Sindromul de insulino rezistenta

Descriere generala

Sindromul metabolic reprezinta asocierea mai multor afectiuni care cresc riscul de diabet zaharat si boala cardiovasculara (accident vascular cerebral, infarct miocardic).

Criteriile de diagnostic pentru sindromul metabolic sunt reprezentate de:
–  obezitate abdominala (adica circumferinta taliei mai mare de 80 de cm pentru femei si 94 de cm pentru barbati);
– trigliceride marite (≥ 150 mg/dl);
– HDL colesterol scazut (< 50 mg/dl la femei, < 40 mg/dl la barbati);
– hipertensiune arteriala (adica ≥ 130/ ≥85 mmHg);
– glicemie pe nemancate crescuta (≥ 100 mg/dl).

Sunt inclusi si pacientii care primesc tratament pentru aceste afectiuni (medicamente pentru trigliceride marite, pentru hipertensiune, pentru colesterol crescut sau pentru glicemii mari).

Exista si alte criterii propuse, dar care nu au fost deocamdata acceptate general:
– acid uric marit,
– markeri de inflamatie mariti (proteina C reactiva, fibrinogen);
– factori protrombotici (care cresc riscul de formare a cheagurilor de sange) – PAI1;
– microalbuminurie (prezenta de proteine in urina).

Sindromul metabolic a avut diferite denumiri de-a lungul timpului: sindromul X in 1988 cand a fost descris pentru prima oara, sindromul excesului de catecolamine, sindromul rezistentei la insulina.

Sindrom metabolic: Cauze, Factori de risc

Se considera ca factorul central responsabil pentru acest sindrom este rezistenta la insulina (adica organismul nu mai raspunde adecvat la insulina din sange).

Insulina este un hormon care este secretat de pancreas dupa mese si a carui functie este scaderea glicemiei (zaharului din sange). Sub actiunea insulinei, glucoza este introdusa din sange in muschi si ficat (sub forma de glicogen) si in celulele adipoase (sub forma de grasime). Atunci cand exista rezistenta la insulina, pancreasul trebuie sa produca o cantitate mai mare de insulina pentru a mentine glicemia normala. Aceasta va duce la dislipidemie (trigliceride marite, colesterol “bun” scazut), cresterea tensiunii arteriale si obezitate.

Riscul de sindrom metabolic este mai mare la persoanele care au:
– un diagnostic de boala cardiovasculara (infarct miocardic, accident vascular) sau hipertensiune arteriala,
– sindrom de ovar polichistic,
– steatoza hepatica nonalcoolica (adica ficat gras care nu este cauzat de consumul de alcool),
– diabet in timpul sarcinii sau intoleranta la glucoza,
– stil de viata sedentar,
– greutate mai mare (persoane supraponderale/obeze),
– rude apropiate care au avut diabet zaharat de tip 2, hipertensiune, accident vascular cerebral sau infarct miocardic.

Simptomele Sindromului Metabolic

Avand in vedere ca sindromul metabolic reprezinta o asociere de mai multe boli, simptomele sale sunt reprezentate de cumularea simptomelor afectiunilor componente.

– obezitate de tip abdominal (adica depusa in special la nivelul taliei si nu pe coapse, fund),
– acantozis nigricans (innegrire si inasprire a pielii la nivelul cefei, la subbrat, sub sani, la plicile coatelor),
– durere de cap (in cazul existentei unei tensiuni arteriale marite).

Investigatii radioimagistice si de laborator

Analizele de laborator necesare pentru stabilirea diagnosticului de sindrom metabolic sunt reprezentate de dozarea de:
– colesterol total, HDL colesterol (colesterolul “bun”), LDL colesterol (colesterolul “rau”),
– trigliceride,
– glicemie pe nemancate,
– hemoglobina glicozilata HbA1c (o glicemie medie din ultimile 3-4 luni),
– test de toleranta orala la glucoza (dimineata pe nemancate pacientul va lua 75 de grame de glucoza si se va masura glicemia la 2 ore),
– acid uric,
– enzime hepatice (TGO/AST, TGP/ALT),
– markeri de inflamatie (proteina C reactiva, fibrinogen),
– microalbuminurie (dozarea proteinelor eliminate in urina stransa timp de 24 de ore) .

Diagnosticul de Sindrom Metabolic

Pentru stabilirea diagnosticului de sindrom metabolic este necesar ca pacientul sa intruneasca minimum 3 dintre cele 5 criterii de diagnostic:

Obezitate abdominala (adica circumferinta taliei mai mare de 80 de cm pentru femei si 94 de cm pentru barbati);
– trigliceride marite (≥ 150 mg/dl);
– HDL colesterol scazut (< 50 mg/dl la femei, < 40 mg/dl la barbati);
– hipertensiune arteriala (adica ≥ 130/ ≥85 mmHg);
-glicemie pe nemancate crescuta (≥ 100 mg/dl).

Vor fi inclusi pacientii care primesc tratament pentru aceste afectiuni (medicamente pentru trigliceride marite, pentru hipertensiune, pentru colesterol crescut sau pentru glicemii mari).

Conduita terapeutica (tratament)

Nu exista un tratament specific sindromului metabolic, ci vor fi tratate corespunzator fiecare dintre componentele sale.
Obezitatea: se recomanda scaderea in greutate prin dieta cu putine calorii si cresterea activitatii fizice. Pot fi utilizate si medicamente pentru slabit, avand in vedere riscurile crescute pe care le prezinta un pacient cu sindrom metabolic.

Hipertensiunea: se recomanda un regim cu putina sare si medicatie specifica pentru scaderea tensiunii arteriale. Tensiunea arteriala va fi urmarita in mod regulat, pentru a ne asigura ca nu sunt depasite valorile recomandate (tensiunea sistolica (cea mare)<130 mmHg si tensiunea diastolica (cea mica) <85 mmHg).

Dislipidemia (valori anormale ale grasimilor din sange) include hipertrigliceridemia (valori mari ale trigliceridelor) si hipercolesterolemia (concentratii crescute de colesterol total si colesterol “rau” si scazute de colesterol “bun”)
Atunci cand este descoperita pentru prima oara la analizele de sange o dislipidemie, trebuie sa i se explice detaliat pacientului ce alimente duc la cresterea respectivelor grasimi (de exemplu: trigliceridele provin din dulciuri, fainoase, alcool; colesterolul se gaseste in carnea si lactatele grase, in galbenusul de ou).

Aceasta deoarece pentru tratarea dislipidemiei este esentiala adoptarea unei diete corespunzatoare si nu pentru o luna doua, ci pentru toata viata. Daca dupa cateva luni, in care pacientul a incercat sa respecte indicatiile de dieta, valorile colesterolului si trigliceridelor sunt in continuare nemultumitoare, se va apela la tratament medicamentos. Acest tratament va fi practic administrat toata viata, deoarece el nu vindeca dislipidemia, intreruperea lui ducand la cresterea din nou a grasimilor.

Nu sunt necesare pauze in administrare, ci se va incerca folosirea celei mai mici doze care controleaza corespunzator nivelul de grasimi. Multi pacienti sunt speriati de efectele adverse ale acestor medicamente, dar intotdeauna la administrarea unui medicament trebuie sa tinem cont de raportul risc/beneficiu; la un pacient cu sindrom metabolic, riscurile unui medicament pentru dislipidemie sunt mult mai mici comparativ cu beneficiile (evitarea unui accident vascular sau a unui infarct miocardic).

Glicemia crescuta: in acest caz este necesara reducerea consumului de dulciuri. Trebuie respectat un orar regulat al meselor (3 mese si 2 gustari, daca nu macar cele 3 mese principale). S-a vazut ca exercitiul fizic regulat (30 de minute pe zi) duce la scaderea rezistentei la insulina, chiar daca nu este asociata cu scadere in greutate.

La unii pacienti poate fi indicata medicatie specifica pentru scaderea glicemiei, cel mai potrivit agent terapeutic la pacientii cu sindrom metabolic fiind metforminul, care actioneaza prin scaderea rezistentei la insulina.
Avand in vedere riscul crescut de formare de cheaguri de sange, la pacientii cu sindrom metabolic se poate administra zilnic aspirina in doza mica.

Sindrom metabolic: Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Un pacient diagnosticat cu sindrom metabolic are risc mult mai mare decat populatia generala sa faca un infarct miocardic, un accident vascular cerebral, sa dezvolte diabet zaharat tip 2.

Pentru prevenirea aparitiei sindromului metabolic este esentiala adoptarea unui stil de viata sanatos. Acesta presupune:
– Mese regulate.
– Evitarea exceselor in alimentatie.
– Evitarea sedentarismului (mers pe jos, cu bicicleta, sport)>
– Evitarea fumatului.
– Grija pentru mentinerea unei greutati normale.
– Periodic efectuarea unui control medical, cu masurarea tensiunii arteriale si analize de sange uzuale.

Recomandari Medicale, Medicatie

Diagnosticul de sindrom metabolic poate fi stabilit de medicul internist, cardiolog, diabetolog sau endocrinolog.

Medicatia utilizata in sindromul metabolic este reprezentata de:
– aspirina,
– medicatie antihipertensiva;
– statine (medicatie pentru scaderea colesterolului), fibrati (medicatie pentru scaderea trigliceridelor);
– medicatie pentru slabit (orlistat, anfepramona);
– medicatie pentru diabet (metformin).