Cancerul ovarian: cauze, simptome, terapii, riscuri

Cancerul ovarian se află pe locul 7 ca incidenţă a tumorilor maligne ce pot sa apară la femei şi survine cu incidenţă maximă între 40 şi 65 de ani. Mai mult de două treimi din cancerele ovariene sunt depistate în stadii avansate din cauza lipsei simptomelor şi a unui screening.

Cel mai important factor prognostic este stadiul bolii în momentul diagnosticului.

Considerat drept unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer, cancerul ovarian are cea mai mică rată de supravieţuire dintre toate tipurile de cancer feminin. Aproximativ 80% din pacientele operate vor dezvolta o recidivă care de cele mai multe ori duce la deces. Conform specialiştilor, rata de supravieţuire la 5 ani pentru toate stadiile este cuprinsă între 35-38%, iar pentru stadiile avansate este de 28%.

Recomandări

Cancerul ovarian: semnele celui mai agresiv cancer care afectează femeile

Noua armă împotriva cancerelor ovariene!

Când şi de ce apare cancerul ovarian

Teoria care încearcă să explice apariţia cancerului ovarian este „ovulaţia neîntreruptă“: acest tip de cancer se dezvoltă ca urmare a unui proces anormal de reparaţie a epiteliului de suprafaţă al ovarului, reparaţie care intervine după fiecare ruptură foliculară şi ovulaţie.

„Procesul de reparaţie determină formarea unor chisturi de incluziune care pot suferi transformări neoplazice în timp, sub acţiunea unor factori oncogeni“, subliniază dr. Silviu Prună, medic specialist obstetrică-ginecologie la Spitalul Sanador.

Istoricul de familie, în special incidenţa cancerului de sân sau ovarian în rândul membrelor unei familii, reprezintă cel mai important factor de risc pentru apariţia acestui tip de cancer.
”90% din cancerele ovariene moştenite rezultă din mutaţiile genelor BRCA1 si BRCA2, gene supresoare tumorale care ajută la menţinerea integrităţii structurii cromozomale. Riscul de apariţie a cancerului ovarian în prezenţa unor mutaţii ale acestor gene este de 65-74%”, atenţionează medicul specialist. Prin testarea genetică se pot identifica eventualele mutaţii ale genelor BRCA1 si BRCA2 şi se poate interveni apoi chirurgical, în scop profilactic.

Debutul precoce al ciclului menstrual şi menopauza târzie sunt asociate cu risc crescut de cancer ovarian.

Mai puţin expuse sunt femeile care au folosit contraceptive orale pe o perioadă de cel puţin cinci ani şi cele care au avut o sarcină dusă la termen, în cazul lor riscul fiind cu 30-60% mai mic. Un factor protector este alăptarea, datorită prelungirii amenoreei, ligatura tubară şi histerectomia reduc de asemenea riscul de cancer ovarian.

Simptomele de cancer ovarian apar târziu

”În stadiile incipiente ale bolii, simptomatologia lipseşte, aceasta fiind evidentă doar în stadiile avansate. Uneori, se întâmplă să existe simptome chiar din primele stadii ale bolii, dar să fie confundate cu evenimente fiziologice lunare. De obicei, simptomele persistente mai severe sau mai frecvente decât cele obişnuite necesită o investigaţie amănunţită.
Circumferinţa abdominală poate creşte în dimensiuni, apare distensie abdominală, apar dureri pelvine, oboseală, indigestie, constipaţie, greaţă, anorexie, durere lombară. În alte cazuri, pot apărea micţiuni frecvente, dureri la urinare sau sângerări vaginale neregulate, mai ales la femeile în premenopauză”, explică doctorul Silviu Prună. 

Cel mai important semn al cancerului ovarian este palparea unei formaţiuni tumorale anexiale asimptomatice, depistată cu ocazia unei examinări de rutină. O tumoră anexială solidă, neregulată, fixata în pelvis, va trebui să ridice suspiciunea unui cancer ovarian. Vârsta pacientei este importantă, tumorile întâlnite în premenopauza au şanse mai mari de a fi benigne, în timp ce acelea din postmenopauză sunt cu mare probabilitate maligne.

Dintre testele de laborator, hemoleucograma poate evidenţia o trombocitoză, ionograma – hiponatremie. Ar trebui să avem în vedere, de asemenea, dozarea markerilor tumorali CA 125, CA19-9, CEA , hCG, AFP (nivel seric crescut). CA125 este markerul tumoral cel mai frecvent asociat cancerului epitelial ovarian, dar nu este specific, el fiind crescut şi în alte afecţiuni cum ar fi endometrioza, boala inflamatorie pelvină, fibromatoza uterină, hepatita cronică.

Ecografia transvaginală anuală, obligatorie

Ecografia transvaginală este investigaţia imagistică  ideală pentru diagnosticul cancerului ovarian, acurateţea ei fiind superioară celei transabdominale. Caracteristicile ecografice de suspiciune includ: dimensiunea tumorii mai mare de 8 cm, caracterul de masă complexă (componenta solidă-chistică), existenţa unor vegetaţii intrachistice, caracterul multiseptat.

În plus, examinarea Doppler color creşte specificitatea ecografiei pentru identificarea unei tumori maligne prin evidenţierea vascularizaţiei septurilor sau a vegetaţiilor intrachistice.

Alte investigaţii utile pot fi tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară, care ajută la evidenţierea metastazelor hepatice, epiplooice, peritoneale şi retroperitoneale sau a unor neoplazii abdominale care metastazează secundar în ovar (colon, stomac).  Astfel, atunci când exista semne clinice sugestive, se pot recomanda irigografia sau colonoscopia, gastroscopia sau examenul gastric baritat, mamografia, biopsia de endometru.

Stabilirea diagnosticului de cancer ovarian necesită o intervenţie chirurgicală – laparotomie exploratorie – care permite confirmarea diagnosticului şi extensia bolii, adică stadializarea,  efectuată de către medicul ginecolog-oncolog.

”Recomandăm tuturor pacientelor examinarea clinică pelvină şi ecografia transvaginală anual. Sunt esenţiale în detectarea cât mai precoce a oricărui tip de cancer genital. Valoarea predicţiei creşte atunci când se asociază datele furnizate de ecografia transvaginală, examenul Doppler color şi CA 125 în dinamică, mai ales pentru pacientele cu risc de cancer crescut”, subliniază medicul specialist.

Prevenţia pe cale chirurgicală, cea mai sigură

Singura modalitate certă de prevenire a dezvoltării cancerului ovarian este cea chirurgicală – ovarectomia. În cazul purtătoarelor de mutaţii ale genelor BRCA1 şi BRCA2, se recomandă salpingo-ovarectomie bilaterală (excizia trompelor şi a ovarelor). Pentru ca profilaxia să fie eficientă în momentul operaţiei, ovarele trebuie să fie încă normale.
”Intervenţia  chirurgicală profilactică nu afectează major calitatea vieţii, însă induce menopauza prematură şi efectele asociate acesteia (bufeuri, scăderea libidoului, osteoporoză, etc.). Aceste efecte pot fi contrabalansate prin terapie de substituţie cu estrogeni, dar nu mereu în mod eficient. Intervenţia chirurgicală profilactică scade riscul de apariţie a cancerului de sân cu aproximativ 50%, mai ales la femeile aflate înainte de menopauză”, explică dr. Silviu Prună.

Tratamentul cancerului ovarian

Conduita terapeutică în neoplasmul ovarian este determinată de stadializarea cancerului.

”În stadiile incipiente este indicat tratamentul chirurgical urmat de chimioterapie adjuvantă. Pentru stadiile avansate, există mai multe recomandări, în funcţie de stadiul şi formele histologice ale neoplasmului. Se poate începe cu intervenţie chirurgicală radicală, atunci când situaţia o permite, urmată de chimioterapie adjuvantă. Sau se poate face chimioterapie neoadjuvantă urmată de citoreducţie chirurgicală. Radioterapia externă nu face parte din tratamentul adjuvant al cancerului ovarian”, spune specialistul.