Tumorile măduvei spinării reprezintă formaţiuni benigne sau maligne, localizate în interiorul sau exteriorul măduvei spinării şi a meningelui, precum şi în interiorul canalului rahidian. În comparaţie cu tumorile cerebrale, tumorile măduvei spinării sunt mai rar întâlnite. Se estimează că la fiecare 4 cazuri de tumori cerebrale există un caz de tumoră a măduvei spinării. Statisticile arată că aproximativ 10.000 de americani sunt diagnosticaţi în fiecare an cu o tumoră a măduvei spinării.
Mai mult de jumătate din cazurile de tumori ale măduvei spinării sunt benigne – 55-65% dintre pacienţi sunt diagnosticaţi cu meningiom sau neurofibrom.
În funcţie de localizare, tumorile măduvei spinării se impart în două categorii:
De asemenea, tumorile măduvei spinării sunt clasificate în:
Tumorile măduvei spinării pot determina dureri de spate sau de gât, tulburări neurologice şi, în cazurile grave, chiar paralizie. Din acest motiv, simptomele nu trebuie ignorate, iar pacientul trebuie să se adreseze cât mai rapid medicului, pentru un diagnostic corect şi instituirea unui tratament.
Tumorile măduvei spinării pot determina apariţia a numeroase semne şi simptome, mai ales dacă acestea sunt mari şi pun presiune pe nervii spinali, vasele de sânge sau vertebre. Aceste simptome includ:
Cauza precisă a tumorilor primare ale măduvei spinării sunt momentan necunoscute. Unele tipuri de tumori ar putea fi însă cauzate de expunerea lşa substanţe cancerigene, susţin oamenii de ştiinţă. Limfoamele, de exemplu, apar în special în cazul persoanelor care au sistemul imunitar foarte slăbit, ca urmare a altor afecţiuni grave sau a unor tratamente cu chimioterapice.
De asemenea, şi moştenirea genetică poate juca un rol în apariţia unor astfel de tumori ale măduvei spinării. De exemplu, persoanele care moştenesc la naştere neurofibromatoza de tip 2 sunt mai expuse riscului de apariţie a unei tumori a măduvei spinării, din cauza funcţionării incorecte a unei gene care suprimă producţia unei proteine ce inhibă dezvoltarea celulelor canceroase.
O altă afecţiune ereditară, boala von Hippel-Lindau, este asociată cu un risc mai crescut de tumori benigne ale vaselor de sânge (hemangioblastoame) la nivelul creierului, retinei, rinichilor, glandelor suprarenale sau al măduvei spinării.
După evaluarea simptomelor şi măsurarea semnelor vitale, efectuarea anumitor nteste neurologice şi notarea istoricului medical şi familial al pacientului, dacă medicul suspectează existenţa unei tumori a măduvei spinării, va recomanda una sau mai multe investigaţii imagistice – radiografie a coloanei vertebrale, RMN cu substanţă de contrast, tomografie computerizată de coloană, electroneurografie. Pentru a stabili dacă o tumoare este malignă sau benignă, medicul va dispune efectuarea unei biopsii de ţesut, care poate indica şi stadiul de evoluţie a bolii. În funcţie de aceste rezultate, medicul va decide care este cea mai bună opţiune terapeutică.
Scopul tratamentului este acela de a elimina în întregime tumora, dar acest lucru poate fi deseori dificil, mai ales că există riscuri asociate intervenţiei chirurgicale, având în vedere că măduva spinării este „împânzită” cu nervi spinali foarte sensibili. Dacă aceştia sunt lezaţi în timpul intervenţiei, există riscul ca pacientul să rămână permanent paralizat.
Pentru cele mai bune rezultate, medicul trebuie să ia în considerare anumiţi factori, precum vârsta şi starea generală de sănătate a pacientului, timpul de tumoare, localizarea şi extinderea acesteia.
Dacă o tumoră este benignă, are dimensiuni reduse şi nu determină simptome, cel mai probabil medicul va prefera tratamentul expectativ, adică va ţine sub observaţie starea de sănătate a pacientului şi va recomanda repetarea CT sau IRM la un interval de 12 luni.
Intervenţia chicurgicală se impune în momentul în care o tumoră este mare, creează presiune pe zonele învecinate şi determină apariţia unor simptome care afectează calitatea vieţii pacientului. De asemenea, înainte de a lua această decizie, medicul îi va comunica pacientului riscurile şi beneficiile pe care le implică o intervenţie chirurgicală la nivelul măduvei spinării.
Noile tehnici de microchirurgie şi experienţa îndelungată a neurochirugilor sunt criterii de bază pe care pacientul trebuie să le ia în calcul.
În unele cazuri, intervenţia chirurgicală nu reuşeşte să elimine în totalitate tumora sau este prea riscantă, caz în care se poate recurge la radioterapie.
De asemenea, pentru tumorile măduvei spinării care se află într-un stadiu avansat sau care au metastazat se poate decide administrarea tratamentului chimioterapeutic.
Pentru ameliorarea simptomelor cauzate de radio- şi chimioterapie, medicul poate recomanda administrarea de corticosteroizi, care reduc inflamaţiile din organism. Totuşi, astfel de medicamente nu trebuie luate pe termen lung, deoarece pot cauza reacţii adverse, precum hipertensiune arterială, infecţii frecvente, slăbiciune musculară sau chiar diabet.
Aşadar, succesul tratamentului tumorilor măduvei osoase depinde în mare măsură de tipul de tumoră (malignă sau benignă), de gradul său de evoluţie, de localizare şi, cel mai important, de vârsta şi starea generală de sănătate a pacientului.
Autor: Paula Rotaru
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.