Urticaria se caracterizeaza prin aparitia de papule (blande) eritematoase si pruriginoase la nivelul pielii care se albesc la apasare, indicand prezenta vaselor de sange superficiale dilatate si a edemului.
Angioedemul reprezinta aceeasi boala ca urticaria, mecanismul de producere fiind acelasi, dar modificarile se produc in straturile mai profunde ale pielii (dermul profund si tesutul subcutanat), astfel incat principala modificare a zonei afectate este edemul fara modificarea aspectului pielii (nu se inroseste). Din aceeasi cauza, pruritul este foarte mult diminuat sau lipseste, de cele mai multe ori angioedemul fiind insotit de durere sau senzatie de arsura.
Urticaria poate afecta orice zona a corpului, pe cand angioedemul apare la nivelul extremitatilor (fata, limba, faringe, laringe, maini, picioare, ) si organelor genitale externe. Spre deosebire de alte tipuri de edeme, angioedemul este tranzitor si distribuit asimetric.
De cele mai multe ori urticaria si angioedemul apar simultan, dar pot sa apara si izolat, in special anumite forme de angioedem caracteristic fara urticarie (ex. angioedemul ereditar, angioedemul declansat de unele medicamente antihipertensive).
Urticaria acuta este o afectiune comuna care poate afecta pana la 20% din populatie la un moment dat in viata, fiind de cele mai multe ori autolimitata si poate fi declansata de anumite medicamente, alimente sau alte alergii, precum si de infectii. Cand este prezenta de mai mult de 6 saptamani, urticaria este denumita in mod arbitrar cronica. Urticaria cronica si/sau angioedemul recurent apar la aproximativ 0,5% din populatie, 45% din cazuri fiind de cauza autoimuna.
Mecanismele prin care apar urticaria si angioedemul presupun eliberarea diversilor mediatori chimici vasoactivi ce rezulta din activarea anumitor celule ale sistemului imun (bazofile/mastocite ) sau cai enzimatice. Astfel, unul dintre cei mai importanti mediatori ce apar in circulatia sanguina este histamina, dar sunt si alte substante precum substanta P, prostaglandina D2, leucotrienele C si D, sistemul complementului sau factori ai sistemului fibrinoliza – coagulare.
Acestia determina dilatarea vaselor de sange din piele (eritem=roseata), cresterea permeabilitatii vasculare (edem), afectarea neuronilor la nivel local cu extinderea leziunilor, in special a eritemului si atragerea altor celule ale sistemului imun.
Pentru ca aceasta activare de celule si sisteme enzimatice sa se produca este necesar un eveniment declansator, de exemplu legarea unui antigen introdus in organism (aliment sau medicament la care pacientul este alergic) de anticorpii specifici de tip IgE care se afla pe suprafata bazofilelor/mastocitelor, efectul direct al unor substante chimice (unele medicamente sau substante de contrast radiologice cu osmolaritate mare) de rupere a membranei mastocitelor, activarea sistemului complementului de catre o infectie sau expunerea la anumiti factori fizici (ex.temperatura crescuta sau scazuta, presiune, vibratii, raze ultraviolete).
Factorii de risc nu sunt universali si depind de tipul de urticarie despre care vorbim.
Diagnosticul de urticarie si angioedem este unul clinic si se face pe baza observarii directe a leziunilor tipice: papule eritematoase, pruriginoase care palesc la apasare si au caracter fugace (in general nu persista mai mult de 24 ore), respectiv edem asimetric, alb, la nivelul extremitatilor insotit de usor prurit/senzatie de arsura/durere, ce se poate remite spontan sau cu tratament in 1-3 zile.
In evaluarea pacientului cu urticarie si/sau angioedem medicul caruia acesta i se adreseaza trebuie sa aiba in vedere o multitudine de cauze majore pe care le poate identifica in buna masura chiar din momentul anamnezei prin aflarea istoricului detaliat al debutului si evolutiei reactiei, simptome asociate care pot fi expresia afectarii altor organe, posibili factori declansatori, antecedente medicale personale si familiale, afectiuni concomitente cunoscute.
Ulterior, in functie de datele obtinute din anamneza si examenul fizic al pacientului, medicul stabileste investigatiile necesare pentru a identifica sau a confirma cauza urticariei.
Astfel, printre posibilele cauze, care uneori definesc tipuri particulare de urticarie, putem enumera:
Prima masura terapeutica este evitarea expunerii la alergenul/ factorul declansator atunci cand se reuseste identificarea acestuia. In acest caz fericit evitarea expunerii este si singura masura necesara pentru ca episoadele sa nu se mai repete.
Pentru remisiunea episodului acut se administreaza antihistaminice (loratadina, cetirizine, fexofenadine etc.), eventual si corticosteroizi sistemici oral sau injectabil (prednisone, metilprednisolon, dexametazona / hemisuccinat de hidrocortizon, etc.) in doza si combinatia corespunzatoare fiecarui caz in parte.
In cazul urticariei cronice idiopatice tratamentul antihistaminic se administreaza timp indelungat pentru a controla simptomele, administrarea de corticosteroizi facandu-se intermitent, pe perioada scurta de timp (cateva zile), daca apar agravari ale urticariei sau angioedem.
Exista si forme foarte severe la care administrarea de corticoizi trebuie facuta continuu in doza minima necesara, eventual o data la 2 zile, sau se administreaza medicamente de tipul imunosupresoarelor (metotrexat sau ciclosporina).
Evolutia si prognosticul sunt variabile in functie de forma clinica, factorul declansator si severitatea episoadelor, de la forme usoare, care se remit spontan, fara tratament, pana la forme cronice care afecteaza calitatea vietii sau episoade severe cu risc de deces prin asfixie, spre exemplu in angioedemil indus medicamentos sau ereditar.
Profilaxie
Daca s-a reusit identificarea factorului declansator acesta va fi evitat cu strictete, fie ca este vorba de anumite alimente, medicamente sau factori fizici. Alimentele cu continut ridicat de histamina trebuie evitate, cu atat mai mult daca exista deficit de diaminoxidaza dovedit.
Este recomandabil ca pacientii care sufera un episod de urticarie si/sau angioedem sa de adreseze medicului, chiar daca episodul respectiv nu pare ingrijorator.
Este posibil ca episodul respectiv sa fie autolimitat si sa aiba o cauza asa-zis “banala”, spre exemplu un aliment cu continut crescut de histamina, mai ales daca nu a fost pastrat corespunzator si este alterat. Dar exista si posibilitatea ca episodul sa fie manifestarea unei alte boli, inclusiv ca sindrom paraneoplazic (secundar unui cancer).
Adresabilitate catre specialist – Intr-un episod acut pacientul se adreseaza medicului care ii poate acorda asistenta medicala imediata, medicului de familie/pediatrului sau medicului care acorda asistenta medicala de urgenta. Ulterior pacientul va fi evaluat cu atentie de medicul specialist alergolog sau dermatolog pentru identificarea unei posibile cauze si tratamentul necesar.
Medicatie – Dupa cum am mentionat anterior, exceptand anumite situatii deosebite (ex. angioedemul ereditar), tratamentul de baza si de cele mai multe ori suficient in dozele corespunzatoare este tratamentul antihistaminic si curele scurte de cortizon pentru situatiile mai severe.
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.