Picior diabetic: tratament

Tratamentul piciorului diabetic depinde în mare măsură de evoluţia afecţiunii. În cazul în care există un risc crescut de complicaţii, se recomandă purtarea de încălţăminte adecvată, ţinerea sub control a glicemiei, folosirea ciorapilor de compresie, pentru îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, şi a ortezelor care pot preveni apariţia calusurilor şi a bătăturilor.

Dacă există ulceraţii, medicul va îndepărta chirugical ţesutul afectat şi va drena colecţia de puroi. De asemenea, se vor recomanda diverse antibiotice pentru prevenirea altor infecţii, anticoagulante şi antiplachetare, precum şi băile de picioare, dezinfecţia pielii, tratamentele cu enzime, unguentele şi gelurile cu diverse substanţe active şi soluţiile cu iod.

Dacă infecţia este severă şi nu răspunde la tratamentul cu antibiotice, este foarte posibil ca medicul să ia în considerare amputarea zonei afectate, pentru a preveni extinderea infecţiei şi instalarea sepsisului.

Prevenţie

Prevenţia piciorului diabetic este esenţială în cazul diabeticilor. De aceea se recomandă adoptarea unor măsuri simple, dar eficiente, care pot reduce semnificativ riscul de complicaţii. Acestea includ:

• Examinarea zilnică a aspectului picioarelor
• Igiena exemplară
• Purtarea de şosete şi de încălţăminte adecvată, care nu strânge
• Evitarea mersului desculţ, chiar şi în casă
• Exerciţiile fizice zilnice – acestea pun sângele în mişcare
• Tăierea corectă a unghiilor (este indicată tăierea unghiilor în formă pătrată, nu rotundă, pentru a preveni creşterea colţurilor în piele şi unghia încarnată)
• Îngrijirea corectă a bătăturilor, monturilor sau calusurilor
• Folosirea de creme intens hidratante, în cazul în care pielea este foarte uscată
• Protejarea extremităţilor de temperaturile foarte ridicate sau, din contră, foarte scăzute
• Controlul glicemiei
• Evitarea fumatului
• Consultul periodic la medic

Surse: academic.oup.com, bmj.com, healthline.com, aafp.org, medicalnewstoday.com, federatiaromanadiabet.ro

Autor: Paula Rotaru