Scleroza multiplă: simptome, tratament

Scleroza multiplă este o afecţiune cronică a sistemului nervos central (SNC), caracterizată prin episoade de inflamaţie şi demielinizare focală cu localizări multiple, diseminate în timp (având cel mai probabil la bază mecanisme autoimune îndreptate împotriva proteinelor mielinei, mediate de limfocitele T şi declanşate de factori exogeni încă incomplet elucidaţi, la care se asociază un proces de degenerescenţă şi o funcţie oligodendrocitară anormală) şi printr-un proces de degenerescenţă axonală (care se desfăşoară în paralel, având însă o evoluţie progresivă) la o persoană cu suscepti bilitate genetică pentru boală.

Scleroza multiplă este o boală care debutează la adultul tânăr (20-40 ani), şi este de 2-3 ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Ca dispunere geografică predomină în regiunile nordice, prevalenţa mergând de la 1 la 100.000 locuitori în zonele ecuatoriale, la 80 la 100.000 locuitori în nordul Europei şi Americii de Nord.

În prezent nu se poate stabili cu certitudine dacă leziunile inflamatoare reprezintă procesul patogenic primar, iar degenerescenţa axonală este secundară, sau dacă leziunile caracteristice bolii sunt cele neurodegenerative, în timp ce procesele inflamatoare sunt doar epifenomene, sau dacă ambele tipuri de leziuni sunt primare şi au o evoluţie relativ independentă, dar intercondiţionată. Din punct de vedere al corelaţiilor între aceste procese patogenice şi clinică, episodele de inflamaţie/demielinizare focală se manifestă prin puseele clinice (recăderi urmate cel mai adesea de remisiuni, cel puţin în prima parte a evoluţiei bolii la majoritatea pacienţilor), în timp ce degenerescenţa axonală este cauza majoră a invalidităţii progresive şi ireversibile, fiind procesul dominant în formele progresive de boală (primară şi secundară), dar prezent încă din stadiile cele mai precoce în toate formele cunoscute ale afecţiunii (inclusiv în forma cu recăderi şi remisiuni).

Care sunt simptomele sclerozei multiple

Manifestările clinice cele mai sugestive pentru diagnosticul de scleroză multiplă pot fi grupate după cum urmează:

• a) anomalii senzitive: parestezii, adesea sub formă de amorţeli, dureri
• b) anomalii motorii: deficit motor de tip piramidal, spasticitate, contracţii spastice (în flexie, în extensie)
• c) anomalii vizuale: nevrită optică (pierderea monoculară a vederii, însoţită eventual de durere)
• d) anomalii cerebeloase: ataxie, incoordonare, tremor cerebelos (asociat uneori cu tremor postural), dizartrie cerebeloasă
• e) anomalii ale funcţiilor trunchiului cerebral: parestezii la nivelul feţei, pareză facială, nevralgie trigeminală, vertij
• f) alte anomalii (mai rare la debutul bolii): crize paroxistice (cu durata de secunde/minute, dar care apar repetat timp de mai multe săptămâni pentru a avea semnificaţie de puseu SM), anomalii vezicale, disfuncţii sexuale, tulburări cognitive

Scleroza multiplă: diagnostic

Diagnosticul diferenţial

Scleroza multiplă: tratament

• B. Tratamentul puseului
• C. Tratamentul simptomati c şi recuperator