Sarcoidoza este o afecţiune caracterizată de acumularea mai mult celule inflamatorii (granuloame) în diferite părţi ale corpului, de regulă la nivelul plămânilor sau al nodulilor limfatici, dar şi pe suprafaţa pielii, la inimă, ficat, splină, creier sau la ochi.
Deşi cauza precisă a sarcoidozei nu este cunoscută, specialiştii cred că boala este determinate de un răspuns anormal al sistemului imun la bacterii, virusuri sau anumite substanţe, precum chimicale, praf etc.
Nu există un tratament curativ pentru sarcoidoză, însă majoritatea pacienţilor nu necesită tratament sau pot urma diverse terapii pentru ameliorarea simptomelor. În cazurile severe însă, sarcoidoza poate duce la complicaţii, unele chiar grave.
Semnele şi simptomele sarcoidozei depind de organul afectat. Acestea pot apărea treptat, pe parcursul mai multor ani, şi persistă în timp, sau brusc, putând dispărea la fel de repede precum au apărut. Multe persoane nu prezintă însă deloc simptome şi descoperă că suferă de sarcoidoză cu ocazia efectuării unei radiografii toracice de rutină. Iată care sunt posibilele simptome ale sarcoidozei:
Uneori, sarcoidoza poate duce la apariţia unor complicaţii precum: infecţii pulmonare, cataractă, glaucom, insuficienţă renală sau cardiacă, paralizie facială, infertilitate.
Specialiştii consideră că sarcoidoza ar putea fi determinată de anumiţi factori genetici, necunoscuţi pe deplin la momentul actual, care pot cauza reacţia anormală a sistemului imunitar.
De asemenea, pot fi consideraţi factori de risc şi: vârsta şi sexul (sarcoidoza afectează într-o mai mare măsură femeile cu vârsta cuprinsă între 20 şi 60 de ani), rasa (nord-europenii şi africanii au o predispoziţie spre apariţia acestei afecţiuni) şi istoricul familial.
Din cauza diversităţii simptomelor, care pot masca alte afecţiuni, precum artrita sau chiar cancerul, sarcoidoza este destul de dificil de diagnosticat. În primul rând, medicul va realiza anamneza pacientului, urmând ca examenul clinic, analizele de sânge, testele imagistice (radiografie toracică, CT toracică) şi, eventual, biopsia să confirme sau să infirme suspiciunea de sarcoidoză.
Simptomele sarcoidozei se ameliorează adesea de la sine, fără a fi necesar un tratament anume. În cazul în care inflamaţia este severă, medicul poate recomanda medicamente antiinflamatoare (corticosteroizi, imunosupresoare), care îmbunătăţesc starea pacientului. În funcţie de simptome şi de eventualele complicaţii pot fi recomandate şi alte tratamente.
Este foarte important ca pacientul, chiar şi în lipsa simptomelor, să se prezinte regulat la medic pentru monitorizarea stării de sănătate prin efectuarea de analize de sânge, de urină, EKG, radiografie sau examinare clinică a plămânilor, ochilor, pielii etc.
Intervenţia chirurgicală (transplantul de organ) se impune doar în cazul în care sarcoidoza a produs complicaţii severe la nivelul plămânilor, inimii sau ficatului.
Autor: Paula Rotaru
Surse: healthline.com, mayoclinic.org
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.