Tuse convulsiva – cauze, simptome, analize si tratament

Descriere generala

O tuse convulsiva, denumita popular tuse magareasca din cauza zgomotului particular, reprezinta o infectie acuta a cailor respiratorii produsa de bacteriile Bordetella, in special Bordetella pertusis.

Boala este extrem de contagioasa si era considerata o infectie a copilariei, dar in ultimul timp a inceput sa fie identificata si in randul adultilor. Caracteristica afectiunii este tusea severa paroxistica in accese prelungite ce apare dupa o scurta perioada de “raceala”.

Este o infectie intalnita mai frecvent la copii, cu rata crescuta de mortalitate la sugarii pana in 6 luni. De aceea vaccinarea contra tusei convulsive este obligatorie la noi in tara si se incepe la 2 luni cu rapel la 4, 6, 12 luni si 4 ani.

Mai rar este intalnita la adolescenti si adulti, fie din cauza lipsei vacinarii in timpul copilariei, fie din cauza scaderii in timp a protectiei vaccinale sau in situatii de epidemii extinse.

Adultii fac forme mai usoare de boala si reprezinta un rezervor de infectie transmisibila la copii. Epidemiile cu pertussis apar periodic la fiecare doi-cinci ani, iar vaccinarea nu impiedica aparitia epidemiilor, deoarece vaccinul controleaza boala dar nu si circulatia bacteriilor B. pertussis.

Tusea Convulsiva – Cauze, Factori de risc

Bacteriile Bordetella au 7 specii diferite: B. pertussis, B. parapertussis, B. bronchiseptica, B. avium, B. hinzii, B. holmesii, and B. trematum, primele doua reprezinta cauza majora de imbolnavire. Parapertussis produce forme mai usoare de boala. Alte specii cum ar fi B. bronchiseptica determina rar infectie respiratorie doar la persoanele cu imunosupresie.

– Epidemiile periodice
– Scaderea sau pierderea imunitatii post vaccinale din copilarie la adolescenti si adulti
– Nevaccinare in unele tari dezvoltate sau refuzul vaccinarii de catre comunitati religioase
– Personalul medical infectat, care transmite altor persoane datorita contagiozitatii
– Cresterea circulatiei B. pertussis din cauza calatoriilor in areale geografice diferite

Oamenii reprezinta singurul rezervor pentru B. pertussis. Aceasta bacterie este pretentioasa si supravietuieste doar cateva ore in secretiile respiratorii umane. Infectia se transmite in timpul tusei cand picaturi fine ce contin bacteria sunt proiectate in aer si inhalate de persoanele din jur. B. pertusis afecteaza intai nasofaringele (portiunea de deasupra gatului aflata in spatele nasului) si apoi disemineaza catre caile respiratorii inferioare (trahee si bronhii). Foarte rar poate avansa catre alveole (partea terminala a plamanilor) si determina pneumonie.

Tusea convulsive – Simptome, Evolutie

Perioada de incubatie a bolii este de cca 1-3 saptamani, pana la aparitia primelor simptome cand parcurge trei stadii cu urmatoarea succesiune: faza catarala, faza paroximala si faza de convalescenta.

– Faza catarala: este prima faza cu durata de 7-10 zile si seamana cu o infectie virala a cailor aeriene superioare (“raceala”): nas infundat si cu secretii, stranut, congestie oculara si lacrimare, durere de cap, febra mica si tuse usoara.

– Faza paroximala: dureaza cca 1- 6 saptamani, uneori chiar pana la 10 saptamani. Se caracterizeaza prin accese repetitive de tuse paroxistica rapida si asfixianta, urmata la final de un inspir prelungit si zgomotos care seamana cu ragetul de magar de aceea se numeste si tuse magareasca.

La copii mici poate fi inlocuita cu episoade de apnee (lipsa respiratiei) insotite de cianoza (invinetire). Tusea paroxistica apare mai frecvent noaptea si se repeta de cca 15-30 ori/ 24 ore. Atacurile de tuse cresc ca frecventa in primele 2 saptamani, raman stationare  2- 3 saptamani si scad gradual in 2 saptamani. Tusea paroxistica se insoteste de transpiratii, inrosirea fetei, varsatura si oboseala marcata. Sputa eliminata prin tuse poate fi limpede sau purulenta (galben-verzuie).

– Faza de convalescenta: tusea diminua si dispare in 2-3 saptamani. In acest interval o infectie respiratorie sau un iritant (ex fum de tigara) poate cauza tuse recurenta.

La adolescenti si adulti cu imunitate partiala (dobandita dupa infectii anterioare sau dupa vaccinare) faza catarala poate lipsi, iar faza paroximala este mai usoara si fara manifestarile tipice, doar cu tuse persistenta, prelungita cu durata 5-7 saptamani si adesea este confundata cu bronsita acuta. Mai frecvent apar transpiratiile si varsatura post- tuse.

Desi afectiunea este mai usoara comparativ cu copii, impactul este considerabil din cauza absentelor de la scoala la adolescenti si de la locul de munca la adulti, dar si din cauza noptilor pierdute (caracterul nocturn al tusei). Durata tusei este mai mare in randul fumatorilor si la cei cu istoric de astm bronsic.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Radiografia pulmonara: ingrosari peribronsice, infiltrate perihilare, edem interstitial sau atelectazie, rareori consolidari pulmonare care semnifica pneumonie bacteriana secundara.

Analize de sange: leucocitoza (cresterea numarului total de leucocite) cu limfocitoza apar la sfarsitul fazei catarale si inceputul fazei paroxistice. Leucocitoza este adesea absenta la adulti.

Cultura bacteriana: identifica Bordetella in secretii recoltate din nazofaringe. Analiza poate fi afectata de initierea tratamentui cu antibiotic, de vacinare anterioara si de momentul recoltarii (recoltare tardiva de la debutul bolii- rezultate negative). Cultura se lucreaza in laboratoare specializate si necesita insamantare imediata pe medii de cultura speciale (mediul Regan- Lowe cu agar) pentru rezultate cat mai bune.
Culturile sunt incubate timp de 7 zile si ulterior se efectueaza teste suplimentare pentru a diferentia intre pertussis si parapertussis.

Polymerase chain reaction (PCR)- reactia in lant a polimerazei: este o metoda mai noua care are un procent mult mai mare de rezultate pozitive decat cultura.

Teste serologice: identifica anticorpi anti Bordetella pertussis la 1-2 saptamani dupa aparitia simptomelor, dar nu se efectueaza in mod uzual in practica curenta

Diagnosticul de tuse convulsiva

Diagnostic pozitiv: se bazeaza pe simptomele si investigatiile amintite mai sus. Trebuie suspectata de tuse convulsiva orice persoana care tuseste de cel putin doua saptamani fara alta cauza cunoscuta si la care tusea este paroxistica, cu zgomot in inspir si varsatura dupa tuse.

Diagnostic diferential: Infectii virale care determina raceala sau gripa: rhinovirus, coronavirus, adenovirus, virus sincitial respirator, virusurile gripale si paragripale
Infectii cu bacterii “atipice”: cu chlamydii, mycoplasme.
Boli neinfectioase: astm, aspiratie de corp strain, secretii nazale posterioare, reflux gastro-esofagian, tumori bronho-pulmonare

Tuse convulsiva: tratament

Tratamentul se efectueaza cu antibiotic pentru ameliorarea simptomelor bolii si limitarea raspandirii infectiei persoanelor din jur. In cazul copiilor, tratamentul se efectueaza in spital sub supraveghere medicala din cauza complicatiilor grave, iar la adulti se efectueaza la domiciliu.

Antibioticul se administreaza cat mai repede, in faza catarala si la debutul fazei paroxistice, cand exista contagiozitate maxima., fara a amana pana la sosirea rezultatelor de laborator. Unii bolnavi se pot recupera si in lipsa tratamentului, dar raman contagiosi pentru cel putin o luna.

Antibioticele folosite fac parte din categoria macrolide, ketolide, fluorochinolone, sulfamide, doxiciclina. Beta-lactaminele si cefalosporinele nu sunt eficiente in infectia cu Bordetella. Din clasa macrolidelor se folosea eritromicina 14 zile, dar din cauza reactiilor secundare gastro-intestinale si cardiace, in prezent se prefera azitromicina si claritromicina 7 zile cu toleranta mult mai buna. Dintre ketolidele se utilizeaza telitromicina sub rezerva hepatotoxicitatii.

Ca fluorochinolone se folosesc ciprofoxacina, moxifloxacina sau levofloxacina cel putin 7 zile. In caz de intoleranta la macrolide, se poate recurge la trimetoprim-sulfametoxazol 14 zile, dar este contraindicat la femei gravide sau care alapteaza pentru ca deteremina icter la fat si sugar.

Intrucat simptomul dominant si cel mai agresiv al bolii il constituie tusea, se intervine terapeutic pentru amelioarea acesteia: glucocorticoizi sistemici sau inhalatori, salbutamol inhalator, antihistaminice, antitusive de tip dextrometorfan sau codeina fosfat.

Tuse convulsiva – Evolutie, Complicatii

Cele mai serioase complicatii apar la copiii mai mici de 6 luni si cel mai adesea apar in faza paroxistica: pneumonie, hiperreactivitate bronsica, fracturi costale, hernie inghinala, sincopa, pneumotorax sau pneumomediastin, hematom subdural, encefalopatie, convulsii, pierderea auzului, scadere in greutate, hipertensiune pulmonara si decesul.

La adulti complicatiile pentru tuse convulsiva sunt rare: fractura de coaste (in special la cei cu osteoporoza), hernie, incontinenta urinara, dureri in piept la cei cu angina pectorala si foarte rar disectie de artere carotide, pneumonie si deces.

Cand trebuie sa mergi urgent la medic

Pentru ca tusea convulsivă se poate raspandi foarte usor, e important sa suni medicul de familie inainte de a merge la consult. Insa, mergi urgent la medic daca: cel mic are varsta mai mica de 6 luni si are simptome de tuse convulsiva, tu sau copilul tau are o tuse care se inrautateste, ai intrat in contact cu o persoana care are tuse convulsiva si esti insarcinata, tu sau copilul tau ati intrat in contact cu o persoana care are tuse convulsiva si aveti sistemul imunitar afectat,

Prevenirea tusei convulsive

Profilaxia prin vaccinare: modul cel mai mult eficient de a preveni tusea convulsiva. Aproape in intreaga lume, vaccinul antipertussis se administreaza concomitent cu vaccinul antidifteric si antitetanic (DTP). Deoarece rata mortalitatii este foarte mare la copii sub varsta de 1 an, vaccinul se administreaza de la varsta de 2 luni, cu rapel la 4-6-12 luni si la 4 ani (in total 5 doze). In prezent in unele tari se administreaza o doza de vaccin si la adolescenti si adulti- booster vaccin.

Profilaxia antimicrobiana: tratament antibiotic pentru persoanele care au venit in contact apropiat cu persoana bolnava, indiferent de varsta sau statusul de imunizare al contactilor.

Alte metode de profilaxie: spalarea frecventa a mainilor, purtarea de masca faciala, evitarea de a tusi neprotejat (se acopera gura), izolarea persoanelor bolnave in spital sau la domiciliu pe perioada tratamentului intrucat abia dupa 5 zile de tratament nu vor mai fi contagioase.

Recomandari Medicale

Persoanele care prezinta tuse in accese de durata lunga trebuie sa se adreseze medicului de familie, medicului specialist de medicina interna, boli infectioase sau pneumologie.

Articol revizuit in 2022.

www.nhs.uk