Neuroblastom: definiţie, cauze, simptome, tratament

Neuroblastom: definiţie

Neuroblastomul este al treilea cel mai frecvent tip de cancer întâlnit la copiii sub 5 ani. Incidenţa acestei forme de malignitate este de aproximativ 10 cazuri la 1 milion de copii şi este cel mai des întâlnită tumoră extracraniană solidă la nou-născuţi şi copii mici, însumând 8-10% din totalul cancerelor pediatrice. Se estimează că în America sunt 800 de noi cazuri de neuroblastom în fiecare an. 

Comparativ cu alte ţări, în special SUA, incidenţa neuroblastomului este de trei ori mai mare în ţara noastră (3/100.000). Rata de supravieţuire este de 22% în România, comparativ cu ţările occidentale, unde rata de supravieţuire totală este mai mare de 50%. Aceste diferenţe ar putea indica o capacitate redusă a sistemului de sănătate din România de a gestiona astfel de boli complexe. Din numărul mare de cazuri internate (aproximativ 200/an) pentru neuroblastom, doar 10% suportă o intervenţie chirurgicală în scop curativ. Se poate specula că restul de 12% dintre supravieţuitori sunt trataţi în afara graniţelor României, potrivit managementinhealth.com.

Vârsta medie la care sunt diagnosticaţi copiii cu neuroblastom este 1-2 ani, rareori boala putând fi depistată înainte de naştere, cu ocazia ecografiei morfofetale. Aproape 90% din cazurile de neuroblastom sunt diagnosticate până în vârsta de 5 ani şi foarte rar la copiii peste 10 ani sau la adulţi. În două din trei cazuri, la momentul diagnosticului, boala va fi ajuns deja la stadiul de metastazare către nodulii limfatici sau alte ţesuturi ori organe ale corpului, cauzând diverse simptome.  

Recomandări

Nodulii benigni la sâni – ce sunt şi ce trebuie să faci în privinţa lor

Cât de dăunătoare este radioterapia pentru cei din jur?

Neuroblastomul se dezvoltă din celulele incomplet dezvoltate (neuroblaste) din diverse părţi ale corpului, în special cele de la nivelul glandelor suprarenale, situate deasupra rinichilor. Cu toate acestea, tumora poate lua naştere şi din celulele imature situate în abdomen, piept, gât sau măduva spinării. Neuroblastomul se poate răspândi rapid şi în alte zone sau organe ale corpului, cum ar fi nodulii limfatici, ficat, plămâni, oase, sistemul nervos central sau măduva spinării, de aceea este important ca diagnosticul să fie stabilit cât mai devreme cu putinţă, astfel încât opţiunile de tratament să aibă o şansă mai mare de reuşită.

Neuroblastom: cauze

Deşi nu se cunoaşte cu exactitate cauza apariţiei neuroblastomului, iar factorii de mediu par să nu influenţeze riscul instalării acestui tip de cancer, specialiştii cred că, ţinând cont de vârsta mică a pacienţilor, un rol important l-ar putea avea anumite gene sau anomalii ale ADN-ului care împiedică dezvoltarea normală a celulelor, încă din faza embrionară.

Medicamentele administrate înainte sau în timpul sarcinii, tratamentele hormonale (inclusiv anticoncepţionalele), greutatea corporală, consumul de alcool sau fumatul, expunerea la medii toxice nu au indicat o asociere cu acest tip de cancer, arată datele programului SEER (Surveillance, Epidemiology  and End Results) din cadrul National Cancer Institute.

Majoritatea cazurilor de neuroblastom apar sporadic şi fără a avea la bază un istoric familial al bolii. Cu toate acestea, în 1-2% din cazurile nou diagnosticate există date că o persoană din familie a suferit de o formă de cancer.

De asemenea, s-a observat că în anumite situaţii neuroblastomul se asociază cu boala Hirschsprung sau sindromul de hipoventilaţie centrală congenitală, o afecţiune a sistemului nervos enteric, caracterizată de absenţa celulelor ganglionare în colonul distal, care determină obstrucţionarea acestuia. Potrivit specialiştilor, această afecţiune congenitală are la bază o mutaţie a genei oncogene PHOX2B, care are rolul de a transmite organismului semnale să producă anumite proteine ce ajută la dezvoltarea normală a celulelor. O altă ipoteză este mutaţia genelor ALK, LMOI, BARDI, FLJ22536.

Formele mai uşoare de neuroblastom ar putea fi cauzate de anumite modificări în structura ADN-ului, care pot declanşa sau împiedica acţiunea unor gene, cum sunt genele supresoare tumorale (antioncogene) DUSP12, DDX4, IL21RA sau HSD17B12 – acestea au rolul de a ţine sub control diviziunea celulară şi de a induce apoptoza (moartea) celulară. Astfel de gene defecte pot fi moştenite de la unul dintre părinţi (rareori) sau pot apărea pe parcursul vieţii, uneori chiar înainte de naştere, în stadiul fetal.

Neuroblastom: simptome

Simptomele neuroblastomului diferă în funcţie de localizarea şi dimensiunea tumorii, de cât de mult s-a extins în corp, dar şi în funcţie de impactul acesteia asupra organelor afectate.

La nivelul abdomenului, capului şi membrelor, neuroblastomul poate prezenta simptome precum:

• Noduli sau umflături în jurul buricului
• Dureri de stomac sau senzaţie de preaplin, care poate duce la lipsa apetitului şi scădere în greutate
• Umflarea picioarelor
• Mărirea anormală a scrotului, ca urmare a presiunii exercitate de tumoră pe vasele de sânge şi cele limfatice
• Tulburări de tranzit intestinal (diaree, constipaţie, balonare)
• Dificultăţi la urinare
• Umflături sau noduli pe faţă, gât, braţe sau piept
• Dureri de cap şi ameţeală
• Tuse, dificultăţi de respiraţie şi la înghiţire
• Căderea pleopelor sau pupile de dimensiuni diferite (cercul negru din centrul irisului)
• Înroşirea ochilor sau accentuarea cearcănelor

Alte simptome ale neuroblastomului care pot indica extinderea ţesutului tumoral sunt:

• Durerile de oase
• Slăbiciune la nivelul mâinilor sau picioarelor
• Sângerări sau vânătăi
• Oboseală
• Iritabilitate
• Noduli de culoare vineţie
• Febră ridicată
• Hipertensiune arterială
• Transpiraţie excesivă
• Lipsa de sensibilitate în anumite părţi ale corpului
• Ritm cardiac accelerat
• Spasme musculare

Neuroblastom: diagnostic

Dacă un copil prezintă simptomele descrise mai sus, medicul va întreba părinţii când au apărut acestea, cum au evoluat, dacă există în familie cazuri de cancer. De asemenea, medicul va examina fizic copilul, va căuta eventuali noduli în diverse zone ale corpului şi, foarte posibil, îi va măsura tensiunea, pentru că tumora poate duce la anumite dezechilibre hormonale care pot favoriza apariţia hipertensiunii arteriale. Neuroblastomul poate afecta uneori şi măduva spinării, ceea ce poate duce la tulburări de mişcare şi la rigiditate în zona membrelor inferioare şi superioare. Prin urmare, medicul va acorda atenţie şi acestui aspect.

În completarea examenului fizic, medicul poate recomanda efectuarea unor analize precum: hemoleucogramă completă, markeri chimici, teste renale sau hepatice. Analizele de urină sunt foarte importante, deoarece pot semnala prezenţa unui nivel crescut de catecolamine, substanţe chimice produse în exces în cazul neuroblastomului.

După obţinerea rezultatelor, pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului de neuroblastom se vor efectua anumite teste imagistice, la aprecierea medicului, cum ar fi:

• Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)
• CT sau radiografie
• Analiza cu ultrasunete (sonografie)
• Scanare cu substanţă de contrast MIBG
• Biopsie sau aspiraţie de măduvă osoasă
• Biopsie de ţesut

În funcţie de rezultatele obţinute, medicul oncolog va evalua gradul de evoluţie a neuroblastomului, ceea ce îl va ajuta mai departe în stabilirea tratamentului potrivit, deoarece aşa poate afla cât de mult s-a extins ţesutul tumoral şi care sunt organele afectate.

Stadiul bolii se determină tot pe baza testelor imagistice sau a biopsiilor enumerate mai sus. Cele patru stadii ale neuroblastomului sunt notate de obicei cu cifre romane, de la I la IV, cifra I indicând etapa în care cancerul este limitat la o singură zonă, iar cifra IV este specifică metastazelor, deci cancerului care s-a extins în mai multe părţi ale corpului.

Stadializarea bolii este foarte importantă, deoarece tratamentul depinde de aceşti indici specifici fiecărei etape de dezvoltare a celulelor canceroase.

Stadiul I – tumora este localizată într-un singur organ şi poate fi eliminată chirurgical

Stadiul II/IIB – tumora este localizată cât de cât compact, dar sunt afectaţi ganglionii limfatici din apropiere şi intervenţia chirurgicală nu este la fel de eficientă

Stadiul III – neuroblastomul este considerat avansat şi nu poate fi eliminat chirugical

Stadiul IV – neuroblastomul s-a răspândit în alte părţi ale corpului (noduli limfatici, măduva osoasă, ficat, piele, plămâni) şi nu poate fi eliminat chirugical

Mai există o categorie specială de neuroblastom în stadiu IVS, întâlnit mai ales la copiii mai mici de un an, care indică metastazarea tumorii la nivelul pielii, ficatului sau măduvei osoase. Deşi această formă de neuroblastom pare gravă, majoritatea copiilor au şanse mari de vindecare după chimioterapie.

Neuroblastom: tratament

Tratamentul neuroblastomului se stabileşte în funcţie de stadiul de evoluţie a acestuia, de vârsta şi starea generală de sănătate a copilului şi de localizarea tumorii, de recomandările medicului şi de prognosticul estimat, dar şi de preferinţele părinţilor.

Opţiunile de tratament sunt:

• Intervenţia chirurgicală
• Chimioterapia
• Radioterapia
• Transplantul de măduvă
• Imunoterapia

Intervenţia chirurgicală constă în eliminarea porţiunii tumorale solide, dar succesul operaţiei depinde de localizarea şi mărimea acesteia. Dacă tumora este ataşată de organe vitale, cum ar fi plămânii sau măduva spinării, este posibil ca intervenţia chirurgicală să fie evitată, pentru că implică riscuri foarte mari.

Chimioterapia presupune administrarea de medicamente, oral sau intravenos, care distrug celulele canceroase cu dezvoltare rapidă. Din păcate, chimioterapia produce daune şi la nivelul celulelor sănătoase, ceea ce poate favoriza apariţia reacţiilor adverse. În anumite situaţii, mai ales în cazul copiilor cu risc crescut, chimioterapia este iniţiată înainte de intervenţia chirurgicală, pentru a creşte şansele de eliminare a cât mai mult din tumoră.

Radioterapia este recomandată în cazul în care intervenţia chirurgicală şi chimioterapia nu au succesul sperat. De asemenea, copiii cu neuroblastom în stadiul IV sunt adesea nevoiţi să facă şedinţe de radioterapie după chimioterapie şi intervenţie chirugicală, pentru a preveni recurenţa celulelor canceroase. La fel ca în cazul chimioterapiei, şi radioterapia poate distruge celulele sănătoase şi poate cauza reacţii adverse, în funcţie de zona iradiată şi de cantitatea de radiaţii.

Transplantul medular autolog de celule stem hepatopoietice presupune recoltarea acestora de la pacient şi readministrarea lor după un tratament specific pentru distrugerea celulelor tumorale, de obicei chimioterapie, la un interval de 1-2 luni. Astfel, celule stem reintroduse în organism pot stimula dezvoltarea celulelor sănătoase.

Imunoterapia constă în administrarea unor anticorpi care ajută organismul să distrugă celulele canceroase. Deşi eficienţa acestei terapii nu este confirmată pe deplin în cazul neuroblastomului, alte forme de cancer şi-au găsit rezolvarea pe această cale, fără reacţii adverse, cum ar fi melanomul malign sau cancerul pulmonar. Din cauza costurilor crescute şi a timpului îndelungat necesar terapiei, ţara noastră nu decontează imunoterapia decât în cazul melanomului malign cu metastaze.

La fel ca în cazul oricărei forme de cancer, prognosticul neuroblastomului depinde de mai mulţi factori: extinderea, dimensiunea şi localizarea tumorii, răspunsul acesteia la terapie, vârsta şi starea generală de sănătate a copilului, toleranţa acestuia la anumite medicamente sau proceduri.

Medicii spun că rata medie de supravieţuire a copiilor cu neuroblastom este, la 5 ani de la diagnostic, în stadiile I şi II, de 90-95%, iar în stadiile III şi IV, de 40-50%. Desigur, mulţi copii trăiesc mai mult de 5 ani, iar alţii sunt complet vindecaţi, în funcţie de evoluţia bolii şi de răspunsul la tratament. Noile terapii au reuşit însă în ultimii ani să aducă o îmbunătăţire semnificativă în privinţa şanselor de vindecare a copiilor diagnosticaţi cu această formă de cancer.

Neuroblastom: prevenţie

Având în vedere faptul că această formă de cancer nu are o cauză bine definită, nu există momentan recomandări privind eventuale măsuri de prevenţie.
Spre deosebire de cancerele la adulţi, factori de risc precum expunerea la medii toxice, fumatul sau greutatea corporală nu au fost asociaţi cu apariţia neuroblastomului la copii. Singurii factori de risc implicaţi în această formă de cancer la copii sunt vârsta şi ereditatea, care nu pot fi influenţaţi.

Unele studii arată că multivitaminele şi acidul folic administrate în timpul sarcinii ar putea reduce riscul de neuroblastom la făt, dar sunt încă necesare cercetări suplimentare pentru a confirma această ipoteză.

Surse: emedicine.medscape.com, stanfordchildrens.org, cancer.org, mayoclinic.org, webmd.com