Cancer de prostată – cum acţionează brahiterapia şi hormonoterapia

Cancerul de prostată se situează printre tumorile maligne cu cele mai mari şanse de supravieţuire – 10 ani, şanse echivalente cu vindecarea. Cancerul de prostată se poate opera în cazul a foarte mulţi pacienţi. Radioterapia este foarte eficientă (externă sau/şi brahiterapie), iar boala poate fi ţinută într-o cronicizare îndelungată, cu simptomatologie inexistentă sau minoră. Despre ce presupune brahiterapia, terapii de ultimă oră în cazul cancerului de prostată dar şi situaţia pacienţilor români, ne vorbeşte conf. dr. Gabriel Kacsó de la Universitatea de Medicină şi farmacie Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca.

Pe lângă consultul medical la specialistul urolog şi analizele anuale de rutină (dozarea PSA seric – indică starea de sănătate a prostatei), un consult urologic se impune când există simptome urinare (micţiuni mai frecvente, mai dificile), dar şi atunci când ritmul activităţii sexuale se schimbă. Pe de altă parte, cancerul de prostată se poate instala şi fără semnale. Toţi bărbaţii cu vârsta între 55 si 69 de ani trebuie să efectueze analiza de sânge dozarea PSA seric, această analiză banală reprezintă o metodă de depistare precoce a cancerului de prostată.
 

CSÎD:  Există diferenţe de abordare a tratamentului pentru cancer de prostată între medicina din Vest şi medicina românească?
Dr.  Gabriel Kacsó:  Dacă ne uităm la rata de supravieţuire, în România este ceva mai mică. Majoritatea diferenţelor provine nu din calitatea tratamentului ci din diagnostic. În străinătate  sunt diagnosticaţi mai repede decât aici pentru că există profilaxie, adresabilitate şi accesibilitate mai bune.

Recomandări

Scaunul: ce spune despre sănătatea ta

VSH: o analiză importantă

Brahiterapia – o formă de iradiere minimum invazivă în cancerul de prostată

CSÎD:  Ce presupune brahiterapia?
Dr.  Gabriel Kacsó: Brahiterapia este o formă de iradiere minim invazivă prin care iradiem tumora prin intermediul unor ace sau catetere, un fel de tuburi goale pe dinăuntru, prin care depunem una sau mai multe surse radioactive. Exemplul clasic este prostată, unde există 2 tipuri de implante radioactive: permanent sau temporar. În cel permanent abandonăm seminţe de iod (I125) pentru totdeauna în prostată. Acestea au un tip de înjumătăţire de circa 2 luni şi eliberează iradierea locală încet, dar sigur, topind tumora. În brahiterapia HDR folosim alţi izotopi radioactivi (cel mai frecvent iridiu – Ir192). Practicăm de ani de zile ambele proceduri la noi. În ultimii ani, preferăm să folosim procedura cu iridiu, mai versatilă şi cu indicaţii mai ample, inclusiv în cancere mamare, digestive, ORL, sarcoame etc. Trebuie să ştii cu precizie volumul de implantat şi să ai imagistica necesară să atingi ţinta, precizia fiind milimetrică.
 

Cancer de prostată – hormonoterapie sub formă de tablete

CSÎD:  Ce presupun terapiile de ultimă oră în cazul acestui tip de cancer?

Dr.  Gabriel Kacsó:  Cele mai notabile progrese recente sunt în stadiile metastatice, cu noi tipuri de hormonoterapie sub forma de tablete/ comprimate, respectiv cu tehnici sofisticate de radioterapie inclusiv pe metastaze, cu doze ablative.

CSÎD:  Există şi cazuri de pacienţi diagnosticaţi cu cancer de prostată la care terapiile le-ar face mai mult rău?
Dr.  Gabriel Kacsó: Există. Sunt situaţii în care preferăm să nu facem nimic în stadii suficient de precoce, la pacienţii care au o speranţă de viaţă redusă din cauza altor boli, cu probabilitate mare de deces din alte cauze în următorii 5 ani. La acest tip de pacient ne permitem doar să îl ţinem sub observaţie, cu controale şi analize periodice. Pacienţii sunt şocaţi de multe ori şi te întreabă: „am cancer şi nu mă trataţi cu ceva? Pesemne că nu mai am am nici o şansă” Iar răspunsul nostru, deşi îi surpinde, îi bucură: „Chiar din contră: şansele dumneavoastră sunt atât de bune, încât e rezonabil să nu modificăm un oarecare echilibru  între corpul dumneavoastră şi tipul foarte lent progresiv de cancer de prostată pe care l-am diagnosticat”. Fideli jurământului hipocratic, preferăm să monitorizăm pacientul şi să nu îi alterăm nici durata, nici calitatea vieţii cu tratamente ce pot fi inutil agresive.

Conf. dr. Gabriel Kacsó, Universitatea de Medicină şi farmacie Iuliu Haţieganu  Cluj-Napoca