O persoană cu sindrom borderline are în permanenţă o senzaţie de teamă de abandon, este fragilă emoţional, impulsivă şi are frecvent schimbări de dispoziţie ce pot avea un impact negativ asupra relaţiilor familiale sau de cuplu. Gestionarea cu dificultate a stărilor emoţionale, relaţiile instabile şi stima de sine scăzută sunt principalele simptome ale sindromului borderline.
Sindromul borderline afectează stima de sine, comportamentul şi relaţiile cu cei din jur. Printre cele mai frecvente manifestări ale sindromului borderline amintim:
Deseori, sindromul borderline se asociază cu alte probleme, precum depresia, tulburarea bipolară, abuzul de droguri sau de alcool, tulburările alimentare (anorexie, bulimie), anxietate, sindromul de stres posttraumatic, ADHD, tulburarea de personalitate antisocială.
Cauza sindromului borderline nu este pe deplin cunoscută. Specialiştii consideră că această tulburare mintală ar putea fi cauzată de o combinaţie de factori biologici şi de mediu, cum ar fi un episod traumatic în copilărie (viol, abuz emoţional, singurătate, divorţ, bătăi etc.).
Unele studii au arătat că sindromul borderline ar putea fi moştenit genetic sau că riscul de a dezvolta această tulburare este mai crescut dacă cineva din familie suferă de o afecţiune psihică. De asemenea, unele cercetări au indicat că anumite modificări în structura chimică a creierului pot creşte riscul de sindrom borderline – de exemplu, deficitul de serotonină poate cauza simptome precum agresivitate sau impulsivitate.
Tulburările de personalitate, aşa cum este şi sindromul borderline, sunt diagnosticate pe baza mai multor indicii. În primul rând, medicul psihiatru va purta o discuţie detaliată cu pacientul, urmând ca acesta să facă o evaluare psihologică prin intermediul unui chestionar cu întrebări privind simptomele manifestate, istoricul medical familial şi alte detalii legate de stilul de viaţă al pacientului.
De cele mai multe ori, diagnosticul de sindrom borderline se stabileşte la maturitate, deoarece anumite simptome pot fi considerate normale în cazul unui copil sau adolescent şi se pot ameliora sau dispărea odată cu înaintarea în vârstă.
Principala abordare terapeutică a sindromului borderline este psihoterapia, însă există şi medicamente (antidepresie, antipsihotice) care pot ameliora simptomatologia. De asemenea, medicul poate decide internarea pacientului în spital pentru propria siguranţă. Cei mai mulți pacienți se recuperează după tratament care poate fi reluat dacă simptomele reapar.
Surse: helpguide.org, mayoclinic.org, nhs.uk
Articol revizuit în 2022.
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.