Tusea Convulsiva la copii

Descriere generala

Tusea convulsiva sau tusea magareasca este unul dintre cele mai grave tipuri de tuse la copil. Este o boala infecto-contagioasa frecvent intalnita in copilarie si care la varste mici creste riscul de pneumonie si alte complicatii severe.

Tusea convulsiva – Cauze si Factori de risc

Cauze: Este determinata de Bordetella pertussis ce se localizeaza la nivelul cailor respiratorii, se multiplica in numar mare si produce leziuni la nivelul mucoasei locale. Aceste leziuni determina tusea paroxistica, favorizand expulzia si transmiterea infectiei.

Factori de risc: Sugarii si copii mici nevaccinati sunt categoriile cele mai expuse si susceptibile la boala.

Cai de transmitere: Adolescenti si adultii reprezinta sursa importanta de transmitere a agentului patogen, care se poate face pe cale directa (respiratorie) sau indirecta prin contactul cu secretii sau obiecte recent contaminate. Infectia nu are sezonalitate dar este mai frecenta vara si toamna. Contagiozitatea bolii este foarte crescuta in familii (80-90%). Bolnavii sunt contagiosi aproximativ 3-4 saptamani.

Mecanisme etiopatogenice si date epidemiologice: Este o boala specific umana, intalnita in toata lumea. Imunitatea prin boala nu este permanenta. In anii 2011 si 2012 s-au raportat 86, respectiv 83 de cazuri in Romania, incidenta fiind in crestere fata de anii 2010 (cand au fost 21 de cazuri) si  2009 (10 cazuri).

Tusea Convulsiva – Simptome, Evolutie

Incubatia bolii este intre 4 si 21 de zile.

Simptomele de debut sunt nespecifice, cu rinoree, congestie nazala, stranut, ochi rosii si lacrimosi, febra usoara, stare letargica si tuse uscata, care corespund primei etape a bolii = catarala.

Apoi tusea devine severa, simptomele se agraveaza, mucusul se acumuleaza in interiorul cailor respiratorii si determina episoade de tuse chinuitoare, incontrolabila.

Apar accese numeroase si rapide de tuse paroxistica si finalul accesului de tuse este urmat de efort inspirator si zgomot suierator, ascutit. Aceasta este a doua etapa = paroxistica. Se poate insoti de cianoza si voma.

Sugarii si copiii mici au stare generala intens influentata, cu accese de tuse insotita de criza de apnee si cianoza, chiar si convulsii. Intre atacuri starea generala e buna, fara semne de boala. Paroxismele apar mai frecvent noaptea, si pot ajunge pana la 20-40 atacuri in 24 ore. In aceasta etapa, accesele de tuse cresc ca frecventa in primele 2 saptamani, stagneaza pentru 2-3 saptamani si apoi se raresc treptat.

Etapa paroxistica poate dura 1-6 saptamani si poate persista pana la 10 saptamani. Sugarii sub 6 luni sunt mai predispusi la complicatii deoarece nu pot sustine efortul de tuse.

In cea de-a treia etapa – convalescenta – recuperarea este treptata, tusea se diminueza si dispare in 2-3 saptamani. Paroxismele pot sa reapara la mai multe luni de la debutul bolii in cazul infectiilor respiratorii ulterioare.

Adolescentii, adultii si copiii partial protejati prin vaccinare se pot infecta cu Bordetella pertussis, dar boala este mai usoara decat la sugarii si copiii mici. La aceste persoane episoadele de boala pot fi asimptomatice sau sub forma de tuse usoara nespecifica ce nu dureaza mai mult de 7 zile. Persoanele in varsta, chiar daca nu dezvolta forme usoare, pot transmite agentul patogen persoanelor receptive neimunizate.

Investigatii de laborator

Hemoleucograma este modificata cu prezenta leucocitozei, uneori la valori alarmante si limfocitoza absoluta.

Probele inflamatorii sunt si ele modificate. Izolarea agentului patogen din culturi de sputa, din exudat faringian sau nazal este dificila. Se poate face si imunoflorescenta directa pentru recunoasterea antigenelor bacteriene, pe frotiul de sputa.

Diagnosticul de tuse convulsiva

Diagnosticul clinic se sustine pe: date anamnestice (absenta vaccinarii  la copiii care au depasit varsta respectiva), date epidemiologice (contact cu adulti/adolescenti/copiii care tusesc persistent si caracteristic), date clinice (cu accese de tuse paroxistica+varsaturi cu durata > 2 saptamani, pe fondul unei lipse de afectare a starii generale, care nu se amelioreaza cu simptomatice sau pe fondul unor complicatii grave).

Conduita terapeutica (tratament)

Difera in functie de formele bolii. In formele usoare este suficienta izolarea la domiciliu aproximativ 10 zile si administrarea de antibiotice (macrolide) si tratament simptomatic (antitermice, antitusive sau mucolitice).

In formele severe, la nou-nascuti, sugarii <3 luni, batrani sau in cazurile de complicatii este necesara spitalizarea (cu monitorizarea atenta a acceselor de tuse si a intensitatii acestora, oxigenoterapie, nutritie parenterala, corticoterapie si chiar administrarea de imunoglobuline).

Izolarea bolnavului, la domiciliu sau in spital, este obligatorie pentru preintampinarea contactelor cu persoanele receptive. Se face dezinfectie continua si aerisiri frecvente.

Prevenirea tusei convulsive

Profilaxia specifica consta in vaccinare incapand cu varstele de 2 luni, 4, 6 luni, 1 an si apoi rapel la 4-6 ani.

Copiii de 7-10 ani ce nu au finalizat schema primara vor primi o doza de DT (diftero-tetano).

Trebuiesc vaccinati toti sugarii, inclusiv cei HIV pozitivi, carora a 4-a doza li se administreaza intre 1 si 2 ani. Vaccinul se amana doar la persoanele cu boli acute febrile.

Tusea Convulsiva – Evolutii, complicatii.

Cea mai frecventa complicatie este pneumonia bacteriana care impreuna cu insuficienta respiratorie secundara poate duce frecvent la deces.

Alte complicatii infectioase sunt bronhopneumonia, atelectazia, bronsiectazie, emfizem subcutanat, encefalite, hemoragii pulmonare.

Complicatiile secundare hipoxiei sunt cele neurologice: convulsii, encefalopatiemielite, nevrite, ataxie, afazie, surditate, cecitate mai frecvente la sugari.

Complicatiile datorate efortului de presiune din timpul paroxismelor sunt pneumotorax, epistaxis, hematom subdural, hernie ombilicala, prolaps rectal.

Alte complicatii: hemoragii subconjunctivale, malnutritia si scaderea in greutate.

Recomandari Medicale

Este important ca parintii sa se prezinte cu copiii la  medicul de familie sau cel pediatru.
Medicatie  – antitermice (daca e cazul), antitusive, antibiotice macrolide si corticoterapie.