Prolapsul uterin reprezinta schimbarea pozitiei uterului prin alunecarea spre vagin. Este mai des intalnit in cazul femeilor cu varste inaintate, dar apare si la femeile care au avut mai mult de o nastere naturala sau care au avut nasteri complicate (travalii prelungite, feti mari, aplicatii de forceps).
Uterul este sustinut de muschi, tesuturi si ligamente. Din cauza mai multor sarcini sau nasterilor dificile, muschii pelvici slabesc ceea ce face dificila sustinerea uterului. O alta cauza o reprezinta scaderea nivelului de estrogen pe masura ce femeia inainteaza in varsta.
Anomaliile congenitale, interventiile chirurgicale care au determinat modificari ce au dus la coborarea colului uterin, afectiunile pulmonare care cresc presiunea intraabdominala (boli pulmonare cronice, ascita, tumorile abdominale) se numara printre cauzele aparitiei prolapsului uterin.
Unele femei nu prezinta niciun simptom, existenta prolapsului uterin fiind descoperita in urma unui examen ginecologic de rutina. Pentru alte femei insa, principalul simptom este senzatia permanenta de presiune pe vezica urinara sau intestine.
Alte simptome, ce se pot agrava pe parcursul mai multor ore de stat in picioare sau in timpul mersului, pot fi:
• Durere in timpul actului sexual
• Senzatia de presiune in pelvis
• Infectii ale vezicii urinare ce recidiveaza des
• Constipatie
• Incontinenta urinara si dificultati la mictiune
• Aparitia testului in afara vaginului
Factorii de risc
Slabirea muschilor si ligamentelor care sustin uterul se poate datora fie rezultatului firesc al imbatranirii (muschii isi pierd tonicitatea), numarului mare de kilograme (obezitate), leziunilor provocate in timpul nasterilor, constipatiei cronice etc.
Diagnosticarea se realizeaza prntr-un examen pelvin, in timpul carui medicul introduce un specul cu ajutorul caruia examineaza vaginul si colul uterin.
Prolapsul uterin afecteaza pana la 30% dintre femeile care au avut cel putin o nastere. Alte afectiuni pot fi asociate cu prolapsul uterin, slabind muschii care sustin uterul in pozitie normala sunt:
Cistocelul – reprezinta prolapsul unei parti a vezicii urinare in vagin, ducand la urinare frecventa, senzatii dese de urinare sau incontinenta urinara
Entrocelul – prolapsul unei portiuni din interstinul subtire
Rectocelul – reprezinta prolapsul rectului
In functie de cat de mult sau putin este afectat uterul, tratamentul prolapsului uterin se poate face prin interventie chirurgicala, dar si prin alte tehnici.
Histerectomie – prolapsul este tratat prin indepartarea uterului
Suspensia uterina prin laparoscopie – ligamentele pelvine se reataseaza la partea inferioara a uterului, interventia are avantajul durerilor postoperatorii de mica intensitate, dar si vindecare mai rapida.
Alte tehnici pentru tratarea prolapsului uterin sunt:
Exercitiile Kegel – pentru mentinerea tonusului muschilor pelvieni
Pesarul vaginal – un dispozitiv din cauciuc sau plastic special ce ajuta mentinerea colului in pozitie normala
Terapie cu substitutie de estrogen – ajuta la mentinerea tonusului muschilor pelvieni
Formele incipiente de prolaps uterin se pot trata destul de usor. Daca insa afectiunea este neglijata, se poate ajunge la forme grave, caz in care uterul impreuna cu peretii vaginali ies prin vagin. Simptomele devin din ce in ce mai suparatoare, ajungand la dificultati de urinare sau de eliminare a fecalelor. In cazurile avansate, pot aparea infectii din cauza frecarii organelor iesite prin vagin de lenjeria intima.
Recomandari medicale
Cu toate ca aparitia prolapsului uterin nu poate fi prevenit in toate cazurile, exista cativa factori de care este bine sa se tina cont de-a lungul vietii:
• Aport echilibrat de proteine
• Renuntarea la fumat
• Mentinerea unei greutati sanatoase
• Practicarea exercitiilor Kegel
• Controlul asupra tusei cronice
• Evitarea ridicarii greutatilor
În urma unei intervenții de prolaps uterin, organele sunt așezate la locul lor și se adaugă mai mult sprijin musculaturii. De pe o zi pe alta vei începe să te simți mai bine, dar este posibil să obosești repede și să ai nevoie de analgezice pe o perioadă de 1-2 săptămâni. După o astfel de intervenție ai nevoie de 4-6 săptămâni pentru recuperarea completă dacă este vorba de o intervenție deschisă și 1-2 săptămâni dacă este vorba de o intervenție vaginală sau laparoscopică.
Sursa foto: www.soc.ucsb.edu/
Articol revizuit 2022 cu surse myhealth.alberta.ca
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.