Tahicardia Ventriculara

Descriere generala

Ventriculii sunt cele doua camere inferioare ale inimii. Ei primesc sange din camerele superioare-atriile- si il pompeaza prin artera pulmonara in plamani si prin aorta, in restul organismului. Tahicardia ventriculara este un ritm grabit al contractiei ventriculilor, peste 100 batai pe minut, in general intre 120-250 batai pe minut cu originea localizata in ventriculi.

Tahicardia ventriculara este o tulburare de ritm grava, de multe ori amenintatoare de viata, mai ales ca de multe ori apare ca o complicatie a unor boli cardiace grave: cardiopatia ischemica si infarctul miocardic acut si sechelar, cardiomiopatia dilatativa, cardiomiopatia hipertrofica, bolile cardiace valvulare, malformatiile cardiace congenitale, displazia aritmogena de ventricul drept, sarcoidoza cardiaca, post chirurgie cardiaca.

In aceste situatii de patologii cardiace grave, exista diverse grade de fibroza cardiaca parcelara sau cicatrici post infarct de miocard sau post chirurgie cardiaca care predispun la reintrarea (recircularea) semnalului electric (care declanseaza contractia cardiaca), in jurul acestor structuri si produc ritmuri ventriculare foarte grabite.

Tahicardiile ventriculare, mai ales cele cu ritm foarte grabit, impiedica umplerea cardiaca, scad forta de contractie a inimii, reduc debitul cardiac si tensiunea arteriala, scad perfuzia cerebrala si a celorlalte organe, toate acestea agravate si de faptul ca survin pe un cord cu functie contractila deja afectata.

De multe ori, tahicardia ventriculara degenereaza in fibrilatie ventriculara si stop cardiorespirator.  Mai rar, tahicardia ventriculara poate apare la persone fara boli cardiace structurale. In majoritatea cazurilor acestia au boli genetice ale unor canale ionice, care duc la diferente de potential electric in anumite zone ale ventriculilor si favorizeaza producerea de tahicardia ventriculara cum ar fi: tahicardia ventriculara idiopatica cu origine in tractul de iesire VD, tractul de iesire VS, la radacina aortei, sindromul Brugada, sindromul de QT lung (care poate fi congenital sau indus de anumite medicamente sau droguri, cand  tahicardia ventriculara are o forma particulara pe EKG- torsade sau rasucirea varfurilor).

In functie de aspectul EKG si durata, tahicardiile ventriculare pot fi monomorfe- cu morfologie constanta si regulate; polimorfe- cu aspect EKG variabil si, de obicei, neregulate; nesustinute- a caror durata nu depaseste 30 de secunde si sustinute- mai lungi de 30 de secunde.

Factorii de risc

FACTORII DE RISC care pot precipita o TV sunt: ischemia miocardica, tulburarile nivelurilor electrolitilor in sange mai ales hipopotasemia, agentii simpticomimetici (metamphetamina, cocaina), toxicitatea digitalica, medicamentele antiaritmice sau alte droguri proaritmice.

Simptome

Pacientul cu tahicardie ventriculara poate fi intr-o stare grava sau, uneori, mai putin afectat in functie de substratul patologic cardiac care a favorizat tulburarea de ritm  dar tahicardia ventriculara este o urgenta medicala din cauza riscului mare de degenerare in fibrilatie ventriculara si stop cardiorespirator.

Simptomele principale sunt palpitatiile si ameteala, starile lipotimice sau sincopa cauzate de perfuzia cerebrala scazuta. Durerea toracica poate fi expresia ischemiei miocardice care a provocat tahicardia ventriculara sau a agravarii ischemiei miocardice din cauza debitului cardiac scazut produs de tahicardia ventriculara.

Dispneea este de multe ori prezenta, expresie a insuficientei de pompa a inimii. Anxietatea si transpiratiile profuze sunt de obicei prezente. Uneori pacientii sunt adusi in coma sau stop cardiorespirator (tahicardia ventriculara fara puls ca o cauza a debitului cardiac scazut)

Investigatii radioimagistice si de laborator

Electrocardiograma  este principala metoda de diagnostic a tahicardiei ventriculare, aceasta fiind o tahicardie cu complexe QRS largi, de multe ori independente de activitatea electrica atriala vizualizata uneori pe EKG (disociatie atrioventriculara). Inregistrarea HOLTER pe 24-48 de ore poate surprinde episoade de tahicardia ventriculara nesustinute sau de tahicardia ventriculara sustinute cu durata limitata.

Ecocardiografia pune in evidenta substratul, boala cardiaca care a favorizat instalarea TV (cardiomiopatia dilatativa, cardiomiopatia hipertrofica, sechelele de infarct miocardic, valvulopatii, malformatii congenitale). Analizele biochimice, de laborator pot arata tulburari ale concentratiilor electrolitilor serici. Ulterior pentru elucidarea substratului TV, pacientul poate necesita efectuarea unui cateterism cardiac si a coronarografiei.

Studiul electrofiziologic inregistreaza semnalele electrice intracardiace si, prin stimularea electrica programata a inimii prin intermediul unor catetere-electrod introduse in inima printr-o vena sau artera periferica, poate stabili cu exactitate locul si mecanismul producerii TV.

Conduita terapeutica

Pentru remiterea unei tahicardii ventriculare monomorfe sustinute, cand starea pacientului este satisfacatoare, se folosesc medicamente antiaritmice administrate intravenous: amiodarona, procainamide, lidocaina, betablocante. In caz de hipotensiune arteriala si stare amenintatoare de viata se administreaza direct soc electric extern.

Defibrilatorul cardiac implantabil este un dispozitiv electronic implantat subcutan in regiunea subclaviculara care prin intermediul electrozilor plasati in cavitatile cardiace drepte pe cale endovenoasa, este capabil sa detecteze rapid tahicardia ventriculara si sa o opreasca printr-o stimulare electrica ventriculara rapida (cu o frecventa usor peste frecventa TV) sau, in caz de esec, prin administrarea unui soc electric cu o energie mult mai mica decat a socului electric extern.

Defibrilatorul cardiac implantabil este indicat la pacientii cu TV sustinute si/sau nesustinute sub tratament medicamentos optim sau cu disfunctie contractila severa a ventricului stang. De multe ori defibrilatorul cardiac se implanteaza in scopul preventiei primare a TV  si mortii subite la pacientii cu disfunctie sistolica (de contractie) severa a VS sau a altor boli miocardice sau „electrice”  cu risc crescut pentru TV si moarte subita.

Ablatia cu radiofrecventa prin cateter este adesea folosit in tratamentul tahicardiei ventriculare idiopatice (fara o cauza care poate fi demonstrata) dar uneori se foloseste cu succes si pentru reducerea frecventei episoadelor de tahicardia ventriculara la pacientii cu cardiomiopatii si disfunctie severa de VS.

PROGNOSTICUL tahicardiei ventriculare depinde in primul rand de boala de baza, pe fondul careia apare tulburarea de ritm si din acest punct de vedere, factorul predictor numarul unu este disfunctie contractile a ventriculului stang.. Cu cat disfunctia de VS este mai mare cu atat prognosticul este mai rezervat. Pacientii cu tahicardii ventriculare idiopatice au un prognostic mai bun desi exista un risc mare de moarte subita, mai ales la cei cu antecedente familiale de moarte subita.

Profilaxie

PROFILAXIA recaderilor tahicardiei ventriculare se face prin administrarea cronica de medicamente antiaritmice, iar locul de frunte il ocupa amiodarona. Preventia cea mai eficienta a mortii subite se realizeaza prin implantarea de defibrilator cardiac.

Masurile terapeutice adresate bolii de baza cum ar fi revascularizarea miocardica in cardiopatia ischemica, tratamentul corect al insuficientei cardiace, tratamentul diselectrolitemiilor reduc incidenta si frecventa tahicardiei ventriculare.

Recomandari Medicale

Medicul cardiolog si medicul interventionist cardiolog cu competenta in implant de device-uri cardiace (cardiostimulatoare/ defibrilatoare cardiace) si electrofiziologie sunt cei carora trebuie sa se adreseze pacientii.