Zona zoster: cauze, simptome, tratament, prevenţie

Zona zoster: cauze, simptome, tratament, prevenţie

Ce este zona zoster

Zona zoster este o infecţie cu virusul varicelo-zoster, acelaşi virus care determină apariţia varicelei şi a herpesului.

Afecţiunea se manifestă prin apariţia unor erupţii cutanate dureroase sau cu prurit (mâncărime), dar mai rar, iar zona afectată, de regulă regiunea toracică şi cea lombară, se inflamează şi apar la suprafaţă flictene (băşici) pline cu lichid cu aspect tulbure. Veziculele pot apărea însă şi în zona cervicală sau oculară.

Cele mai expuse categorii de persoane la apariţia zonei zoster sunt persoanele care au avut varicelă în copilărie şi care nu au fost vaccinate, vârstnicii şi cei cu imunitatea slăbită, care suferă de boli cronice.

Chiar dacă nu este o afecţiune periculoasă, zona zoster se manifestă prin simptome destul de neplăcute şi poate favoriza apariţia unor complicaţii, mai ales în cazul persoanelor vârstnice sau al celor cu sistemul imunitar deficitar. De aceea, tratamentul trebuie instituit cât mai devreme posibil de la debutul simptomelor.

Stadii de evoluţie zona zoster

Zona zoster evoluează în 3 stadii:

  • faza prodromală
  • infecţia activă
  • nevralgia postherpetică

Faza prodromală precede erupţia cutanată  şi debutează cu durere, uneori intensă, cu distribuţia unilaterală a bubiţelor (pe stânga sau pe dreapta liniei mediane a corpulu). Poate fi însoţită de febră si astenie. Poate mima o angină pectorală (durere de inimă), o afecţiune vertebrală (durere de spate) sau un abdomen acut, iar febra şi astenia ne pot duce cu gândul la o infecţie gripală.

Infecţia activă. După 3-4 zile, la nivelul dermatomului afectat, apar vezicule dispuse în buchete, pe fond eritemato-edemaos, însoţite de adenopatie regională inflamatorie. Leziunile cutanate evoluează de la papule, la vezicule, bule, pustule şi cruste pe parcursul a 7-10 zile.

Conţinutul veziculelor este iniţial limpede, apoi devine tulbure. Uneori, veziculele pot avea conţinut hemoragic, caz în care după vindecare rămân cicatrici. Crustele se vindecă de obicei în  2-4 săptămâni. La pacienţii imunodeprimati, zona zoster se poate generaliza și poate disemina pe cale sangvină în alte arii de tegument sau la viscere. Cea mai afectată zonă este toracele.

Simptomele zonei zoster

În majoritatea cazurilor, simptomele zonei zoster durează între 3 şi 5 săptămâni. Iniţial, infecţia provoacă:

  • senzaţie de arsură
  • amorţeală
  • furnicături sau mâncărimi la nivelul pielii
  • în aproximativ o săptămână poate apărea o erupţie pe o parte a corpului, de regulă la nivelul abdomenului, spatelui sau pieptului.

Ulterior, erupţia formează mici vezicule pline cu lichid şi pot apărea simptome specifice gripei, cum ar fi:

  • febra
  • frisoanele
  • durerile de cap
  • sensibilitatea la lumină
  • slăbiciunea
  • durerea musculară
  • oboseala persistentă

După supurarea veziculelor, pielea poate căpăta cruste şi are aspect uscat, iar zona este dureroasă, simptome care persistă timp de 1-2 săptămâni – acest proces poartă numele de nevralgie postherpetică.

Erupţiile apărute în alte zone ale corpului pot fi însă mai periculoase, provocând apariţia unor simptome mai severe. De exemplu, erupţia care se dezvoltă la nivelul feţei, în special în zona ochilor sau a urechilor, poate cauza:

  • infecţii ce pot provoca pierderea temporară a auzului
  • tulburări de vedere (inflamarea ochilor, lăcrimarea abundentă, vederea înceţoşată) şi de echilibru
  • slăbiciune a muşchilor faciali
  • afectarea simţului gustativ
  • dificultăţi la înghiţire
  • ameţeală

De asemenea, erupţia survenită la nivelul scalpului poate duce la pierderea permanentă a părului în anumite zone.

În funcţie de nervii afectaţi – zona zoster, deşi este considerată o boală a pielii, are legătură cu terminaţiile nervoase – pot surveni şi complicaţii neurologice severe, precum paralizia facială, meningita sau chiar encefalita. În plus, leziunile deschise la nivelul pielii pot favoriza infecţiile stafilococice.

Forme particulare ale zonei zoster

Sindromul Ramsay Hunt (herpes zoster oticus) rezultă din implicarea ganglionului geniculat şi se manifestă prin dureri auriculare (de urechi), pierderea auzului la nivelul unei singure urechi, paralizie facială şi, uneori, vertij (ameţeli), iar gustul poate dispărea în două treimi din limba anterioară . Veziculele erup în canalul auditiv extern, pe vălul palatin sau la nivelul limbii .

Zona zoster oftalmică rezultă din implicarea ganglionului Gasser şi se manifestă prin durere şi erupţie veziculară în jurul ochilor şi pe frunte, în distribuţia ramurii oftalmice a celui de-al  5-lea nerv cranian ( nervul trigmen).

Veziculele de pe vârful nasului (semnul Hutchinson) indică implicarea ramurii nazale şi semnalizează un risc crescut de complicaţii oculare severe, cum sunt: uveita , keratita, conjunctivita, nevrita optică, retinita, glaucomul, proptoza, retracţia cicatriceală a pleoapei şi paralizii ale muşchilor extraoculari .

Mai puţin de 4% dintre pacienţii cu herpes zoster se confruntă cu un alt focar. De obicei însă, herpesul zoster conferă imunitate, recidivele fiind rare.

Unii pacienţi, în special vârstnicii, au dureri persistente sau recurente în zona afectată (nevralgie postherpetică), care pot persista luni, ani sau chiar toată viaţă. Nevralgia postherpetică poate fi intensă, intermitentă sau constantă. Pacienţii o  descriu ca o arsură sau un junghi. Infecţia de pe teritoriul nervului trigeminal poate duce la dureri severe, persistente.

Dacă diagnosticul este echivoc, detectarea celulelor gigantice multinucleate cu un citodiagnostic Tzanck poate confirma infecţia.

Din ce cauză apare zona zoster

Cauza zonei zoster este infecţia cu virusul varicelo-zosterian, responsabil de îmbolnăvirea de varicelă. Prin urmare, orice persoană nevaccinată care a avut varicelă, în special în primii doi ani de viaţă, este expusă riscului de a dezvolta zona zoster, deoarece virusul rămâne în stare latentă în organism, până când prinde momentul propice să se reactiveze, aşa cum se întâmplă atunci când sistemul imunitar este slăbit, mai ales la bătrâneţe, când sunt asociate diverse boli cronice.

Alţi factori de risc ce pot duce la reactivarea virusului varicelo-zosterian sunt: stresul, tratamentele împotriva cancerului, intervenţiile chirurgicale, anumite boli (infecţia cu HIV/SIDA) sau medicamente (imunosupresoare, steroizi, prednison etc.).

De asemenea, trebuie menţionat că virusul varicelo-zosterian reactivat poate fi transmis cu uşurinţă persoanelor care nu au fost imunizate şi care nu au avut varicelă, prin intermediul contactului direct cu leziunile persoanei infectate (numai în stadiul de debut, când veziculele sunt pline cu lichid, nu şi atunci când pielea formează cruste şi este uscată). Persoana care contractează astfel virusul nu se va îmbolnăvi de zona zoster, ci de varicelă.

Virusul varicelo-zosterian nu se transmite pe cale aeriană, deci nu poate fi contractat prin strănut, tuse sau prin picăturile de salivă. Un mit des întâlnit este acela că virusul poate fi transmis prin vaccinare, însă acest lucru este complet fals, neexistând dovezi în acest sens.

Pacientul cu zona zoster este contagios doar atât timp cât prezintă la nivelul pielii vezicule pline cu lichid (5-7 zile). După ce leziunile se acoperă de cruste şi veziculele s-au uscat, pacientul nu mai este contagios. Pacientul nu este contagios nici în prima fază a bolii, atunci când nu are leziuni la nivel cutanat.

Atât timp cât veziculele localizate la nivelul pielii nu s-au acoperit de cruste, pacientul este contagios şi ar trebui să evite contactul fizic cu persoanele care nu au avut varicelă sau nu au fost vaccinate – în special cu femeile însărcinate, nou-născuţii, vârstnicii sau persoane ce sunt imunitar deprimate (pacienţi bolnavi de cancer, pacienţi aflaţi în tratament chimioterapic, imunosupresor, pacienţi cu transplant de organe, HIV).

În general, zona zoster se face o dată în viaţă, dar dacă sistemul imunitar este deficitar, boala poate să reapară.

Diagnosticul de zona zoster

Diagnosticul de zona zoster se stabileşte pe baza simptomelor şi a probelor biologice recoltate din veziculele cu lichid, care vor fi examinate în laborator, pentru confirmarea prezenţei virusului. De asemenea, medicul va întreba pacientul dacă a fost imunizat împotriva varicelei, dacă a intrat în contact cu o persoană infectată şi de ce boli suferă.

Cum se tratează zona zoster

Nu există un tratament curativ pentru zona zoster, însă medicamentele antivirale orale (aciclovir, brivudină, famciclovir, valaciclovir) administrate cât mai devreme cu putinţă (la cel mult 72 de ore de la apariţia simptomelor) pot ameliora simptomele, grăbesc vindecarea şi reduc riscul de complicaţii, mai ales la persoanele cu sistemul imunitar fragilizat, precum vârstnicii, gravidele sau copiii.

La pacienţii cu imunodepresie severă se recomandă un antiviral intravenos.

Pentru ameliorarea durerilor şi a mâncărimilor pot fi recomandate şi alte medicamente, precum cremele cu capsaicină, anticonvulsivantele, antiinflamatoarele, analgezicele, antihistaminicele, antidepresivele triciclice, lidocaina sau injecţiile cu corticosteroizi.

Se mai recomandă administrarea unui complex de vitamine B.

Pentru durere se administrează antialgice, sedative şi antiinflamatoare. Şi compresele umede pot ajuta la estomparea simptomelor.

Pentru tratamentul herpesului zoster oftalmic trebuie consultat oftalmologul. Pentru tratamentul herpesului zoster otic trebuie mers la un otorinolaringolog (ORL-ist ) .

Tratamentul nevralgiei postherpetice include gabapentin, antidepresive ciclice şi unguent topic cu  capsaicin sau lidocaină. Pot fi necesare analgezice opioide. După ample studii, cercetătorii au  demonstrat ă injectarea întregii zone afectate cu toxină botulinică poate reduce durerea.

Simptomele pot fi ameliorate şi cu ajutorul câtorva remedii naturale, care includ:

  • Băile terapeutice cu fulgi de ovăz
  • Aplicare de comprese reci pe vezicule
  • Evitarea stresului
  • Aplicarea pe piele a unei paste formate din bicarbonat de sodiu sau amidon din porumb şi apă (aceasta reduce mâncărimile pielii)
  • Dieta bogată în vitaminele A, B12, C, E

De regulă, simptomele se îmbunătăţesc în aproximativ 10 zile, dar dacă persistă sau se înrăutăţesc poate fi necesară o reevaluare medicală.

Zona zoster: prevenţie

Singura metodă eficientă de prevenire a zonei zoster este vaccinarea – împotriva varicelei sau împotriva zonei zoster.

Vaccinul antivaricelă se face de rutină în copilărie, dar poate fi realizat şi la adulţii care nu au avut boala. Chiar dacă vaccinul nu previne contractarea virusului, acesta reduce riscul de complicaţii şi severitatea simptomelor.

Vaccinarea împotriva zonei zoster poate fi făcută prin intermediul a două vaccinuri aprobate de FDA, respectiv Zostavax şi Shingrix. Zostavax oferă protecţie împotriva virusului timp de aproximativ 5 ani şi se face în doză unică (dar nu se recomandă persoanelor cu vârsta sub 60 de ani), iar Shingrix este o variantă mai nouă, care oferă protecţie pe aceeaşi durată de timp, dar se face în două doze, la distanţă de 2-6 luni, persoanelor cu vârsta peste 50 de ani.

Ambele vaccinuri pot da reacţii adverse, precum roşeaţă, durere, umflături sau mâncărimi la locul injectării. Vaccinarea împotriva zonei zoster nu este o metodă de tratament a bolii, ci o strategie preventivă. La fel ca vaccinarea antivaricelă, nu garantează că nu veţi contracta virusul, dar ameliorează simptomele şi previne apariţia complicaţiilor.

Un regim alimentar corect are efecte benefice asupra stimulării imunităţii. În acest sens trebuie evitate: alimentele foarte procesate (mezeluri, fast-food) și alimentele stimulante (dulciuri, alcool, cafea).

Trebuie consumate alimente bogate în nutrienţi: cereale integrale, fructe, legume proaspete şi preparate, alune, migdale, nuci.

Se recomandă evitarea stresului fizic şi psihic, respectarea programului de odihnă şi somn.

De asemenea, se recomandă administrarea unor suplimente alimentare naturale care ajută sistemul imunitar în lupta cu virusurile şi bacteriile, dar numai la recomandarea medicului şi în dozele prescrise de acesta.

Surse: webmd.com, healthline.com, mayoclinic.org, mayoclinicproceedings.org, cdc.gov, emedicine.medscape.com

CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.

Paula Rotaru - Senior Editor
Senior Editor, [email protected] A făcut parte din echipa Ce se întâmplă, Doctore? în perioada aprilie 2013-decembrie 2023. Articolele sale cuprind informații despre diverse afecțiuni, alimentația echilibrată, îngrijirea pielii și sănătatea emoțională. Colaborări: Viața ...
citește mai mult
Vezi Boli/Afectiuni în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Boala arterială periferică la pacienții cu diabet. „Marea majoritate a oamenilor se gândesc la evenimentul cel mai neplăcut al acestei patologii: amputația”