Tetanosul este o infecţie bacteriană severă ce afectează sistemul muscular şi nervos. Potrivit Centers for Disease Control and Prevention, 10-20% dintre cazurile de tetanos sunt fatale. Un simplu vaccin poate preveni infecţia cu Clostridium tetani, bacteria care cauzează această afecţiune, dar trebuie ţinut cont că acesta trebuie repetat o dată la 10 ani pentru a asigura protecţia sistemului imunitar.
Perioada de incubaţie a bacteriei care cauzează tetanosul este de 3 până la 21 de zile, iar simptomele apar, de regulă, din a 14-a zi de la expunere.
Tetanosul afectează nervii care controlează musculatura, ceea ce poate duce la spasme musculare, amorţeală la nivelul abdomenului, pieptului, spatelui, gâtului şi maxilarului inferior, ceea ce poate îngreuna procesul de înghiţire a alimentelor.
Alte simptome comune ale tetanosului sunt:
Cauza tetanosului este infecţia cu bacteria Clostridium tetani. Sporii acestei bacterii se găsesc în special în praf, noroi sau fecalele animalelor şi sunt foarte rezistenţi, inclusiv la temperaturi înalte.
O persoană se poate infecta prin pătrunderea acestor spori în fluxul sanguin prin intermediul unei tăieturi sau răni. Ulterior, sporii se răspândesc la nivelul sistemului nervos central şi produc o toxină numită tetanospasmină, care blochează semnalele electrice nervoase de la măduva osoasă către sistemul muscular, ceea ce duce la apariţia simptomelor mai sus menţionate.
Tetanosul este adesea asociat unor evenimente precum: accidente de maşină, arsuri, tatuaje, consumul de droguri intravenos, călcatul pe un cui ruginit, răni contaminate cu praf, noroi, fecale sau salivă, muşcături de animale, infecţii dentare, înţepături de insecte etc.
Trebuie menţionat că tetanosul nu este o boală contagioasă. Această afecţiune este mai frecventă în comunităţile aglomerate, cu climat cald.
Tetanosul se diagnostichează pe baza simptomelor pacientului, a examinării clinice realizate de medic, precum şi a analizelor de laborator (acestea au şi scopul de a exclude alte afecţiuni ce se pot manifesta similar, precum meningita sau rabia). De asemenea, medicul va lua în calcul dacă pacientul a fost vaccinat sau nu împotriva tetanosului.
Tratamentul tetanosului depinde de severitatea simptomelor şi include, de regulă:
În unele cazuri poate fi necesară debridarea, adică înlăturarea ţesuturilor moarte sau infectate.
În cazul în care pacientul are dificultăţi de respiraţie sau la înghiţire, poate fi indicată purtarea unui tub special care să asigure circulaţia aerului la şi dinspre plămâni.
În lipsa unui tratament, tetanosul poate fi fatal, în special în rândul copiilor mici sau al adulţilor vârstnici.
Vaccinarea este singura modalitate eficientă de prevenire a tetanosului, dar numai dacă se respectă schema de vaccinare. Aşadar, este necesară repetarea vaccinării antitetanos o dată la 10 ani. La nou-născuţi, vaccinul antitetanos se administrează în primul an de viaţă, odată cu vaccinul anti-pertussis şi anti-difterie, într-o singură doză. Cu toate acestea, vaccinul nu asigură imunitate pe viaţă, ci trebuie repetat o dată la 10 ani.
Autor: Paula Rotaru
Surse: healthline.com, ecdc.europa.eu
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.