Urticaria la presiune: cauze, simptome, tratament

Ce este urticaria la presiune

Urticaria la presiune este o formă de urticarie cronică ce se manifestă prin apariţia unor urzicături dureroase pe piele declanşate de un stimul presor – precum hainele strâmte, statul în picioare, mersul, aşezarea pe o suprafaţă dură etc. – şi care persistă pe o durată ce poate varia de la 8 la 72 de ore.

Temperaturile crescute, frigul, aspirina şi menstruaţia sunt factori care pot agrava manifestările urticariei la presiune.

Aceste leziuni apar, de regulă, la 4-6 ore de la aplicarea presiunii pe piele (urticarie la presiune tardivă) şi cele mai afectate zone sunt trunchiul, picioarele, mâinile, fesele, tălpile şi faţa. Debutul simptomelor are loc, de obicei între vârstele de 20 şi 30 de ani şi pot persista un timp îndelungat, uneori chiar 10 ani.

Deşi cauza urticariei la presiune nu este complet cunoscută, este posibil ca afecţiunea să aibă la bază o disfuncţionalitate a histaminei, a mastocitelor sau a eozinofilelor, aşa cum reiese din biopsiile cutanate realizate la pacienţii cu această problemă.

Urticaria la presiune: simptome

Simptomele urticariei la presiune cuprind urzicături care afectează diverse zone ale corpului (mâini, picioare, talie, spate, fese, faţă etc.) şi care apar la câteva minute sau la câteva ore după stimulul presional, acestea persistând de la câteva ore până la câteva zile. Acestea pot fi însoţite de:

• Durere
• Senzaţie de arsură
• Mâncărime intensă
• Febră sau/şi frisoane
• Oboseală
• Durere de cap (în special la nivelul cefei)
• Dureri articulare
• Stare generală de rău
• Sensibilitate la frig

Urticaria la presiune: cauze

În peste 95% din cazuri, patogeneza urticariei cronice şi, implicit, a urticariei la presiune este necunoscută, dar noi studii arată că aceste probleme dermatologice ar putea fi determinate de o afecţiune autoimună.

Se consideră că mastocitele ar putea juca un rol important în apariţia urticariei, deoarece aceste celule secretă substanţe chimice, inclusiv histamină, care pot provoca apariţia urzicăturilor pe piele, iar tratamentele antihistaminice în zonele afectate pot ameliora leziunile. Însă există şi alţi mediatori ce pot fi implicaţi în apariţia acestor reacţii, cum ar fi eozinofilele, interleukina 6 sau factorul cationic eozinofilic.

Alte afecţiuni ce pot cauza declanşarea unei reacţii alergice sunt vitiligo, bolile de tiroidă, sinuzita, bolile hepatice. Anumite medicamente, alimente sau înţepăturile de insecte pot cauza, de asemenea, o reacţie alergică ce se poate manifesta prin apariţia urzicăturilor pe piele.

Cât priveşte stimulii presionali care declanşează urticaria la presiune, aceştia cuprind: purtatul de haine strâmte (pantaloni, bluze, sutiene, căciuni), accesorii care pun presiune pe piele (brăţări, ceasuri, coliere), statul în picioare un timp îndelungat, mersul pe distanţe lungi, aşezatul pe o suprafaţă dură. Ocazional, simptomele urticariei la presiune pot fi agravate de menstruaţie, căldură sau frig, aspirină, endoscopie, actul sexual, folosirea tampoanelor etc.

Urticaria la presiune: diagnostic

Există mai multe metode care pot stabili diagnosticul de urticarie la presiune. În primul rând, medicul va examina leziunile apărute pe piele şi va adresa câteva întrebări pacientului în ceea ce priveşte eventualele alergii, evenimentele care ar fi putut declanşa simptomele şi durata acestora.

Ulterior, medicul poate solicita efectuarea unor teste de sânge pentru identificarea anumitor markeri, dar şi pentru excluderea altor afecţiuni ce se pot manifesta similar (angioedemul, dermografismul). Aceste teste de sânge vizează numărul eozinofilelor, rata de sedimentare a eritrocitelor, proteina C reactivă, profilul hormonal tiroidian, autoanticorpii anti-imunoglobulina E sau anticorpii pentru Helicobacter pylori.

De asemenea, medicul poate preleva o mostră de ţesut afectat (biopsie cutanată) pentru a verifica dacă există infiltrate cu eozinofile şi limfocite, dar fără modificări vasculare.

Standardul de aur în diagnosticarea urticariei la presiune este însă testul Barlow de provocare la presiune. Acesta constă în aplicarea presiunii pe o anumită zonă sensibilă a corpului, pentru o anumită durată.

Urticaria la presiune: tratament

Tratamentul urticariei la presiune presupune, în primul rând, evitarea hainelor strâmte şi a altor stimuli presionali care pot declanşa simptomele. Totuşi, aceste măsuri nu pot fi întotdeauna respectate sau nu sunt suficiente pentru a evita apariţia urzicăturilor.

În astfel de cazuri, administrarea de antihistamine, corticosteroizi şi antiinflamatoare nonsteroidiene poate ajuta la reducerea severităţii simptomelor, dar nu oferă rezultate foarte satisfăcătoare pe termen lung şi există riscul apariţiei unor reacţii adverse.

Alte medicamente care ar putea fi folosite în tratamentul urticariei la presiune sunt colchinina, dapsona, sulfanazina, montelukastul, ciclosporina, imunoglobulinele intravenoase şi omalizumabul.

Autor: Paula Rotaru

Surse: sciencedirect.com, aocd.org, rarediseases.org, dermnetnz.org