Tratamentul cu antibiotice la femeia gravida

Multe medicamente se pot administra in timpul sarcinii dar numai la indicatia medicului. Si antibioticele necesita indicatia medicului deoarece doar in numar mic se pot utiliza pe peroada sarcinii: unele pot traversa bariera placentara si pot avea efecte nocive asupra fatului, altele pot fi agresive asupra gravidei, prin modificarile fiziologice asupra organismului gravidei.

Unele antibiotice sunt sigure si pot fi luate pe tot parcursul sarcinii in timp ce altele sunt de evitat in unele perioade de graviditate. Unele antibiotice prezinta un risc sporit pentru dezvoltarea copilului. Nu in ultimul rand exista si acea categorie de antibiotice ce se situeaza la mijloc intre cele sigure si cele nocive. Exista si o clasificare a antibioticelor in functie de risc, impartita pe patru grupe.

– In prima grupa se situeaza medicamentele recunoscute drept sigure in timpul sarcinii.

– A doua grupa cuprinde medicamentele „relativ sigure” – experimentele pe animale nu au relevat efecte nocive, iar studiile pe oameni nu sunt inca complete

– A treia grupa – desi studiile nu sunt complete, s-a demonstrat ca pot fi nocive pentru fat. In cazuri de urgenta pot fi folosite (izoniazida, rifampicina, pirazinamida, gentamicina, cloramfenicol etc.).

– A patra grupa cuprinde medicamentele care sunt sigur toxice sau teratogene pentru fat. Acestea includ tetraciclina.

Trebuie pusa in balanta folosirea antibioticului stiind ca netratarea unei afectiuni medicale poate fi mult mai periculoasa pentru copil decat tratamentul in sine si ca siguranta in administrare nu depinde numai de caracteristicile chimice pe care le are, ci si de alti factori precum doza administrata (modificarile fiziologice ale organismului gravidei duc la concentratii serice a antibioticelor mai mici in timpul sarcinii impunandu-se cresterea dozelor), perioada tratamentului sau gradul de avansare in sarcina.

Din clasa antibioticelor si antimicrobienelor vom enumera in continuare cateva mai uzuale si efectele lor asupra sarcinii si fatului.

Aminoglicozidele

Din aceasta grupa fac parte gentamicina, kanamicina, streptomicina, neomicina, amikacina. Toate aminoglicozidele sunt ototoxice si nefrotoxice; trebuie evitate pe tot parcursul sarcinii.

Streptomicina, kanamicina fac parte din medicamentele ototoxice (afecteaza auzul si echilibrul) distrugand labirintul fetal (urechea interna), riscul fiind cert demonstrat motiv pentru care ele sunt absolut contraindicate.

Pentru gentamicina, tobramicina si amikacina acest risc nu a fost demonstrat si pot fi folositi in tratarea infectiilor cu bacili gram negativi rezistenti ce pun in pericol viata.

Cloramfenicolul, chiar si cand e administrat la mama in doze mari, nu afecteaza fatul; totusi nou nascutii nu il pot metaboliza adecvat, rezultatul fiind colapsul circulator (sindromul copilului cenusiu). Cloramfenicolul, desi are un spectru larg de activitate, trebuie rezervat infectiilor severe cand alte antibiotice nu sunt la fel de eficente sau sunt mai toxice, deoarece poate provoca rar anemie aplastica prin depresie medulara (adica maduva osoasa nu mai produce hematii).

Penicilinele

Din grupa lor fac parte: penicilina G, V, Ospen, moldamin, oxacilina, precum si penicilinele cu spectru larg – ampicilina, amoxicilina, augmentin, amoxiclav, Ospamox ,carbenicilinele (carbenicilina si ticarcilina) si ureidopenicilinele (azlocilina, mezlocilina, piperacilina).

Penicilinele par sa fie sigure, singurul lor inconvenient ramane riscul alergic. Pot fi utile in infectiile cu streptococice, pneumococice, gonogocice, cu bacterii anaerobe, lues, listeria,stafilococice, bacili cu gram negativi.

Sulfamidele

La animale, sulfamidele au efect teratogen cert, in timp ce la om nu a fost demonstrat si din aceasta cauza acestea sunt contraindicate in primul trimestru de sarcina. Ele pot deplasa bilirubina de pe locurile de legare – daca sunt administrate inaintea saptamanii 34 de sarcina.

Placenta excreta eficient bilirubina, altfel in apropierea nasterii nou nascutul poate dezvolta icter. O exceptie o reprezinta sulfasalazina (al carei metabolit fetal are o slaba activitate de inlocuire a bilirubinei, avand un risc minim pentru fat).

O combinatie de sulfamida+antibiotic o reprezinta Biseptolul, care mai are si alte denumiri comerciale ca Bactrim. Sub nici o forma sulfamidele nu se vor administra gravidelor aproape de termen si nou-nascutilor.

Trimetoprimul asociat sau nu cu o sulfamida trebuie evitat pe tot parcursul sarcinii, dar unii considera ca poate fi recomandat numai in al doilea trimestru de sarcina (este foarte eficient in infectiile cu listeria si in unele infectii urinare).

Cefalosporinele

Din aceasta categorie fac parte: cefalosporinele de generatia I (Cefazolina Cefalexina), cele de generatia II (Cefamandola, cefoxidina, cefuroxima),  de generatia III (ceftazidina, ceftriaxona, cefotaxima).

Sunt des administrate in sarcina, dar studiile la oameni nu au putut exclude posibilitatea unor afectari; ar trebui utilizate in sarcina numai daca sunt intr-adevar necesare.

Chinolonele si fluorochinolonele

Dintre acestea: Ciprofloxacin, Zanocin, Nolicin sunt utilizate in general in tratamentul infectiilor urinare. Utilizarea chinolonelor in sarcina a fost pusa recent sub semnul intrebarii deoarece ciprofloxacinul si norfloxacinul au o mare afinitate pentru oase si cartilagii putand sa produca artropatii ireversibile la copiii expusi, deci in prezent sunt contraindicate la copii si femei gravide. Unii autori spun ca ar trebui evitate numai in primul trimestru si in ultima luna de sarcina.

Tetraciclinele

Antibiotice cu spectru larg, din grupa carora fac parte: tetraciclina, doxiciclina, oxitetraciclina, minociclina.

Tetraciclinele trec prin placenta si se concentreaza si depoziteaza in oasele si dintii fatului combinandu-se cu calciul; perioada de risc este de la mijlocul pana la sfirsitul sarcinii.

La copiii expusi la tetraciclina in utero, dintii pot fi galbeni si mai expusi la carii, putand aparea hipoplazia smaltului si o retardare in cresterea osoasa.

Tetraciclinele mai ales cele intravenoase pot induce la gravide o insuficienta hepatocelulare severa cu icter si encefalopatie hepatica. Prin urmare, tetraciclinele trebuie evitate la gravide si la copiii sub 8 ani. La sugari este posibil sindromul pseudotumor cerebral cu crestere a presiunii intracraniene si bombarea fontanelelor.

Metronidazolul

Metronidazolul traverseaza placenta si realiza concentratii mari in lichidul amniotic si interfera cu sinteza ADN-ului, motiv pentru care este contraindicat in primul trimestru de sarcina (cu exceptia administrarii intravaginale). Se recomada evitarea lui si in ultimul trimestru de sarcina.

Antituberculoasele

Izoniazida este hepatotoxica si neurotoxica (hepatotoxicitatea creste in cursul sarcinii ), dar poate fi administrata in timpul sarcinii pentru o tuberculoza activa dar asocit cu vitamina B6. Unii autori recomanda evitarea in primele trei luni.

Rifampicina este contraindicata in timpul sarcinii cu exceptia cazurilor amenintatoare de viata cand trebuie asociata in trimestrul trei al sarcinii cu vitamina K. Pirazinamida trebuie evitata pe tot parcursul sacinii.

Etambutolul poate fi folosit in sarcina.

In concluzie, antibioterapia la gravide trebuie sa tina seama de cei doi pacienti (mama si fat) precum si de modificarile fiziologice ale organismului gravidei, dar administrarea trebuie doar la indicatia medicului.