Sindromul de intestin iritabil

Descriere generala: sindrom de intestin iritabil

Sindromul de intestin iritabil este diagnosticat la aproximativ unul din 3 pacienti care se prezinta la gastroenterolog. Este o afectiune cu o prevalenta inalta, avand un cost socioeconomic ridicat, materializat prin absenteism, solicitare de servicii medicale si investigatii complexe, unele dintre ele costisitoare si tratament cronic.

Afectiunea apare mai frecvent la femei si poate fi intalnit la orice varsta.

Simptomele sindromului de intestin iritabil

Patternul simptomelor este variabil, o proportie mare de pacienti devenind asimptomatici in interval de 1 an de la debut.

Criteriile de diagnostic se refera la simptome prezente in mod continuu sau recurent, minim 3 luni din ultimul an, si anume dureri abdominale insotite de modificarea tranzitului intestinal, cu modificarea frecventei sau a consistentei scaunelor.

La acestea se pot adauga: meteorism abdominal persistent, flatulenta, anomalii de defecatie (senzatie de defecatie incompleta sau dimpotriva, imperioasa).

Scaderea in greutate involuntara si rectoragiile (sangerarile la scaun) nu sunt caracteristice sindromului de intestin iritabil si impun, de regula, excluderea altor afectiuni prin efectuarea unei colonoscopii.

Investigatii radioimagistice si de laborator în sindromul de intestin iritabil

Pentru sustinerea diagnosticului de intestin iritabil trebuie efectuate o serie de investigatii, acest diagnostic fiind in cele din urma de excludere. Este necesar un screening biologic uzual, care sa includa hemoleucograma completa, probe de inflamatie, precum si probe renale, hepatice, glicemie si un sumar de urina.

O ecografie abdominala este utila, fiind neinvaziva si neiradianta, dar si pentru ca ofera multe informatii despre organele abdominale cu un disconfort minim pentru pacient.

Colonoscopia este o investigatie costisitoare si invaziva, de aceea trebuie rezervata cazurilor care se prezinta cu semne de alarma (scadere ponderala involuntara, inapetenta, simptome recent instalate, rectoragii, anemie). Totusi, pe parcursul evolutiei sindromului de intestin iritabil, care se poate intinde pe mai multi ani, pacientii beneficiaza de o colonoscopie care se dovedeste utila pentru sustinerea diagnosticului.

De asemenea, pacientul cu intestin iritabil trebuie reevaluat periodic, la 6-12 luni sau la inrautatirea simptomelor, sau daca apar altele noi. Intervalul de repetare a investigatiilor este variabil, in functie de calitatea celor anterioare (de exemplu daca a fost o colonoscopie totala sau partiala, daca pregatirea colonului a fost corespunzatoare).

Sindromul de intestin iritabil: diagnostic

Criteriile clinice si investigatiile de excludere ale unor afectiuni organice sunt elementele care sustin diagnosticul de sindrom de intestin iritabil.

Sindromul de intestin iritabil: tratament

Recomandarile trebuie sa vizeze atat dieta si stilul de viata, tratamentul farmacologic cat si abordarea psihoterapeutica, avand in vedere rolul factorilor psihosociali in exacerbarea simptomelor pe fondul unui tip de personalitate predispus la psihosomatizare.

Dieta trebuie sa excluda elementele gazogene in cazul unui sindrom cu predominanta meteorismului (bauturile acidulate, legumele fermentescibile), precum si alimentele care, in urma chestionarului dietetic par sa exacerbeze simptomele. Se recomanda suplimentarea aportului de fibre alimentare in special pentru intestinul iritabil cu predominanta constipatiei.

Tratamentul medicamentos include antispastice, anticolinergice, musculotrope si blocanti ai canalelor de calciu. Pot fi utilizati agenti antidiareici dar si agenti prokinetici, in functie de patternul simptomelor.

Pacientii cu sindrom de intestin iritabil trec de regula prin mai multe etape de tratament medicamentos, schema fiind individualizata de la caz la caz, iar recrudescenta simptomelor trebuie evaluata, pentru a demasca o eventuala patologie organica.

Antidepresivele are un rol important, atunci cand simptomele au etiopatogenie intricata, avand importanta lor atat psihoterapia clasica, cat si hipnoza sau arsenalul medicamentos cu viza psihotropa.

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Etiologia afectiunii este complexa, fiind implicati atat agenti infectiosi, cat si cresterea sensibilitatii viscerale, prin afectarea modularii centrale sau periferice a receptorilor viscerali. In acest context, nu se poate vorbi de profilaxie primara, cel mult prin evitarea contaminarii alimentelor, prin consum de alimente proaspete si din surse sigure, prin folosirea de apa din surse decontaminate pentru evitarea infectiilor bacteriene digestive care ar putea precipita simptomatologia.

Profilaxia secundara a reactivarii simptomatologiei se poate realiza insa prin masuri dietetice si prin aport de prebiotice si respectiv probiotice, preparate care tind sa restabileasca echilibrul microbiomului intestinal.

Recomandari Medicale

Pacientul cu intestin iritabil se va afla in ingrijirea medicului de familie, in stransa colaborare cu medicul specialist gastrenterolog, care va reevalua periodic simptomele noi si oportunitatea reluarii investigatiilor