Porfiria acută intermitentă este o afecţiune ereditară ce determină acumularea precursorilor hemului în ficat, ca urmare a producţiei insuficiente de porfobilinogen deaminazei, o enzimă care are rol de precursor al porfirinelor. Boala este transmisibilă de la părinţi şi constă în moştenirea unei gene anormale care împiedică producţia acestei enzime şi, implicit, reglarea nivelurilor hemului.
Afecţiunea se manifestă în principal prin dureri abdominale severe şi deficite neurologice, dar sunt cazuri în care simptomele nu îşi fac deloc apariţia. Foarte important în prevenirea agravării manifestărilor este stilul de viaţă, care presupune o alimentaţie corectă şi evitarea alcoolului şi a anumitor medicamente.
Mulţi pacienţi cu această afecţiune nu prezintă simptome, iar alţii pot avea doar câteva episoade de manifestări pe parcursul vieţii, în timp ce alţii se pot confrunta frecvent cu atacuri ale acestei boli.
De regulă, simptomele, atunci când apar, debutează după pubertate şi durează între câteva zile şi câteva săptămâni sau chiar ani. În cazul femeilor, manifestările se acutizează în timpul menstruaţiei sau al sarcinii, probabil ca urmare a creşterii nivelului de progesteron în astfel de situaţii.
Durerea abdominală este principalul simptom al porfiriei acute intermitente şi poate fi severă. Alte simptome din sfera digestivă includ: greaţa, vărsăturile, constipaţia severă şi/sau diareea.
Alte manifestări ale porfiriei acute intermitente sunt:
Pe termen lung, porfiria acută intermitentă poate favoriza apariţia unor complicaţii precum: boli de inimă, ciroză, boli renale cronice şi tumori hepatice.
În majoritatea cazurilor, deficienţa enzimei porfobilinogen deaminază nu duce la apariţia unor simptome, dar există factori care pot favoriza apariţia unui atac, precum:
Atacurile specifice porfiriei acute intermitente sunt mai frecvente în rândul femeilor şi rareori apar înainte de pubertate. În cazuri foarte rare, boala este moştenită de la ambii părinţi – deci ambii au transmis câte o genă anormală urmaşului –, caz în care simptomele pot debuta în copilărie şi includ întârzieri în dezvoltarea fizică şi mintală.
Simptomele digestive şi neurologice ale porfiriei acute intermitente pot fi asociate şi cu alte afecţiuni, motiv pentru care sunt necesare analize de urină specifice, în special în perioada în care manifestările îşi fac prezenţa, care să depisteze nivelul precursorilor hemului (acidul delta-aminolevulinic şi porfobilinogenul). De regulă, valorile acestora sunt foarte crescute în timpul atacurilor şi rămân astfel în cazul pacienţilor care se confruntă cu episoade frecvente de manifestări specifice porfiriei acute intermitente.
Un alt semn care poate sugera diagnosticul de porfirie acută intermitent este culoarea mostrei de urină prelevate, care, expusă la lumină sau la aer, capătă o nuanţă roşie sau chiar roşu-brună, din cauza porfirinelor în exces.
De asemenea, boala poate fi diagnosticată şi înainte de naştere, prin teste specifice, dar acestea nu sunt, de obicei, utilizate, pentru că pacienţii nu prezintă simptome în majoritatea cazurilor. Testele genetice pot identifica persoanele purtătoare ale genei defecte.
Tratamentul simptomelor cauzate de porfiria acută intermitentă constă în administrarea intravenoasă de hematină şi/sau dextroză sub formă de comprimate (sau intravenos, în cazul pacienţilor cu sindrom volemic). Aceste opţiuni terapeutice reglează nivelul enzimelor necesare şi ameliorează simptomele în decursul a câteva zile. Durerile specifice porfiriei acute intermitente pot fi ameliorate cu ajutorul opioidelor, iar simptomele digestive pot fi înlăturate prin administrare de antiemetice sau alte medicamente recomandate de medic.
În cazul insomniei se recomandă doze reduse de benzodiazepină, în niciun caz barbiturice, care pot înrăutăţi manifestările. Cât priveşte hiptertensiunea arterială şi alte simptome respiratorii, se recomandă betablocantele.
În cazul pacienţilor cu vârsta peste 50 de ani, se recomandă screeningul anual pentru cancerul hepatic, deoarece riscul de apariţie a acestei afecţiuni este mai crescut în rândul acestor bolnavi.
Tratamentul curativ al porfiriei acute intermitente constă însă în transplantul de ficat, indicat pacienţilor care prezintă un risc crescut de complicaţii şi prezintă simptome severe, care le afectează calitatea vieţii.
Porfiria acută intermitentă este o boală care nu poate fi prevenită, dar pot fi luate măsuri astfel încât simptomele să fie ameliorate sau, de ce nu, să fie preîntâmpinate, cum ar fi:
Autor: Paula Rotaru
Sursa: msdmanuals.com
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.