Rubeola: simptome, tratament

Rubeola sau aşa-numitul „pojar de 3 zile” este o boală infecto-contagioasă cauzată de un virus ARN din familia togaviridae (genul rubivirus), spre deosebire de rujeolă, care este cauzată de virusul rujeolic din familia paramyxovirus (genul morbillivirus). Deşi cele două afecţiuni se aseamănă prin simptomatologie şi mod de transmitere (pe cale aerogenă sau prin atingeerea suprafeţelor infectate cu picături de salivă, secreţii nazale), ele diferă în ceea ce priveşte perioada de contagiozitate – în cazul rubeolei, aceasta se întinde la 7-10 zile înainte de erupţie şi aproximativ 5-7 zile după dispariţia erupţiei.

Chiar dacă simptomele rubeolei sunt mai uşor de suportat decât cele ale rujeolei, o femeie însărcinată care se infectează cu virusul rubeolei prezintă un risc crescut de complicaţii, mai ales asupra sănătăţii fătului. În peste jumătate din cazuri, simptomele include erupţii cutanate, secreţii nazale, dureri de cap şi febră uşoară, dar pot apărea şi alte manifestări, în funcţie de fiecare individ şi de starea acestuia de sănătate.

Rubeola: simptome

Simptomele rubeolei sunt relativ similare cu ale rujeolei sau varicelei – erupţii cutanate şi mâncărimi –, dar există câteva manifestări ce pot face diferenţa între aceste boli infecto-contagioase.

În primul rând, simptomele în cazul rubeolei debutează la o distanţă de 14 până la 21 de zile de la contractarea virusului, deci mai târziu decât în cazul rujeolei (manifestările apar la 1-2 săptămâni de la infecţie). Apoi, manifestările sunt mult mai uşoare sau uneori chiar lipsesc, iar gradul de contagiozitate este mai redus decât în cazul rujeolei.

Cele mai frecvente simptome ale rubeolei includ:

• Erupţii sau iritaţii ale pielii cu tentă rozalie, care apar iniţial pe faţă şi care ulterior se extind rapid pe trunchi, braţe şi picioare (acestea dispar în aproximativ 3 zile)
• Mâncărimi ale pielii
• Umflarea nodulilor limfatici de la baza capului, din spatele gâtului şi al urechilor
• Febră uşor crescută (sub 38,3 grade Celsius)
• Dureri de cap
• Tuse
• Secreţii nazale sau/şi nas înfundat
• Inflamarea şi iritarea ochilor (conjunctivită)
• Dureri articulare

Rubeola este extrem de periculoasă în perioada sarcinii, mai ales dacă virusul este contractat în primele 12 săptămâni de sarcină, deci în primul trimestru. În acest stadiu al sarcinii, există 90% şanse ca virusul să fie transmis fătului – cauzând sindromul congenital rubeolic –, de aceea este important ca femeia să se vaccineze împotriva rubeolei înainte de a rămâne însărcinată (vaccinul nu poate fi administrat în timpul sarcinii).

Sindromul congenital rubeolic poate cauza avort spontan, defecte congenitale şi creşte riscul unor afecţiuni asupra fătului, precum:

• Întârziere în dezvoltare
• Retard mintal
• Defecte ale inimii (stenoză arterială pulmonară)
• Tulburări de vedere sau de auz
• Funcţionarea incorectă a organelor vitale
• Anemie
• Hepatită
• Defecte fizice (cap mic, maxilar insufficient dezvoltat, ochi mici)
• Greutate mică la naştere
• Autism
• Schizofrenie
• Afecţiuni tiroidiene
• Tulburări de învăţare
• Diabet zaharat de tip 1

La nivel mondial se estimează aproximativ 100.000 de cazuri de sindrom congenital rubeolic în fiecare an. Cu toate acestea, dacă virusul este contractat de gravida neimunizată după 20 de săptămâni de sarcină, riscul de complicaţii pentru făt este mult mai redus.

Cauze

Cauza rubeolei este infecţia cu un togavirus cu ARN monocatenar, care se transmite pe cale aeriană (tuse, strănut) sau prin atingerea suprafeţelor contaminate. Replicarea virusului are loc în nazofaringe şi în nodulii limfatici regionali, iar la 5-7 zile de la contractare, acesta se răspândeşte în corp prin fluxul sangvin.

O persoană infectată poate transmite virusul mai departe cu o săptămână înainte să apară erupţiile, dar şi la o săptămână după dispariţia acestora. Însă erupţia nu este prezentă la toate persoanele infectate. De fapt, aproximativ jumătate din cazuri nu prezintă deloc simptome sau acestea sunt foarte uşoare, aşa că virusul se transmite cu uşurinţă, mai ales că persoana respectivă uneori nici nu ştie că este infectată. Orice persoană care a fost expusă la virus şi nu este vaccinată se poate infecta.

Diagnostic

Rubeola poate fi diagnosticată pe baza simptomelor, dar mai ales a unui test de sânge (sau de salivă), care poate depista anticorpii specifici în cazul infecţiei cu virusul rubeolei.

Rubeola: tratament

Rubeola nu se tratează nu antibiotice, acestea nu au niciun efect! În schimb, pot fi recomandate tratamente pentru ameliorarea simptomelor, dacă acestea sunt neplăcute, precum antitermice, analgezice, creme sau soluţii împotriva pruritului (mâncărimii). De asemenea, se recomandă odihna la pat şi carantina la domiciliu, pentru a preveni răspândirea virusului.

Copiii mici şi adolescenţii sub 16 ani nu trebuie să ia aspirină, deoarece riscul de sindrom Reye este crescut în cazul administrării acestui medicament.

Gravidele care contractează virusul pot beneficia de terapia cu anticorpi sau globulină hiperimună pentru ameliorarea simptomelor, dar astfel de terapii nu garantează faptul că fătul nu va prezenta complicaţii din cauza virusului rubeolei, mai ales dacă infecţia are loc în primele 3 luni de sarcină.

Prevenţie

Rubeola este o boală care poate fi prevenită prin vaccinare. Vaccinul antirubeolic este disponibil în combinaţie cu vaccinurile împotriva rujeolei şi oreionului (MMR) sau în combinaţie cu vaccinul împotriva oreionului, rujeolei şi varicelei (MMRV). De regulă, acest vaccin se administrează la vârsta de 12-15 luni şi se repetă doza la 4-6 ani. Cele mai frecvente reacţii adverse implică febra uşoară (15% din persoanele vaccinate prezintă acest simptom la 7-12 zile de la vaccinare) şi iritaţiile locale (5% din persoanele vaccinate prezintă acest simptom).

Citeşte aici mai multe despre vaccinul antirubeolic – eficienţă, contraindicaţii şi precauţii la vaccinare!

Adolescenţii şi femeile pot acuza uşoare dureri articulare, dar acestea sunt temporare. Reacţii adverse severe sunt raportate în mai puţin de un caz la un milion. Nu există nicio legătură între apariţia autismului şi vaccinarea împotriva rubeolei. Riscul nevaccinării este mult mai ridicat decât eventualele reacţii adverse, prin urmare vaccinul este considerat eficient.

Vaccinul nu se administrează în cazul persoanelor care care au sistemul imunitar slăbit, ca urmare a prezenţei anumitor boli cronice, gravidelor şi femeilor care plănuiesc să rămână însărcinate în următoarele 30 de zile.

Surse: who.int, mayoclinic.org, healthline.com, webmd.com, medicalnewstoday.com

Autor: Paula Rotaru