Stenoza mitrală: simptome, cauze, tratament, prevenţie

Stenoza mitrală este o afecţiune care constă în îngustarea orificiului valvei mitrale – una dintre cele patru valve ale inimii –, ceea ce duce la reducerea sau blocarea circulaţiei sângelui între cavităţile inimii. Principala cauză a stenozei mitrale este febra reumatică, o boală inflamatorie apărută pe fondul unei infecţii streptococice netratate.

Din păcate, simptomele stenozei mitrale nu sunt evidente decât în momentul în care boala este avansată şi este descoperită deseori întâmplător, cu ocazia unui control cardiologic de rutină. Tratamentul acestei afecţiuni cardiace presupune administrarea anumitor medicamente şi, în anumite situaţii, chiar intervenţia chirurgicală. În lipsa unui tratament corect, stenoza mitrală poate duce la boli severe şi chiar deces, pe fondul apariţiei complicaţiilor asociate acestei afecţiuni cardiace.

Stenoza mitrală: simptome

Stenoza mitrală este o afecţiune care evoluează progresiv şi poate trece neobservată ani de-a rândul. Simptomele se fac simţite abia în stadiile avansate de evoluţie a bolii. Pot apărea manifestări precum:

• Dificultăţi de respiraţie (respiraţie scurtă)
• Palpitaţii
• Tuse cu sau fără sânge
• Dureri în piept
• Oboseală
• Umflarea picioarelor şi a gleznelor
• Înroşirea obrajilor
• Infecţii respiratorii frecvente
• Întârzire în dezvoltare
• Ameţeală
• Leşin

Complicaţiile stenozei mitrale netratate pot fi: aritmia cardiacă, fibrilaţia atrială, embolismul pulmonar, hipertensiunea pulmonară, edemul pulmonar, insuficienţa cardiacă, endocardita, cardiomegalia (inimă mărită), infarctul sau atacul cerebral (ca urmare a formării şi deplasării cheagurilor de sânge la organe vitale).

Cauze

Stenoza mitrală este cauzată în principal de febra reumatică, o afecţiune care apare pe fondul episoadelor de infecţie streptococică sau scarlatină netratate. Deşi apare cu precădere în a doua decadă a vieţii, în categoria de vârstă 30-45 de ani, stenoza mitrală poate afecta şi vârstnicii, ca urmare a acumulării de calciu pe vasele de sânge.

Rareori, stenoza mitrală poate fi congenitală, adică prezentă la naştere, şi este considerată o urgenţă medicală, copiii având o speranţă de viaţă de cel mult doi ani în lipsa tratamentului chirugical.

Alte cauze ale stenozei mitrale sunt: bolile autoimune – cum ar fi lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, sindromul carcinoid, de exemplu –, miocardita (inflamaţia muşchiului cardiac), cheagurile de sânge, radioterapia, infecţia bacteriană a valvelor cardiace (endocardita) sau o tumoră benignă a musculaturii atriului.
Deşi nu se cunoaşte cu exactitate motivul, femeile prezintă un risc de 2-3 ori mai mare de a dezvolta stenoză mitrală în comparaţie cu bărbaţii.

Diagnostic

Diagnosticul stenozei mitrale se stabileşte pe baza examenului fizic, coroborat cu rezultatele ecocardiografiei, electrocardiografiei sau radiografiei toracice.
Examinarea fizică presupune auscultaţia cordului cu stetoscopul, murmurul cardiac fiind principalul simptom specific stenozei mitrale. Pentru confirmarea suspiciunii diagnosticului de stenoză mitrală, medicul cardiolog poate solicita efectuarea unei ecocardiografii – metodă care foloseşte ultrasunete pentru a capta modificările structurale sau funcţionale ale inimii – sau a unei electrocardiografii, o investigaţie care evaluează activitatea electrică a inimii.

De asemenea, se poate solicita radiografia pulmonară, în cazul în care se suspectează existenţa unor complicaţii, cum ar fi cardiomegalia, hipertrofia cordului sau ischemia cardiacă.

Deşi este o metodă invazivă şi riscantă, uneori se poate apela şi la cateterismul cardiac, o investigaţie precisă care evaluează severitatea stenozei mitrale şi ajută totodată la stabilirea tratamentului corect, în special dacă se depistează prezenţa bolii cardiace ischemice.

Stenoza mitrală: tratament

Tratamentul stenozei mitrale diferă în funcţie de simptomele resimţite şi de severitatea afecţiunii. Dacă manifestările lipsesc sau sunt uşoare, medicamentele recomandate de medic sunt suficiente, nefiind necesară intervenţia chirugicală. Acestea pot include diuretice, betablocante, blocante ale canalelor de calciu, anticoagulante sau antiaritmice, care ameliorează simptomele şi previn apariţia complicaţiilor.

În cazul în care simptomele sunt severe, boala este avansată şi medicamentele nu îşi fac efectul, medicul poate apela la o intervenţie numită valvuloplastie, care repară valvele cardiace cu ajutorul unui cateter cu balon.

Dacă valvele sunt grav afectate, se poate decide înlocuirea lor cu unele artificiale. Totuşi, succesul operaţiei depinde de vârsta pacientului şi de capacitatea sa de recuperare. De asemenea, o astfel de intervenţie presupune şi măsuri preventive ulterioare, care constau în administarea de antibiotice înainte de orice procedură chirurgicală sau dentară, pentru a reduce riscul de infecţie bacteriană, care poate agrava semnificativ starea de sănătate.

Prevenţie

Cea mai bună cale de a evita stenoza mitrală este tratamentul corect al infecţiilor streptococice sau al scarlatinei, la timp, astfel încât să nu îşi facă apariţia febra reumatică, principala cauză a acestei afecţiuni cardiace. În acest sens, este esenţial ca infecţiile în gât să fie tratate corespunzător, cu ajutorul antibioticelor, la recomandarea medicului.

Există anumite schimbări în stilul de viaţă care pot ameliora simptomele stenozei mitrale şi pot preveni apariţia complicaţiilor, iar acestea includ: evitarea consumului excesiv de alcool, cafea, sare, menţinerea unei greutăţi corporale normale şi efectuarea de exerciţii fizice de intensitate moderată.

Surse: emedicine.com, msdmanuals.com, thecardiologyadvisor.com, healthline.com, mayoclinic.org

Autor: Paula Rotaru