Salazionul

Descriere

Salazionul este o inflamatia cronica ( ce se dezvolta in general lent, in 2-3 saptamani) a glandelor sebacee Meibomius, prezente la nivelul marginii palpebrale.

Se prezinta ca o formatiune chistica, de mici dimensiuni si apare mai frecvent dupa un orjelet sau la pacientii cu blefarita cronica. El poate fi intalnit la orice varsta.

Cauze

Salazionul (care din punct de vedere histologic este o reactie inflamatorie granuloneatoasa cronica) are o etiologie microbiana in special reprezentata de stafilococul auriu.

Exista si numerosi factori favorizanti, cum ar fi : blefarita, acneea rozacee si dermatita seboreica.

Salazionul apare ca urmare a obstruarii canalului de excretie a glandelor sebacee, fapt ce duce la acumularea secretiilor.

Drept urmare, sistemul imunitar va recunoaste sebumul ca fiind o substanta straina si va declansa local o reactie inflamatorie complexa (se formeaza granulomul inflamator).

Salazionul: simptome

Se poate face o clasificare a salazionului in:

Salazion intern – cel mai frecvent – in care leziunea granulomatoasa este localizata profund spre partea conjunctivala posterioara a pleoapelor. Se manifesta ca o formatiune chistica de mici dimensiuni, congestionata si usor dureroasa (durerea se exacerbeaza la presiune). In general  semnele inflamatorii locale sunt de mica intensitate sau pot lipsi cu desavarsire.

Salazion extern – este caracterizat de prezenta leziunii spre partea cutanata anterioara a pleoapei, avand o dezvoltare superficiala (el poate aparea si dupa evolutia cronica a unui orjelet).

Diagnosticul pentru salazion

In urma anamnezei si examenului oftalmologic se poate pune cu usurinta diagnosticul de salazion. In cazul celui extern supurat, se poate face examenul bacteriologic si antibiograma, pentru a evidentia agentul microbian cauzator al infectiei.

Salazionul: tratament

Salazioanele mici se pot remite spontan, (unii folosesc injectii cu corticosteroizi intralezional, pentru a grabi vindearea). Se prescriu unguentele cu antibiotice si corticosteroizi (cu masarea usoara a pleoapei de 2-3 ori, zilnic). Pot fi utile si solutiile cu antibiotice administrate in sacul conjunctival.

Daca salazionul nu se vindeca si este voluminos, se poate exciza chirurgical (inciziile pentru salazionul intern vor avea un traiect vertical, perpendicular pe marginea pleoapei, iar, pentru salazionul extern, vor fi orizontale, paralele cu marginea pleoapei)

Postoperator se folosesc unguente cu antibiotice si corticosteroizi.

Complicatiile salazionului

Din cauza presiunii exercitate de pleoapa superioara asupra corneei poate aparea astigmatismul, viciu de refractie ce poate fi corectat optic.
Salazionul poate avea si complicatii infectioase: flegmonul sau celulita palbebrala, ce necesita un tratament sistemic complex si atent.

Salazionul: preventie

Se recomanda evitarea zonelor aglomerate sau poluate, pastrarea unei igiene riguroase (se evita ducerea mainilor murdare la ochi sau contactul cu obiecte murdare).

De asemenea se recomanda atentie la folosirea produselor cosmetice si se va evita purtarea lentilelor de contact pana la vindecare afectiunii.