Amniocenteză

Puncţia abdominală şi extragerea în condiţii aseptice de lichid amniotic de la o femeie însărcinată, lichidul fiind apoi utilizat pentru anumite analize medicale.

Se poate proceda la efectuarea unei amniocenteze în săptămânile 16-18 de sarcină, dar şi mai târziu, dacă este necesar. Se practică mai ales în cazul femeilor însărcinate care au vârsta de peste 38 de ani, când probabilitatea de a da naştere unui copil cu sindrom Down (trisomia 21) creşte odată cu vârsta mamei.

În lichidul amniotic ajung celule descuamate de pe suprafaţa corpului fătului ce pot fi analizate pentru determinarea anomaliilor congenitale cromozomiale sau evidenţierea unor afecţiuni ce se transmit ereditar.

Lichidul amniotic poate oferi informaţii şi despre unele boli infecţioase ce se transmit de la mamă la făt, prezenţa unor substanţe ce semnalizează boli ca mucoviscidioza, boala membranelor hialine, alte afecţiuni ce pot periclita viaţa fătului.

Se efectuează sub anestezie locală după o pregătire psihologică foarte bună, sub control ecografic, în spital sau cabinet ginecologic. Prin intermediul unui ac introdus până în uter, în condiţii stricte de asepsie şi antisepsie, se prelevează o cantitate de lichid amniotic de aproximativ 25 de mililitri, ce va fi supusă analizelor. După terminarea procedurii se recomandă repaus şi încetarea pentru 1-2 zile a efortului fizic. Fătul nu este expus niciunui risc major, dar ulterior, dacă mama prezintă dureri de abdomen, febră, stare generală deteriorate se impune prezentarea la medic.