Tratamentul ulcerului venos/varicos: ce sunt ulcerele venoase, cum se manifestă, care sunt cauzele, cum se tratează

Ce este ulcerul venos/varicos

Ulcerele venoase, numite şi ulcere de stază venoasă sau ulcere varicoase, sunt răni deschise survenite de regulă la nivelul picioarelor, în special la nivelul gambei, ca urmare a circulaţiei sangvine deficitare. Vârsta înaintată, obezitatea, sexul (femeile au un risc mult mai crescut) tromboza venoasă, flebita şi accidentele survenite la nivelul picioarelor se numără printre principalii factori de risc implicaţi în apariţia acestei afecţiuni.

În lipsa unui tratament adecvat, ulcerul venos poate duce la complicaţii severe, precum celulită, osteomielită sau chiar cangrenarea ţesutului, fiind necesară amputarea membrului afectat.

Tratamentul ulcerului venos depinde de mai mulţi factori – de dimensiunea şi severitatea rănilor – şi poate include purtarea unor ciorapi medicinali compresiei, administrarea anumitor medicamente sau chiar intervenţie chirurgicală.

Ulcerul venos/varicos: simptome

Ulcerul venos se manifestă iniţial prin durere puternică la nivelul picioarelor şi senzaţie de greutate în membrele inferioare. Ulterior apar şi alte manifestări, precum:

• Umflarea picioarelor
• Senzaţie intensă de mâncărime sau de înţepătură la nivelul picioarelor
• Apariţia unor erupţii de culoare roşie pe piele sau a varicelor
• Vene vizibile la nivelul gleznei
• Piele îngroşată pe picioare, cu pete de culoare roşu închis, mov sau chiar maro
• Apariţia unor ulceraţii uşor lucioase, fierbinţi la atingere, de formă neregulată, acoperite de un ţesut gălbui, care pot supura

Ulcerul venos/varicos: cauze

De regulă, ulcerele venoase apar la nivelul gleznei sau gambei şi sunt o consecinţă a circulaţiei defectuoase a sângelui, ce poate fi la rândul ei cauzată de existenţa varicelor sau a insuficienţei venoase cronice.

Alte posibile cauze ale ulcerelor venoase şi potenţiali factori de risc sunt: flebita, tromboza venoasă, obezitatea, leziunile la nivelul picioarelor, vârsta înaintată şi sexul (femeile peste 60 de ani sunt mai predispuse la apariţia acestei afecţiuni).

Ulcerul venos/varicos: diagnostic

Diagnosticul de ulcer venos se bazează, în principal  pe simptomele pacientului şi examinarea clinică, dar uneori pot fi necesare analize şi investigaţii suplimentare, precum măsurarea presiunii arteriale deasupra gleznei şi calcularea indicelui gleznă-braţ, scanarea cu termograful şi ultrasonografia sau biopsie din zona ulcerată (în unele cazuri, ulcerele varicoase pot determina apariţia unor formaţiuni maligne).

Ulcerul venos/varicos: tratament

Scopul tratamentului ulcerului venos este de a reduce edemul, de a ameliora celelalte simptome şi de a grăbi vindecarea pielii, precum şi de a preveni apariţia altor ulcere.

De regulă, tratamentul ulcerului venos implică debridarea (curăţarea) rănii şi aplicarea unui material special peste rană, urmate de terapia compresivă, care presupune purtarea unor bandaje, ciorapi compresivi sau feşe. Acestea au rolul de a comprima picioarele şi de a încuraja sângele să circule în sus, în direcţia inimii.

De asemenea, pot fi indicate diverse pansamente hidroactive care absorb secreţiile în exces şi stimulează regenerarea ţesuturilor, precum şi creme sau unguente care reduc inflamaţia şi senzaţia de mâncărime. Pentru vindecarea mai rapidă a rănilor pot fi recomandate şi anumite medicamente, precum cele vasoprotectoare, care fluidizează sângele şi înlesnesc circulaţia sangvină, antiinflamatoarele (pentru ameliorarea durerilor) sau antibioticele (dacă rana este infectată).

Alte soluţii ce ar putea fi eficiente în cazul ulcerului venos sunt terapia cu lumină polarizată (care poate grăbi vindecare rănilor), terapia cu oxigen hiperbaric (are efecte antiinflamatoare şi antibacteriene) şi ridicarea membrelor pe un plan înalt (pentru a favoriza circulaţia sângelui).

În cazul în care toate măsurile enumerate mai sus nu dau rezultate, se poate recurge la intervenţia chirurgicală.

Ulcerul venos/varicos: prevenţie

Pentru a reduce riscul de apariţia a ulcerului venos, se recomandă evitarea fumatului, dieta sănătoasă, menţinerea unei greutăţi corporale în limitele normale, mişcarea zilnică, evitarea sedentarismului, ţinerea sub control a valorilor glicemiei şi tensiunii arteriale, evitarea alimentelor foarte sărate, purtarea de ciorapi medicinali compresivi şi ridicarea picioarelor deasupra nivelului inimii atunci când stai în pat.

Autor: Paula Rotaru

Surse: hopkinsmedicine.org, aafp.org, surgery.ucsf.edu