Sarcina şi sifilisul – riscuri pentru făt şi mamă, diagnostic si tratament

Sifilisul este o boala infectioasa cauzata de spirocheta Treponema pallidum. Se poate transmite prin contact sexual neprotejat sau pe cale sangvina – in urma unor transfuzii sau a folosirii unor instrumente medicale contaminate. De asemenea, o femeie insarcinata infectata cu sifilis poate transmite infectia fatului.

Nu se manifesta imediat dupa infectare. Abia la trei saptamani, persoana infectata poate observa aparitia unor leziuni nedureroase (sancru sifilitic) la nivelul organelor genitale.

Infectata in timpul sarcinii, cel mai probabil mama va transmite afectiunea fatului, bacteria traversand placenta in orice etapa a sarcinii. Cu cat contaminarea mamei are loc mai tarziu in evolutia sarcinii, cu atat este mai mare riscul ca nou-nascutul sa fie infectat.
Tratamentul inainte de a patra luna de sarcina poate contribui la evitarea riscurilor de imbolnavire fetala. 

Riscurile infectiei cu sifilis in sarcina

Cel mai important risc care poate aparea la femeia insarcinata este avortul spontan. Alte complicatii sunt excesul de lichid amniotic, nasterea prematura si moartea fatului in uter. Exista insa si cazuri cand sifilisul nu pune probleme in sarcina – atunci cand sancrul sifilitic nu este localizat pe colul uterin, fiind posibil sa nu afecteze sarcina.

Sifilisul congenital reprezinta infectia nou-nascutului, transmisa in timpul sarcinii prin intermediul placentei, de la mama la fat, si are doua forme: preccoce si tardiv.

Sifilisul congenital precoce se manifesta in primul an de viata, iar modificarile clinice sunt multiple si cuprind mai multe forme: greutate mica la nastere a nou-nascutului ce poate prezenta anorexie, varsaturi, hidrocefalie, pot fi prezente modificari ale formei craniului si diferite malformatii (de exemplu, buza de iepure), leziuni osoase, ficatul si splina marite, icter pronuntat, hemoragie ombilicala, cresterea in volum si inflamarea ganglionilor limfatici, afectarea sistemului nervos central. Sifilisul congenital tardiv apare in jurul varstei de 9-12 ani.

Testarea pentru diagnosticarea sifilisului

Femeile insarcinate vor fi testate pentru sifilis in primele luni de sarcina si vor repeta testul dupa saptamana a 28-a. In unele cazuri, se face o ultima testare inainte de momentul nasterii. Cea mai folosită testare pentru diagnosticarea afectiunii este VDRL – care determina anticorpii impotriva antigenului Treponemei pallidum.

Pentru nou-născutii cu mame seropozitive sau tratate in ultimele luni de sarcina, se impun testari pentru sifilis (recoltarea unor probe de sange si lichid cefaloradian (LCR). Alte investigatii necesare sunt radiografiile osoase, examinarea oftalmologica si examenul LCR.

Tratamentul si preventia

Tratamentul inainte de cea de-a patra luna de sarcina poate ajuta la evitarea tuturor riscurilor de imbolnavire fetala. Acesta consta in administrarea penicilinei aplicat atat mamei, si, ulterior, nou-născutului. Tratamentul precoce al viitoarei mame infectate cu sifilis poate preveni aparitia sifilisului congenital.

Nasterea la femeile infectate cu sifilis decurge normal, dar in cazul in care acestea prezinta leziuni vulvare extinse pot aparea complicatii hemoragice. Pentru evitarea contaminarii cu secretiile mamei in timpul travaliului/nasterii, se recomanda nasterea prin cezariana.

Cea mai importanta masura de prevenire a infectiei este protejarea in timpul actului sexual. Cele mai expuse persoane sunt cele care au contacte sexuale neprotejate, cele care intretin raporturi sexuale neprotejate cu persoane infectate sau cu parteneri ocazionali, cei care sunt infectati cu HIV sau au contacte sexuale cu persoane infectate cu HIV.