Sarcoidoza: cauze, simptome, tratament

Sarcoidoza: definiţie

Sarcoidoza este o afecţiune caracterizată de acumularea mai mult celule inflamatorii (granuloame) în diferite părţi ale corpului, de regulă la nivelul plămânilor sau al nodulilor limfatici, dar şi pe suprafaţa pielii, la inimă, ficat, splină, creier sau la ochi.

Deşi cauza precisă a sarcoidozei nu este cunoscută, specialiştii cred că boala este determinate de un răspuns anormal al sistemului imun la bacterii, virusuri sau anumite substanţe, precum chimicale, praf etc.

Nu există un tratament curativ pentru sarcoidoză, însă majoritatea pacienţilor nu necesită tratament sau pot urma diverse terapii pentru ameliorarea simptomelor. În cazurile severe însă, sarcoidoza poate duce la complicaţii, unele chiar grave.

Sarcoidoza: simptome

Semnele şi simptomele sarcoidozei depind de organul afectat. Acestea pot apărea treptat, pe parcursul mai multor ani, şi persistă în timp, sau brusc, putând dispărea la fel de repede precum au apărut. Multe persoane nu prezintă însă deloc simptome şi descoperă că suferă de sarcoidoză cu ocazia efectuării unei radiografii toracice de rutină. Iată care sunt posibilele simptome ale sarcoidozei:

• Oboseală
• Febră
• Scădere neintenţionată în greutate
• Dureri articulare
• Gură uscată
• Hemoragie nazală frecventă
• Umflarea abdomenului
• Respiraţie scurtă (dispnee)
• Wheezing (respiraţie şuierătoare)
• Durere în piept (sub stern)
• Iritaţii sau vezicule pline cu lichid pe nas, obraji sau urechi
• Căderea părului
• Pierderea auzului
• Dureri de cap
• Ochi uscaţi
• Mâncărimi oculare
• Senzaţie de arsură la nivelul ochilor
• Secreţii oculare
• Sensibilitate la lumină
• Umflarea nodulilor limfatici
• Tuse uscată persistentă
• Aritmie cardiacă
• Palpitaţii

Uneori, sarcoidoza poate duce la apariţia unor complicaţii precum: infecţii pulmonare, cataractă, glaucom, insuficienţă renală sau cardiacă, paralizie facială, infertilitate.

Sarcoidoza: cauze

Specialiştii consideră că sarcoidoza ar putea fi determinată de anumiţi factori genetici, necunoscuţi pe deplin la momentul actual, care pot cauza reacţia anormală a sistemului imunitar.

De asemenea, pot fi consideraţi factori de risc şi: vârsta şi sexul (sarcoidoza afectează într-o mai mare măsură femeile cu vârsta cuprinsă între 20 şi 60 de ani), rasa (nord-europenii şi africanii au o predispoziţie spre apariţia acestei afecţiuni) şi istoricul familial.

Sarcoidoza: diagnostic

Din cauza diversităţii simptomelor, care pot masca alte afecţiuni, precum artrita sau chiar cancerul, sarcoidoza este destul de dificil de diagnosticat. În primul rând, medicul va realiza anamneza pacientului, urmând ca examenul clinic, analizele de sânge, testele imagistice (radiografie toracică, CT toracică) şi, eventual, biopsia să confirme sau să infirme suspiciunea de sarcoidoză.

Sarcoidoza: tratament

Simptomele sarcoidozei se ameliorează adesea de la sine, fără a fi necesar un tratament anume. În cazul în care inflamaţia este severă, medicul poate recomanda medicamente antiinflamatoare (corticosteroizi, imunosupresoare), care îmbunătăţesc starea pacientului. În funcţie de simptome şi de eventualele complicaţii pot fi recomandate şi alte tratamente.

Este foarte important ca pacientul, chiar şi în lipsa simptomelor, să se prezinte regulat la medic pentru monitorizarea stării de sănătate prin efectuarea de analize de sânge, de urină, EKG, radiografie sau examinare clinică a plămânilor, ochilor, pielii etc.

Intervenţia chirurgicală (transplantul de organ) se impune doar în cazul în care sarcoidoza a produs complicaţii severe la nivelul plămânilor, inimii sau ficatului.

Autor: Paula Rotaru

Surse: healthline.com, mayoclinic.org