Polimiozita: cauze, simptome, tratament

Polimiozita: definiţie

Polimiozita este o boală inflamatorie care duce la slăbiciune musculară generalizată, ceea ce împiedică sau îngreunează activităţi obişnuite, precum urcatul scărilor, statul în picioare un timp îndelungat, ridicarea unor obiecte etc. Femeile cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani sunt mai afectate decât bărbaţii, iar simptomele apar şi se agravează treptat, pe parcursul câtorva săptămâni sau chiar luni.

Chiar dacă nu există un tratament curativ pentru polimiozită, anumite medicamente şi terapii pot ajuta la întărirea musculaturii şi ameliorarea altor simptome ale acestei afecţiuni.

Polimiozita: simptome

Slăbiciunea musculară cauzată de inflamaţia muşchilor este principalul simptom al polimiozitei şi se manifestă în special la nivelul coapselor, feselor, umerilor, braţelor şi gâtului. De regulă, ambele părţi ale corpului sunt afectate şi simptomele au tendinţa să se agraveze odată cu trecerea timpului – musculatura se atrofiază şi activităţile zilnice sunt mai greu de realizat.

Pe lângă slăbiciunea musculară, alte simptome ale polimiozitei pot fi:

• Febra înaltă
• Scăderea în greutate
• Oboseala cronică
• Durerile articulare
• Mâini şi picioare reci
• Tuse uscată

În cazurile severe, pot apărea complicaţii precum: dificultăţi la înghiţire (disfagie), pneumonie de aspiraţie, respiraţia scurtă sau chiar insuficienţă respiratorie.

Polimiozita este deseori asociată şi cu alte afecţiuni, precum: fenomenul Raynaud, lupus, artrita reumatoidă, sclerodermia, sindromul Sjogren, miocardită, insuficienţă cardiacă, aritmie cardiacă, boala interstiţială pulmonară etc. De asemenea, studiile arată că persoanele cu polimiozită au un risc mai mare de a face cancer.

Polimiozita: cauze

Cauza exactă a polimiozitei nu este cunoscută încă, dar afecţiunea are multe în comun cu bolile inflamatorii. Din acest motiv se cunosc factorii de risc ce pot fi implicaţi în apariţia acestei afecţiuni, precum existenţa unor boli inflamatorii (lupusul, artrita reumatoidă, sclerodermia sau sindromul Sjogren) sau infecţii virale (HIV/SIDA).

Polimiozita: diagnostic

Dacă simptomele sugerează existenţa polimiozitei, medicul poate recomanda anumite analize, precum: teste de sânge, electromiografie, IRM, bipsie musculară etc.

Polimiozita: tratament

Tratamentul polimiozitei nu este unul curativ, ci vizează doar ameliorarea simptomelor acestei afecţiuni. Acesta poate consta în administrarea de corticosteroizi sau imunosupresive, fizioterapie, injecţii cu imunoglobulină etc.

Prognosticul pacienţilor cu polimiozită depinde de gravitatea simptomelor. Majoritatea pacienţilor sunt responsivi la tratament şi prezintă o ameliorare a simptomatologiei. Chiar dacă polimiozita nu pune în pericol viaţa, simptomele acestei boli pot reapărea periodic, afectând calitatea vieţii pacientului.

Există însă şi situaţii când tratamentele adjuvante nu dau rezultate, caz în care există riscul apariţiei unor complicaţii, precum insuficienţă respiratorie, pneumonie, malnutriţie, osteoporoză sau chiar cancer.

Autor: Paula Rotaru

Surse: mayoclinic.org, webmd.com, rarediseases.info.nih.gov